joi, 31 august 2017

Te astept pe acelasi drum, voce Rodica Elena Lupu si Polina Manoila, montaj Rodica Elena Lupu...



TE AŞTEPT PE-ACELAŞI DRUM, voce Rodica Elena Lupu si Polina Manoila, melodie de pe CD-ul REFRENE DE NEUITAT Orchestra: Marius Olmazu, Maestru sunet: Marius Mitrofan - Studio Mezzo Montaj: Rodica Elena Lupu

Rodica Elena şi Ana-Maria, acasă la Războieni-Cetate, judeţul Alba - 26 august 2017


Rodica Elena şi Ana-Maria, în faţa casei părinteşti din Războieni-Cetate, judeţul Alba

Nicăieri nu e mai bine ca acasă, aici unde am văzut lumina zilei - Războieni-Cetate, judeţul Alba

La Centrul de zi din Războieni, un adevărat paradis al copiilor. ..august 2017, Rodica Elena Lupu

Războieni -  Rodica Elena Lupu şi Ana- Maria, la Centrul de zi Sf. Serafim de Sarov




La Centrul de zi din Războieni, un adevărat paradis al copiilor. Sincere felicitări părintelui Vladimir şi celor care le poartă de grijă acestor copii. Doamne ajută!




Catedrala Reîntregirii Neamului din Alba Iulia, un simbol al unităţii naţionale - Rodica Elena Lupu, 27 august 2017


Un simbol al municipiului Alba Iulia, dar mai ales al Unității Naționale, Catedrala Reîntregirii Neamului, în care, la 15 octombrie 1922, au fost încoronați ca suverani ai României Mari Regele Ferdinand și Regina Maria, reprezintă o destinație obligatorie pentru orice vizitator care ajunge în Orașul Marii Uniri.
Catedrala Încoronării din Alba Iulia, cu hramul Sfânta Treime, a fost construită cu sprijinul Casei Regale a României. Lucrările au fost începute la 28 martie 1921 și au fost finalizate la mijlocul lunii septembrie 1922. Sfințirea și primirea hramului Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril, în memoria primului întregitor al românilor și patron al evenimentului a avut loc la 8 octombrie. Din 1975 lăcaşul este catedrală a Episcopiei Ortodoxe de Alba Iulia.
Catedrala Încoronării din Alba-Iulia este inclusă în Lista monumentelor istorice din România.
În curtea acestei biserici a avut loc în data de 15 octombrie 1922 ceremonia de încoronare a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca suverani ai României Mari. 
După ce  Miron Cristea, Patriarhul României, a ținut în catedrală o Liturghie solemnă și a sfințit coroanele regale gata pregătite, s-a trecut la ceremonia încoronării.
Aceasta a avut loc în fața clopotniței, unde a fost amenajată o scenă îmbrăcată în pânză roșie, pe care era înălțat baldachinul încoronării, întrețesut cu brocart roșu și galben pe un fond alb. Încoronarea nu s-a făcut în catedrală deoarece Ferdinand, care era de religie catolică, nu a dorit să fie încoronat de un membru al Bisericii Ortodoxe. Astfel, Ferdinand și-a așezat singur pe cap Coroana de Oţel după care a pus coroana de aur pe capul soției sale îngenunchiate.

La 1 Decembrie 1948 după interzicerea Bisericii Unite cu Roma, a fost organizată aici o ceremonie dedicată „reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române”, ocazie cu care mai mulți preoți greco-catolici au depus jurământ de credință către patriarhul Justinian Marina. Numele lăcașului a fost schimbat cu ocazia respectivă în „Catedrala Reîntregirii Bisericii Ortodoxe Române”. O placă de marmură amintește de acel eveniment.




Catedrala Reîntregirii Neamului este cunoscută și sub denumirile de Catedrala Încoronării și Catedrala Arhiepiscopală.
 A consemnat Rodica Elena Lupu
27 August 2017

miercuri, 30 august 2017

Alba Iulia - Inima străveche a ţării...La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării s-a înfăptuit Marea Unire, cea mai mare dintre minuni...Rodica Elena Lupu


Avem o ţară, o istorie deosebită,  suntem un popor plin de inteligenţă, imaginaţie şi poezie. Viaţa, e sfântă! În ţara ta nu eşti sclavul nimănui. Ore în şir pline de istorie şi de poezie şi nu mi-ar ajunge alte mii de ore în care să vorbesc despre plaiurile noastre româneşti.
 
Zi de vacanţă, ALBA IULIA

Inima străveche a ţării...
La Alba Iulia-n Cetate, la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a proclamat unirea Transilvaniei cu România, şi tot aici, s-a cântat atunci Deşteaptă-te, române!, devenit astăzi imnul de stat al României. Muzica aparţine  profesoului de muzichie, şi folcloristului român Anton Pann, care prin opera sa a contribuit la dezvoltarea limbii noastre literare, iar versurile îi aparţin poetului român Andrei Mureşanu, născut la Bistriţa, în Transilvania, care a participat la revoluţie şi a cărui poezie "Un răsunet", cunoscută şi sub titlul Deşteaptă-te, române!, a devenit marşul revoluţionarilor români de la 1848. 

Aşezare dacică, centru al dacilor apuli, Apulum, în epoca romană a devenit municipiu, apoi, colonie. Pentru Dacia romană, a fost un important centru economic, administrativ, politic şi militar, reşedinţă a guvernatorului Daciei Superior şi apoi al Daciei Apulensis. Castrul de la Apulum adăpostea Legiunea a XIII-a Gemina. Viaţa oraşului a continuat şi după părăsirea Daciei de către administraţia romană. În Evul Mediu timpuriu, secolele 9-10, a devenit centrul uneia dintre formaţiunile statale romano-slave de pe valea Mureşului, oraşul fiind numit Bălgrad, apoi capitală a principilor Transilvaniei în secolele 14-17. La Alba Iulia-n Cetate, Mihai Viteazul s-a proclamat domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei. Oraşul de pe Mureş în secolul 17 devine un important centru de tipărituri româneşti, din care multe se mai păstrează aici.

În Cetatea care la începutul secolului 18 a fost zidită din nou, în timpul lui Carol al VI-lea, au fost întemniţaţi conducătorii răscoalei populare din anul 1784, Horia, Cloşca şi Crişan. Celulele în care aceştia au fost închişi se mai văd şi azi deasupra porţii principale prin care se intră în cetate. Horia şi Cloşca au fost executaţi prin frângere cu roata, în ziua geroasă de 28 februarie a anului 1785, iar Crişan şi-a pus capăt zilelor în închisoare, spânzurându-se cu nojiţele de la opinci.

