(...) Și râde, mama. Acum fără lacrimi, n/o mai fi având. I s-a înstelat verdele ochilor cu steluțe aurii. Și râd stelele mamei.
Să nu plângi când râde mama?
(Paul Goma, Paris, 1985, 1986, 1987, 1988)
sâmbătă, 10 septembrie 2016
RODICA ELENA LUPU, editor/tehnoredactare, Editura ANAMAROL, 2007 - ARTA REFUGII, de PAUL GOMA, coperta FILIP GOMA
(...) Și râde, mama. Acum fără lacrimi, n/o mai fi având. I s-a înstelat verdele ochilor cu steluțe aurii. Și râd stelele mamei.
Să nu plângi când râde mama?
(Paul Goma, Paris, 1985, 1986, 1987, 1988)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cu respect pentru acest scriitor care a suferit enorm!
RăspundețiȘtergereFelicitari doamna editoare!
Cu toata stima si consideratia doamna profesoara!
RăspundețiȘtergereO carte citita cu real interes. Felicitari pentru editare! Toate cele bune scriitorului Paul Goma!
RăspundețiȘtergereCu stima domnul profesor!
ȘtergereImpresionant!
RăspundețiȘtergereMultumesc, cu respect!
ȘtergereCu respect!
RăspundețiȘtergere