Am citit cu răbdare articolele cuprinse în volumul de faţă.
Aceste articole, toate la un loc şi fiecare
în parte, poartă câte o picătură din sufletul şi personalitatea lui
Alexandru Tomescu.
Un om discret, nespus de (poate prea) sensibil pentru vremea şi locurile
brutale în care trăim, un om bun.
Alexandru Tomescu s-a zămislit în suferinţă şi acest lucru este evident
pentru cine îl vede şi pentru cine îl citeşte. O suferinţă atât de mare încât
este limpede că a fost dată cu rost şi a fost dată unuia considerat vrednic şi
capabil să o ducă. Să o ducă exemplar.
Căci pe Alexandru Tomescu suferinţa nici nu l-a înfrânt, nici nu l-a
"trufit" şi mai ales nu la înrăit; l-a făcut bun. Nu "mai
bun", pur si simplu bun.
Cred că acesta este semnul sub care întreg acest volum trebuie înţeles.
După Alexandru Tomescu suferinţa nu este motiv de văitare, este îndemn
la reflecţie, despre sine şi despre cei
din jur.
După acest model ajunge Alexandru Tomescu să citească înţeles în istoria
imediată şi în întâmplările imediate ale Neamului său.
Iar ceea ce el citeşte este că acest Neam stă sub o grijă tare şi mereu
aceiaşi: ieri, azi, întotdeauna.
Cartea lui Alexandru Tomescu ne spune că vremea marilor dezvăluri abia ne
stă înainte. (Al. Nemoianu)
O carte deosebita de reportaje, va multumim! Cu respect fata de dumneavoastra doamna director a editurii ANAMAROL! Cu respect fata de autor!
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru trecere si cuvinte! Cu stima doamna profesoara!
ȘtergereDoi oameni minunati: editoarea si jurnalisatul! Cu respect si admiratie!
RăspundețiȘtergereEditorul si jurnalistul, doi maestri ai culturii! Cu pretuire!
RăspundețiȘtergereCu toata admiratia si respectul nostru!
RăspundețiȘtergere