Până în secolul 19: românii, îi ziceau oraşului Bălgrad, germanii Weissenburg Karslburg iar maghiarii Gyulafehervar. Şi, tot aici, la Alba Iulia s-au încoronat Regele Ferdinand şi Regina Maria ca suverani ai tuturor Românilor. 













Simina si Ana-Maria















La Alba Iulia a fost înfiinţat încă din anul 1919 un liceu de băieţi numit „Mihai Viteazul” şi unul de fete în 1922.

La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării s-a înfăptuit Marea Unire, cea mai mare dintre minuni. Şi, iată că îmi vin în minte nişte versuri dintr-o poezie pe care am scris-o pentru fetiţa mea Monia, cu ocazia zilei Unirii: Aici, la Alba Iulia-n Cetate,/Unite au fost cele trei surori, /Aşa cum roşu, galben şi albastru, /Unite sunt pe veci în tricolor!” Marea Unire, înseamnă o parte din sufletul nostru şi din raţiunea noastră de a fi. Privită prin prisma istoriei, hotărârea luată la 1 decembrie 1918 apare, într-adevăr, ca rezultatul firesc şi inevitabil al unui îndelungat şi complex proces de dezvoltare economică, socială, spirituală şi politică. Cuvântul entuziast şi răspicat al celor 100000 de oameni adunaţi pe „Câmpul lui Horia” de la Alba Iulia, consfinţea şi din punct de vedere politic o unitate de viaţă, de limbă şi de cultură, care dăinuia de peste două mii de ani.

Visul de veacuri s-a împlinit. Ideea cea milenară a devenit o realitate. Măreţul act, cu putere de lege şi plebiscit, de la Alba Iulia, fără seamăn în analele istoriei, e democratic prin formă şi fond. Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României care merită să fie sărbătorită de toţi românii, toţi cei ce au în piept o inimă română.


Fragment din Românie, plai de dor
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, 2004

SALINA TURDA - 27 august 2017 - Zile de vacanţă petrecute în Ardeal

 
Ana-Maria si Rodica Elena
În minunatele zile de vacanţă petrecute în Ardeal am avut deosebita plăcere de a vizita sâmbătă, 27 august 2017 Salina Turda care se găsește în zona Durgău-Valea Sărată din Turda. Intrarea în salină se face prin noua și moderna intrare din centrul turistic Salina-Durgău.
Salina Turda este înscrisă pe lista monumentelor istorice din județul Cluj, elaborată de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din România în anul 2010
 
Rodica Elena
Zăcămintele de sare din Transilvania, exploatate sistematic în cursul vremii la Ocna DejuluiCojocnaTurdaOcna MureșOcna Sibiului și Praid s-au format cu 13,5 milioane de ani în urmă, într-o mare cu adâncime redusă și sub un climat tropical, foarte cald. Stratul de sare se întinde pretutindeni în subsolul Transilvaniei, având o grosime de circa 400 m. Straturile groase de sedimente depuse ulterior deasupra celui de sare au apăsat cu o greutate imensă stratul maleabil (plastic) de sare, care a căutat zone mai slabe ale scoarței terestre la marginea Transilvaniei, unde s-a ridicat sub forma unor ciuperci cu înălțimi de peste 1.000 m, ajungând de multe ori chiar până la suprafața pământului / în  localitățile cu vechi exploatări de sare menționate mai sus. La Turda ciuperca de sare are o înălțime de circa 1.200 m, cercetată prin foraje relativ recente.
  
Dovezi arheologice sigure ale exploatării sării la Durgău-Turda există din perioada preromană (50 î.C.-106 d.C.). Romanii (106-274 d.C.) au exploatat sarea la Durgău în camere piramidale de 17-34 m adâncime si 10-12 m lățime. În afara masivului de sare de la Durgău, Romanii au exploatat si masivul de sare învecinat de la Băile Romane, în zona ștrandului actual. Volker Wollmann în monografia sa asupra mineritului subliniază prezența în apropierea zăcămintelor de sare, de fiecare dată, a unei fortificații romane. Castrul roman Potaissa a apărat exploatările de sare de la Turda. Romanii lucrau numai la suprafață, în gropi patrulatere, până la o adâncime de 12-15 m, de unde sarea se putea scoate ușor pe punți alunecoase și cu aparate simple de ridicat, după care o părăseau și începeau alta. Așa au extras romanii sarea peste tot în Ardeal, iar excavațiile părăsite au devenit lacuri.
Exploatarea sării din Salina Turda a fost sistată definitiv în anul 1932, din cauza concurenței altor saline ardelene.
 
Simina, Ana-Maria, rodica Elena
S-a redeschis în anul 1992, în scop turistic si curativ și este vizitabilă tot timpul anului. Se pot vedea fostele mine Iosif, Terezia si Rudolf. Demne de văzut sunt și utilajele medievale bine conservate din mină, unice in Europa, cum ar fi fierăria, crivacul și moara de sare. De asemenea, Altarul, cioplit în peretele de sare și Scara Bogaților, o scară lucrată filigranat in lemn pe care am coborât în mina/salina Turda.
 
Simina, Teodora, Rodica Elena
Cu sprijinul financiar al Uniunii Europene în anul 2009 s-au desfășurat lucrări ample de amenajare a Salinei Turda, în scop turistic și curativ. Inaugurarea a avut loc în ianuarie 2010, după 2 ani de lucrări și 6 milioane de euro investiți. Salina Turda deține în prezent săli de tratament, un amfiteatru, săli de sport, dar și o „roată panoramică”, de unde se pot admira stalactitele din sare.
Între 2012 - 2014 a fost executat un tunel de legătură între mina Terezia și mina Iosif, în lungime de 50 m, în scopul includerii în circuitul turistic și a minei Iosif, nedeschisă până acum accesului public.
Totul este deosebit, sute (şi chiar mii) de oameni vizitează zilnic mina/salina de la Turda.
A consemnat 
Rodica Elena Lupu


vineri, 25 august 2017

SUNT LA RĂZBOIENI, JUDEŢUL ALBA, UNDE AM VĂZUT LUMINA ZILEI - GÂNDURI ALESE DESPRE ARDEAL - GÎNDURI BUNE SPRE VOI!


Nicolae Iorga era cel care spunea marele adevăr: „Transilvania e neîndoiosul leagăn al neamului românesc!". Transilvania este „trup din trupul nostru." Este „rădăcina poporului român." Un adevăr tutelar, în fața căruia dușmanii pălesc!
Pe cât de scurt este cuvântul Ardeal, pe atât de lungi, bogate și controversate sunt istoria, originea și semnificațiile lui" (…) Numele Ardeal revine mereu în discuția specialiștilor (…) Tema Ardealului, nu numai din punctul de vedere al răspândirii lui în spațiu, ci și a importanței lui în istoria poporului român, a revenit mereu în atenția specialiștilor români și străini" (Onufrie Vințeler: „La început a fost cuvântul Ardeal").
Despre Ardeal s-au scris pagini semnificative, profunde prin adevăruri și înțelesuri, fiind acel loc definit în spiritualitatea românească. Aici, în acest loc, s-a închegat neamul românesc, „Ardealul s-a alipit țărilor românești, atunci când s-a rotunjit statul național". Prin spiritualitate românească, prin lupta românilor transilvăneni, acest Ardeal era cel care „împingea neamul românesc spre istorie" - spunea Constantin Noica în august 1940, cu prilejul unei conferințe la Radio.
Considerăm binevenite, folositoare, mai ales azi, câteva păreri despre Ardeal (despre Transilvania) ale unor mari, importante personalități (cronicari, istorici, lingviști, geografi, literați). Nicolae Olahus: „Țara de peste Carpați a străbunilor, dintr-o vestită viță, viață-mi dădu: fost-am doar oaspe aici, «hospes eram», deci în țara ungurească mă simțeam doar oaspete"; Inochentie Micu Klein: „Noi suntem stăpâni ereditari în această țară regală (…) și avem aici, până astăzi, întregi domenii și sate, cu toate că am fost apăsați de mizerii milenare și de tot felul de sarcini din partea celor mai puternici"; Nicolae Bălcescu: „Pe culmea cea mai înaltă a munților Carpați se întinde o țară mândră și binecuvântată între toate țările semănate de Domnul pe acest pământ. (…) Astfel este țara Ardealului"; Mihail Kogălniceanu: „… eu privesc ca patria mea toată, acea întindere de loc, unde se vorbește românește și ca istoria națională, istoria Moldovei întregi, înainte de sfâșierea ei, a Valahiei și a fraților din Transilvania"; Alexandru Papiu Ilarian: „Suferințele tale, de astăzi, să-ți servească de lecție, o Transilvanie, patria mea iubită, pentru a evita orice uniune cu Ungaria… Nenorocirea Transilvaniei a venit, totdeauna, din Ungaria și de la unguri…"; Andrei Șaguna: „Tu, Doamne, știi că spre scopul meu a alerga doresc: pre românii transilvăneni din adâncul lor somn să-i deștept, și cu voie către tot ceea ce e adevărat, plăcut și bun, să-i trag"; Barbu Ștefănescu Delavrancea: „Carpații nu au despărțit ființa noastră în două, ei i-au menținut întregimea ei, adăpostind, în vremuri de urgie, pentru a revărsa, mai apoi, de-o parte și de alta, aceeași doină, în aceeași limbă, mișcată de același geniu…"; Simion Mehedinți: „Pentru România, provincia aceasta este sâmburele (nucleul) țării întregi (…) Așadar, Transilvania, ca sâmbure al cetății carpatice și ca așezare geografică, formează, cu adevărat, ultimul bastion al Europei în fața Marei Siberii (…) Cu drept cuvânt, așadar, Transilvania ne apare ca sâmburele unui întreg orografic (…) Transilvania este casa apelor României (…) La năvălirea ungurilor în Transilvania, românii formau aici un bloc etnic, cu o individualitate bine definită și cu organizare politică destul de însemnată"; George Vălsan: „Transilvania e un ținut central care comandă regiunile vecine, nu numai prin poziția sa înaltă și forma de cetate între munți, dar și prin climatul său, prin apele sale și prin toate influențele legate de o astfel de alcătuire geografică (…) Transilvania reprezintă «partea cea mai de frunte a pământului românesc»"; Ioan Lupaș: „Configurațiunea geografică a Transilvaniei se prezintă ca a unei cetăți fortificate prin munți, care se înalță la granițele ei, de jur-împrejur, asigurându-i o situațiune dominantă asupra câmpiei ce se întinde, și la Apus, spre Tisa, și la Miazăzi, spre Dunăre, și la Răsărit spre Nistru (…) Despre țara Egipt se zicea, în vechime, că ar fi un dar al Nilului. Despre România se poate spune, cu drept cuvânt, că e un dar al Carpaților și al Dunării"; Victor Jinga: „Numele de Transilvania este nume clasic latin (…). Fiind o cetate între munți, care putea adăposti milioane de oameni, Transilvania a avut însușirile cetăților, a servit de centru de rezistență, de refugiu, a avut rol conservativ și o viață proprie, care s-a manifestat în latura politică prin mai multe secole de independență". Liviu Rebreanu: „Ardealul este leagănul neamului românesc. În cetatea naturală, care sunt Carpații români, urmașii coloniștilor romani și ai dacilor au izbutit să supraviețuiască năvălirii barbarilor, să-și urmeze viața lor, să-și păstreze limba și datinile strămoșești (…) De atâta vreme Ardealul este pământul făgăduinței pentru românii din regatul liber, întocmai cum România este pământul făgăduinței pentru transilvăneni (…) Un fapt de elementară dreptate și reparație istorică, așa s-a înfățișat Unirea Transilvaniei și așa va rămâne în eternitate. Fiindcă s-a întemeiat un principiu sacru, recunoscut, ca atare, de toată lumea, chiar de cârtitorii de odinioară (…) Pentru noi, Transilvania nu poate exista decât întreagă, trup din trupul nostru. Pentru alții ea reprezintă doar ambiții istorice sau castele istorice, zidite din truda generațiilor de robi români. Pentru noi înseamnă tot: trecut, prezent, viitor, ființă sau neființă. Noi n-am venit de nicăieri, ne-am plămădit, ne-am născut și am crescut pe pământ ardelean"; Nicolae Titulescu: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal: Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a ocrotit viața. Ardealul e românismul în restriște, e întărirea care îndepărtează vrăjmașul, e viața care cheamă viața. Ardealul nu e numai inima României politice, e inima României geografice"; Mircea Eliade: „Există în Transilvania o extraordinară cantitate de energie pe care politica românească de azi n-a dezlănțuit-o și n-a canalizat-o. Sunt acolo oameni care au, în sângele lor, secole de prigonire și primejdie, oameni care sunt obișnuiți, din moși-strămoși, să spună adevărul, cu orice risc. Oameni a căror viață are un singur sens: lupta"; Vasile Băncilă: „Înainte de toate, Ardealul cuprinde sensul originalității noastre. Ideea formei, a sâmburelui sau a impulsului inițial, care domină atât de mult înțelegerea filosofică de azi oricând e vorba de realități sufletești sau biologice, devine clară în ceea ce privește neamul românesc, numai dacă e pusă în legătură cu ființa istorică a Ardealului. În al doilea rând, sensul Ardealului, în configurația sufletului românesc, e un sens de tenacitate, de dârzenie, pe de o parte, de practicism organic și de metodism , pe de altă parte (…) Ardealul subliniază ideea autohtoniei românești." Constantin Noica: „Dar luptă, luptă fără cruțare, numai Ardealul a știut să deprindă de la istoria noastră. Este, în Ardeal, ceva care nu se odihnește și nu iartă. (…) Ardealul acestei neodihne, Ardealul care nu-și găsește pace nici în morminte, e Ardealul transfigurării noastre (…) Prin urmare, Ardealul era cel care împingea neamul românesc spre istorie"; David Prodan: „Suntem un popor european, romanic, multimilenar, sedentar. Popor român, reprezentăm romanitatea de Răsărit, daco-
românismul, care pornește din Transilvania, rădăcină a poporului român, care iradiază de aici, prin descălecarea spațiului românesc, tot poporul românesc și spațiul său vital, virtuțile sale istorice, permanența sa indiscutabilă. Suntem cel mai mare popor din această parte de lume"; C.C. Giurescu: „Pământul nostru se poate asemăna cu o cetate antică sau medievală. Ardealul e cununa lui de munți, fortăreața propriu-zisă, dealurile din împrejurimi, întăriturile înainte, iar Dunărea, Tisa, Nistrul - șanțurile de apă care înconjoară cetatea."; Romulus Vulcănescu: „Mitul legendar al Ardealului în structura lui epică prezintă o viziune inedită a toponimurilor celor trei țări române"; Mircea Zaciu: „Dar sensurile pe care Transilvania le îmbracă în cugetul național depășesc, cu mult, sferele strict estetice."
Ardealul a fost (și este) cântat de poeții români. Redăm, în urma unei selecții, cele mai cunoscute poezii, de largă circulație, în rândul românilor. Iosif Vulcan: „Rămâi în fericire, o, țară-ncântătoare, / Ardeal, pământ romantic, tu, idealul meu, / Acum te las pe tine, dar inima mă doare, / Când dânsa îți rostește rămâi cu Dumnezeu! // Călcat-am pe-a ta iarbă, gustat-am a ta pâine, / Și răcorit-am setea din râul cristalin / Și parcă-s mai nervoase, mai tari a mele vine, / De când am tras, o, țară, din aerul tău lin. //…// Frumos ești, o Ardealule, în râuri fugătoare,/ Și-n munți cu frunți cărunte ai aur …../ Ai fii, eroi la luptă, și fragede fecioare, / Ce pot să facă toate , ce este bun, frumos."; Aron Densușianu: „Dorobanț, mână de moarte, /Stai în loc și-ascultă bine, / N-auzi plângeri și suspine / Și crășniri crude de moarte, / Pune-urechea lângă deal / Și-auzi plânsul din Ardeal. // Dorobanț cu pasul mare / Și cu brânca ferecată, / Cinge-ți, iute, spada lată / Și-mi ia pușca pe spinare / Și te-aruncă peste deal / Să-ți scapi frații din Ardeal"; Teodor Murășanu: „Ardealule, dragă, pământ strămoșesc, / Ești liber de-acum de lanțuri, / Coroana și nimbul satrapilor tăi / Strivite-s prin umede șanțuri" (…) „Al cui e Ardealul?.../ Întreabă pădurile, șesul și dealul, / Întreabă câmpia, cântările, florile, / Întreabă amurgul, tăcerea și zorile, / Întreabă Carpații cu vârfuri de brad, / Ori roata de la Bălgrad… / Întreabă Abrudul, / Blajul, Aiudul, / Cenușa din vatră / Și munții de piatră;" Nicolae Iorga: „În munții robului Ardeal / Pare că spumegă izvorul, / De ură, fagii de pe deal, / Sibilici stau ca viitorul //…// Ce spune buciumul ce sună / Măreț în noaptea-nălțătoare? / Că e mișel acel ce moare, / Zdrobit, și-ntâi, nu se răzbună."; Mircea Dem. Rădulescu: „Al nostru e pământ din vechi pământ / Și sânge din latinul nostru sânge, / E trup și os din osul nostru sfânt, / Un dor avem în el și cel mai sfânt / Și nimeni astăzi nu ni-l poate-nfrânge. // I-am moștenit tot dreptul din părinți, / La șoaptă ni se-nfioară buza, / În lutu-i plămădit din suferinți, / Strămoșii frământatei noastre ginți, / Dorm, îngropați la Sarmizegetusa"; Iustin Ilieșiu: „Vouă ce v-a dat Ardealul? Ce vă leagă de Ardeal? / Nouă Sarmizegetusa, / Cu viteazul Decebal. // Vouă ce v-a dat Ardealul? / - Cei străini, cum vin, se duc, / Noi avem pe Mureșanu, / Iosif, Goga și Coșbuc. //…// Oriunde rătăcesc prin lume, / Biet călător, precum e valul, / De e senin sau e furtună, / Eu port în inimă Ardealul"; Lucian Valea: „Fă-mă, Doamne, pentru Ardealul meu, / Fă-mă cântec, suflete să stâmpăr, / Și credința crește-mi-o Ineu."; Grigore Popa: „Pentru tine, sfântă Transilvanie, / Ne-am ridicat la cer diminețile albe ale rugilor, / Pentru tine au înflorit buzele cu florile de vișin ale poruncilor, / Și mâinile noastre au frânt pâinea și-am ars pe Golgota jelanie, / Pentru tine, mireasma neamului nostru, întristată Transilvanie"; Ioan Nenițescu: „Dac-am plecat, Ardealule, din tine,/ Nu-i vina noastră, iarăși vom veni, /N-am fost învinși și nu vom fi nici mâine, / Când ceasul biruinței va sosi. // Avem o țară scumpă și mândră, / Avem și iarăși vom avea, / Dușmanul, care astăzi râde, / Va tremura privind la ea. // Noi te iubim, că tu ai fost al nostru, / Și viața pentru tine ne-am fi dat, / Dar prin dictatul rușinos și monstru, / Horthyștii-au reușit de te-au furat. // De-atunci, din depărtări privim spre tine, / Și plângem, jalnic, chinul tău amar, / Când știm că frații cei rămași, în tine, / Sunt torturați de un popor barbar. // Te vom lua, că tu ești doar al nostru, / Lăsat, pe veci, de daci și de romani, / Te-am moștenit de la strămoșii noștri / Și nimănui nu te-om lăsa în dar. // Vom trece iar pe vechea frontieră, / Dreptatea noastră e stăpână-acum, / Prin vijelii și foc de mitralieră, / Armata noastră își va face drum.// Credința-n Domnul și mereu-nainte, / Să cucerim ce-avem de cucerit, / Ardealul nostru e o țară scumpă, / Sălaj, Bihor și Clujule iubit"; Emil Isac: „Ardealul este fântâna de aur, / Ardealul este de mătase, / Ardealul este lacrima de pâine, / Ardealul e dulce ca mierea, / Ardealul este ciobanul cu câini…"; Aron Cotruș: „Cu trupul: rană și glod, / Pe munții tăi genunchii mi-i rod. / Și pași de fier înod / Și deznod / Spre piscuri ce-n nori îmbrobod / Urmele de mers fără rod //…// Unic în viața ta valahă, aspră, mută, stranie, Transilvanie // Transilvanie…."; Marin Sorescu: „Aud un clopot, sus, pe-o cruce, / Bătând cu limba-n ideal, / Ca-ntr-o duminică de taină, / Vin sub cupola ta, Ardeal"; Adrian Păunescu: „De-o păpădie pironește-ți calul…/ Nimic nu știi, de n-ai văzut Ardealul. //…// Treziți-vă, români, și luați aminte, / Ne taie țara plugul infernal, / Ni-s pângărite steaguri și morminte / Și suferă toți frații din Ardeal" (…); „Rămâi al nostru, ziditor de pâini, / Și om mai ideal ca idealul, / Că-n tine s-au mutat întâi și-ntâi / Valahia, Moldova și Ardealul."
Nicolae Iorga era cel care spunea marele adevăr: „Transilvania e neîndoiosul leagăn al neamului românesc!". Transilvania este „trup din trupul nostru." Este „rădăcina poporului român." Un adevăr tutelar, în fața căruia dușmanii pălesc!

Disponibil: http://www.cuvantul-liber.ro/news/98707/61/Ganduri-alese-despre-Ardeal

Vineri 25 August 2017

joi, 24 august 2017

O SEARA MINUNATĂ ALĂTURI DE PAUL - 23 August 2017 - Bucureşti


Ianna, Paul, Rodica Elena

Rodica Elena Lupu şi Paul Surugiu-Fuego

Rodica Elena, Ianna şi Tavi Dobrotă-Distincto

Ianna

LA MULŢI ANI, MINUNAŢI, DRAGĂ PAUL! - 23 August 2017, Bucureşti


23 August  2017 - Astăzi a fost ziua  ta, an de an a fost aşa.... Prietenia, un dar nepreţuit, ne uneşte!
Alături de prietenul nostru drag, Paul Surugiu - Fuego.

Rodica Elena şi Dorin Grama Gîrba, Rodica Elena Lupu şi Paul Surugiu-Fuego
23 August 2017


Stela Enache, Mioara Velicu, Rodica Elena Lupu - 23 August 2017


Paul Surugiu-Fuego, Rodica Elena Lupu, Irina Loghin, Eugenia Surugiu

Paul, Rodica Elena, Irina


LA MULŢI ANI, DRAGĂ PAUL!


marți, 22 august 2017

luni, 21 august 2017

CUVINTE DIN ADÂNCUL SUFLETULUI MEU, de Maria Mirela ENE - editor Rodica Elena LUPU - Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2017


Editor Rodica Elena Lupu
Tehboredactare/coperta Luminiţa COMAN
Prefaţa Aurelia LĂPUŞAN
*   *   *  
(...) Mie mi-a plăcut să colecţionez gânduri, vise, cuvinte şi sfaturi... Amintirile mele sunt frumoase pentru că eu vreau să le fac aşa... Cuvinte din adâncul sufletului meu...

Maria Mirela Ene, 2017

duminică, 20 august 2017

„Verba Volant, Scripta Manent” - antologia prozatorilor români - analiză literară, de dr. acad. scriitor, publicist, istoric literar Galina Martea /- Ziarul Ultima Oră, România, Cotidian National Independent, 21 august 2017 - editor / tehnoredactare / coperta Rodica Elena Lupu




















„Verba Volant, Scripta Manent” - antologia prozatorilor români

Cu o deosebită satisfacție am onoarea de a realiza o analiză literară asupra antologiei de proză „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele 2 și 3, apărute recent la Editura ANAMAROL din București, editor și antologator Rodica Elena Lupu. Într-o ținută grafică de excepție, lucrarea în cauză, cu volumele respective, abordează discursul literar în proză în raport de spiritul creator al scriitorului. Astfel, proza, ca formă de creație literară artistică realizată într-un limbaj expresiv, dar, totodată,  nesupus regulilor de versificație, cuprinde conținutul antologiei „Verba Volant, Scripta Manent”  și, în același timp, deschide orizonturi în a distinge conturul real al celor relatate de mâna creatorului/scriitorului. Desprinzându-se dintr-un complex de idei prin care se identifică conceptul cunoașterii, din primele pagini ale lucrării ne întâlnim cu o imagine literară destul de interesantă prin care verbul  prezent se caracterizează pe sine însuși prin flexiune proprie fiecărui prozator. Deci, pentru a ne familiariza mai în de aproape cu autorii prezenți în lucrare, atunci urmează să le identificăm numele, originea, domeniul în cadrul cărora există, respectiv, atributele ce-i caracterizează în calitate de scriitori. Este captivant acest aspect, deoarece, în cele din urmă, prin dialogul literar analitic se identifică compoziția fiecărui cuvânt scris și, nemijlocit, compoziția tuturor elementelor ce formează întreaga operă artistică. Așadar, prin imaginea acestui model de creație literară, precum „proza”, vom avea ocazia să relevăm reflecțiile cunoașterii de sine în funcție de procesele ce au loc în conștiința omului sau, mai bine zis, ce au loc în conștiința scriitorului. În așa mod, descrierile realizate prin cuvântul literar se asociază perfect cu spiritul intelectual al omului ce este menit să creeze lucruri capabile de sentimente înalte. Prin armonia acestor argumente se regăsește spiritul intelectual al scriitorului român, al prozatorului român contemporan prezent în antologia „Verba Volant, Scripta Manent”, volumele II și III.
Prin sistemul de elemente literare ce sunt dependente între ele, ca formă de reglare a gândirii  teoretice, în rezultat, clasificăm activitatea practică obținută conform scopului urmărit/prestabilit. Respectiv, scriitorul, prin complexitatea conținutului literar și a elementelor ce determină conexiunea verbului scris, face ordine în propria creație, clasificând-o în baza notelor artistice. Așadar, prin sistemul notelor și al valorilor literar-artistice, având la dispoziție pana scriitoricească, ne reîntâlnim cu renumiți scriitori români, cu renumiți prozatori români - personalități onorabile din întreaga lume ce stau în slujba creației literare artistice. Deci, este vorba de Cristian Petru Bălan, vol.3,  (S.U.A., prof., acad., prozator, poet, dramaturg, publicist, editor, traducător şi artist plastic român), scriitorul care este foarte cunoscut în lumea literară, mai ales, pentru cele două lucrări, precum: „Enciclopedia Imnurilor de Stat ale țărilor lumii ” (2008) şi „Ghid de conversație român-latin/ Latinum Romanicumque colloquii enchiridion” (primul ghid românesc de acest fel, 2007). În antologia de față, Domnia Sa realizează un interviu cu marele violonist american de origine română Mihai Craioveanu, prof.univ., personalitate mai puțin cunoscută în România. În acest dialog reperele sunt centrate pe viața și activitatea marelui violonist. Concomitent, Cristian Petru Bălan realizează și un eseu privind „amintirile despre profesorul universitar, dr., Nicolae Ciachir.
Un alt scriitor român care a publicat de-a lungul vieții sale peste 25 de cărţi de critică literară, de istoria literaturii române, eseuri, proză, poezie este Ion Dodu Bălan, vol.3, (România, prof. univ., dr., critic şi istoric literar). De această dată, Domnia Sa vine cu o critică literară asupra biografiei lui Camil Petrescu, „Însemnări despre viața lui de militar”, unde ne spune următoarele: „Militar convins și patriot, Camil Petrescu are, totuși, o viziune foarte lucidă și realistă asupra războiului. În poemele sale, de pildă, războiul e văzut din perspectiva soldatului devenit un număr în gloata care nu zboară în iureş eroic, ci îşi „târăște picioarele istovitor, inert”. Imaginea soldaţilor de pe front, de un realism frust, este dramatică şi răscolitoare, ca-n Marş greu: „De nopți întregi luptăm din greu / Cu praful sec și setea, / Cu depărtarea neagră și perfidă. / Ni-e trupul în sudoare fiert, / Și-adânc prin țărâna lichidă, / Ca printr-un val de eleșteu. / Din când în când, / Când traversăm vreun pod, / Simțim pe rând, picioarele scăpate din năvod, / Întindem pentr-o clipă gâtul / Și iarăș ne luăm târâtul / Comun, de uriaș miriapod”… Respectiv, se argumentează că poeziile de război ale lui Camil Petrescu sunt notațiile unui intelectual înzestrat cu o sensibilitate deosebită, care aduce o viziune nouă, deloc idilică, în evocarea războiului”.
Ion Brad, vol.3, (România) fiind un poet, scriitor și diplomat român, ne vorbește despre „Lucian Blaga – în viață și postum”. Aici prozatorul ne destăinuie propriile emoții în a-l descoperi pe Blaga ca cel mai îndrăjit poet și filozof, astfel relatând: „Pe Lucian Blaga, poetul mai întâi, apoi filozoful, am început să-l citesc încă din 1945, când profesori şi scriitori blăjeni ca Virgil Stanciu, Gh. I. Biriş alias Radu Brateş, Ion Maxim, Traian Pătrăşcanu (discipoli ai lui Blaga), toţi din "noul val anti-Grama", recomandau elevilor de la "Sf. Vasile" lecturi mai libere şi îndrăzneţe. Prin ei am învăţat să iubesc şi să desluşesc noutatea şi profunzimea poeziei filozofice a lui Lucian Blaga, să-l "descopăr" pe marele poet şi filozof”.
Ion Buzași, vol.3, (România, dr., prof.univ., istoric literar, eseist, Ordinul Pentru merit în grad de cavaler, 2000) vine cu o descriere și analiză literară despre scriitorul Ion Brad, spunând: „Personalitate complexă și importantă în literatura română din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea, Ion Brad s-a născut la 8 noiembrie 1929, în Pănade, „satul cățărat pe dealuri de argilă“, locul de naștere al lui Cipariu, cu care poetul Orei întrebărilor s-a mândrit întotdeauna că este consătean”…Ca la Coșbuc, există în poezia lui Ion Brad un ciclu cristologic. La Coșbuc, acest ciclu de poezii este legat îndeosebi de tradiții și legende hagiografice; la Ion Brad, poeziile de acest fel sunt într-o mai evidentă legătură cu Evanghelia, această „simplă și populară biografie a Blândului Nazarinean…”. „Scriitor emblematic pentru destinul generației poeților născuți în jurul anilor ’30 ai veacului trecut” (Petru Poantă), lirica lui Ion Brad seamănă cu acele „ciudate manuscrise palimpseste“, căci odată îndepărtată crusta lirică superficială a proletcultismului din anii 50-60, a ieșit la iveală stratul autentic al liricii sale, devenind un poet remarcabil, cel puțin prin două teme ce-i asigură originalitatea: cultul mamei și al trecutului istoric transilvan.”.
Radu Cârneci, vol.3, (România, Doctor Honoris Causa, eseist, traducător, jurnalist literar, editor) este prezent în dialog cu Corneliu Tălmaciu, întitulând interviul „Poezia, ca orice artă, este exprimarea unei stări existențiale”… Iar la capitolul în calitate de traducător, Domnia Sa ne mărturisește: „Poetul există întotdeauna înaintea traducătorului. Poate doar la o anume complinire spirituală. În acelaşi timp, traducând, străduindu-te a găsi forma cea mai potrivită acelei poeme sau proze, îţi şlefuieşti, se-nţelege, propria-ţi voce literară, câştigând în plus nuanţe ale limbii române. Şi, fiindcă veni vorba, mărturisesc adânca bucurie pe care o trăieşte traducătorul când îşi dă seama de extraordinara plasticitate a limbii noastre în stare a cuprinde în haina-i de frumuseţi alese frumuseţi ale culturii universale…”. Respectiv, mai spune: „Să-l simţi pe cel pe care îl traduci cât mai aproape de ceea ce eşti tu însuţi ca artist”.
Horia Gârbea, vol.3, (România, dr., prof.univ., poet, critic și istoric literar, traducător, scriitor pentru copii) de această dată ne reprezintă sinteza analizei literare cu privire la lucrărea „Papirus” de Gabriel Chifu. Cu o capacitate aparte de critic literar, Domnia Sa transpune analiza respectivă prin cele mai specifice  forme, astfel desemnând cu multă atenție structura internă și externă a lucrării. În final, concluzia este: „Gabriel Chifu mînuiește clar-obscurul, nu doar claritatea. Ar merita titlul de „maestru de lumini”, profesiune care cuprinde deopotrivă iluminarea și întunecarea, după caz. Poetul, recunoscut ca precursor cu mai bine de o jumătate de pas al optzecismului, s-a apropiat tot mai mult de estetica generației din care face parte biologic și care va erupe spectaculos între 1979 și 1983, cu un vîrf în 1980-81 cînd debutează Cărtărescu, Vișniec, Danilov, Mureșan, Stoiciu, Iaru, Stratan, Mariana Marin. Dar, deși nu este străin de mărcile atribuite acesteia - stil colocvial dar și livresc cu ironie, biografism, racord direct la realitate, spirit ludic – rămîne și un metafizician, atras de o lume suprareală și de o exprimare simbolică (poate e tot influența studiului științelor exacte), încît poezia sa face numeroase aluzii la un plan metareal, înfățișat indirect, întrucîtva criptic. Lucrul acesta face din Gabriel Chifu un poet „dificil”, el are o plăcere a codificării mesajului astfel încît un element – de pildă lumina – capătă descifrări diferite în funcție de altele cărora li se alătură.” … Ulterior, Horia Gârbea vine cu un eseu foarte interesant prin care expune conceptul cu privire la inutilitatea publicațiilor literare cu caracter și conținut „nociv”, întitulând subiectul „Cărțile arse și focul gheenei”. În linii generale, se spune: „…în ultimul timp am întîlnit unele care mi s-au părut atît de impardonabil de proaste încît menținerea lor în „viață” poate fi nocivă. Am fost înfricoșat de ele nu prin conținutul lor ofensiv sau „eretic”. Nici vorbă! O erezie, oricît de teribilă, presupune totuși o încordare a gîndirii. E vorba aici de texte ale unor persoane care aspiră și uneori primesc (de la nemernici asemeni lor) statut de „scriitori”. Dar incapabile funciar, structural (și cultural/gramatical) să scrie chiar și o frază cumsecade. Și care totuși au lăsat semnele lor aberante pe cîteva zeci, uneori sute de pagini…”.
Nina Gonța, vol.3, (România, poet, prozator, traducător, publicist) este prezentă cu compuneri literare „De ziua îndrăgostiților”, „O întâlnire… romantică”, „Un bărbat”, „Sufletul”. Prin intermediul acestora scriitoarea depinge fenomenul „dragostei”, comparându-l ca cel mai nobil proces afectiv specific omului față de realitate, având la bază sentimentul de afecțiune față de o persoană. Pe când substanța spirituală a omului, sufletul, este întruchipat astfel: „Mereu folosim acest cuvânt, în diferite expresii: mă doare sufletul, mi se rupe sufletul, om de suflet etc. Dar ce este sufletul, unde se află el în corpul nostru? De ce nu-l vedem,  nu-l pipăim, nu-l auzim, la urma urmei ? Ce-o mai fi şi sufletul acesta, despre care scriu poeţii, iar nouă ne dă atâta bătaie de cap, m-am întrebat nu odată.”...„Trăim pe Pământ o perioadă mai lungă sau mai scurtă, după cum Cel de Sus ne programează „excursia” sufletului nostru pe Terra, încă de la naştere. Suntem aici cu „trup” real şi… la vedere. Apoi, tot după voia Creatorului, sufletul îşi părăseşte învelişul, lăcaşul lui vremelnic şi se ridică la ceruri...”.
Rodica Elena Lupu, vol.3, (România, Doctor Honoris Causa, acad., poet, romancier, scriitor, editor, jurnalist cultural, antologator, manager) este prezentă cu un fragment „O greșeală perpetuă” din romanul „Puterea destinului”,  unde ne contrapune față în față cu relațiile sociale, cu procesele vitale reale ce se intersectează cu existența, destinul, conștiința, morala umană. Cele relatate se asociază în modul cel mai direct cu tot ceea ce este uman și real în viața de toate zilele. Despre romanul susmenționat prof. univ., dr., Ion Dodu-Balan scrie: Romanul social, erotic, psihologic „Puterea destinului", de Rodica Elena Lupu, impresionează prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin francheţea, curajul cu care abordează probleme delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc"... Nemijlocit, despre creația literară a Rodicăi Elena Lupu se menționează următoarele: „Versuri şi nobile fapte editoriale mă fac să sper că literatura română de azi nu va rămâne singură în noaptea istoriei” (Emil Lungeanu); „Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte (...)” (Octavian Paler); „Pătrunde în abisul fenomenului uman - fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană.” (Paul Surugiu–Fuego)… Deci, cu mult respect, este cazul de menționat: Rodica Elena Lupu este scriitoarea prin care versul și cuvântul scris/rostit  este plin de sens și frumusețe, este plin de noblețe autentică ce îmbogățește continuu cultura națională.
Galina Martea, vol.3, (România/Olanda, dr., acad., poet, prozator, eseist, publicist, istoric literar) este prezentă cu eseurile „Basarabia – paradigmă a suferinței și nelegiuirilor sociale” și „Basarabia – destin sub crucea infernului”. Pentru a pătrunde sensul și importanța celor relatate, atunci vom evidenția doar un singur fragment din eseurile respective: „Deci, realitatea şi istoria adevărată încă o dată demonstrează că orice suferinţă menită unui popor este provocată de omul puterii ce administrează societatea respectivă. În aşa mod, suferinţele continuă şi se ţin lanţ în viaţa unui popor şi, în special, în soarta poporului român din Basarabia. De necrezut, dar o asemenea realitate este prezentă şi în zilele noastre ce domină astfel existenţa unui popor. Este vorba de societatea basarabeană, poporul din R.Moldova, parte din secolul XXI, care se confruntă cu probleme serioase de a supravieţui ca naţiune şi specie umană. Este o realitate aparte unde victima proceselor este acelaşi om al societăţii, sortit pentru suferinţă. În pas cu problemele curente (sărăcie exagerată; nedreptate socială în limite de neconceput; corupţie la toate treptele de dezvoltare umană şi în toate domeniile de activitate socială, cu abateri grave de la moralitate; degradare umană/economică/culturală, etc.) omul se confruntă cu clasa de guvernare care le-a subjugat viaţa şi identitatea în cel mai umilitor mod. Identitatea personală şi natională a poporului basarabean este îndobitocită atât de mult, încât acesta nici nu sesizează care este drumul corect spre civilizaţie şi o dezvoltare umană adecvată. Clasa politică şi de guvernare, încă cu o educaţie şi mentalitate sovietică, dezorientează poporul pentru a-i provoca şi mai mari suferinţe în procesul de existenţă identitară, în procesul de existenţă şi de dezvoltare umană, în procesul de conştientizare şi recunoaştere corectă a cărei naţiuni aparţine. Astfel, poporului îi sunt impuse condiţii ce le influenţează negativ atât existenţa, cât şi dezvoltarea…”… „În rest, societatea există singură la voia întâmplării, iar poporul există prin a cunoaşte doar fenomenul suferinţei şi al supunerii care îl induce spre eroare, degradare şi involuţie umană. Însă, cel mai dureros este faptul că poporul basarabean este implicat, la nesfârşit, într-un război identitar şi psihologic care nu-i permite încă să-şi recunoască originea autentică de neam, astfel fiind ţinut mereu într-o stare de demoralizare şi umilinţă totală”.
Ioan Aurel-Pop, vol.3, din România, profesor universitar, dr., istoric român, membru al Academiei Române, Rector al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Despre personalitatea Ioan Aurel Pop ne vorbește Ion Brad, cu un fragment din lucrarea „Oameni şi cărţi”, vol. II, autor Ion BRAD, Editura Anamarol, Bucureşti, 2017. Discursul în cauză se referă la o carte eveniment: „Transilvania - starea noastră de veghe”, autor Ioan Aurel Pop, 2016. Astfel, Ion Brad scrie: „Inspirate și binevenite sunt paginile, numeroase și ele, dedicate Europei de azi, cu problemele ei multe și complicate, care nu au ocolit România, inclusiv procesul său de educație… Prin acest volum mai proaspăt, care îmbogățește și aduce la zi marile probleme ale istoriei naționale și universale, tratate în zeci de alte volume, academicianul istoric Ioan-Aurel Pop, reales în calitatea de Rector al vechii și prestigioasei Universități clujene, devine nu doar un dascăl iubit de învățăceii săi, nu doar un factor activ în viața universitară și academică, dar și un model de luptător pe baricadele adevărului, al cunoașterii și perfecționării ființei umane, în speță a noastră, a românilor, și în mod deosebit a tinerei generații… Personal îi rămân dator fiindcă mi-a trimis acest volum cu o dedicație ce mă onorează”… Prezența Domnului Ioan Aurel Pop în antologie este însoțită și de Augustin Păunoiu, care realizează un interviu la tema: „Nu am primit Transilvania cadou. Tratatul de la Trianon nu a făcut decât să recunoască justețea deciziilor luate de românii înșiși. A însemnat recunoașterea granițelor etnice aproape firești ale statului nostru înspre vest”. În contextul dialogului sunt relatate subiecte precum: Tipuri de națiuni în Europa; O națiune antagonizată este ușor manipulabilă; Demnitatea de a fi român, etc.
Manuela Spătaru, vol.3, (România, scriitor, romancier, publicist, redactor) este prezentă cu cele mai semnificative lucrări editoriale din activitatea sa literară: “Ordinea cuvintelor în frază” - studiu lingvistic publicat în „Gjurmime albanologjike”, Prishtine, 1986; „Frunze cârpite”, roman, Editura Semne, 2016, etc. Iar de această data ne bucură cu compunerile literare precum: Memoria ursului; Un albastru infinit; Pe urmele lui Scarlett o Harra; Din tainele palatului Elysee; O grădină fermecată. Așadar, vom relata un fragment din „Pe urmele lui Scarlett o Harra”: Elegantele locuințe ale plantatorilor sudiști nu au dispărut complet. Restaurate, ele atrag în fiecare an zeci de mii de vizitatori. Turiști veniți de pretutindeni așteaptă nerăbdători să se deschidă ușă unei elegante locuințe cu colonade. În interior, gazda își mai netezește odată fusta de mătase, își aranjează colierul de perle, apoi se asigură că serviciul de ceai din porțelan, de pe vremea reginei Marie Antoinette, este bine așezat și vizita poate începe…”.
Silvia Urdea, vol.3, (S.U.A., scriitoare, eseistă, publicistă) ne prezintă eseurile despre „Undeva pe Terra”, „Scurt dialog cu Octavian Goga”, „Semne ale vremii”, etc. Deci, un fragment din „Scurt dialog cu Octavian Goga”: „Când sentimentul lipsei de timp se acutizează peste măsură, singurul antidot pe care îl am la îndemână este să mă întorc la „scripturile bătrâne”, la clasici, între ei la Octavian Goga, în primul rând.  Se desface din publicistica şi memorialistica lui o lume când prietenoasă, când hâdă, când eroic-legendară, când caricaturală, o întreagă galerie priponită în eternitate.  Cum ritmul cotidian al vieţii în State combinat cu lumea în imagini a televizorului ne dă continuu senzaţia goanei, a trăirii doar tangenţiale a clipelor, care ne ating ca să dispară imediat în neant, lăsându-ne cu mâinile goale, întoarcerea la eternitatea fixată în paginile cărţilor, în general, şi a celor favorite în special este mai mult decât benefică.  Nu că n-ar fi interesantă lumea americană, dar întâmplările ei întrec de cele mai multe ori cumpănirea mea meridională, acel simţ al moderaţiei  definit de Ion Barbu „la mijloc de rău şi bun”, unde şi-a aşezat el „dalba”cetate Isarlâc.” (Publicat în Foaie, New York, nr. 41, 2002).
      Dona Tudor, vol.3, din România, dr., conf.univ., publicistă - timp de 40 de ani a desfăşurat activitate publistică la Societatea Română de Televiziune - reporter, redactor, realizator, scenarist, producător, membru în Consiliul de Administraţie al SRTV; poet, scriitor). Despre opera sa poetica,  criticul literar Dan Damaschin scrie: “Mai mult decât simplă transcriere a unor impresii de călătorie, poemele reprezintă decantarea trăirilor poetei într-un spaţiu exotic, itinerant, geografia convertindu-se în periplu interior. Contribuie la această reuşită, transfigurarea rafinată a experienţei nemijlocite, prin subtile procedee de retrăire / rememorare, care izbucnesc să restitue versului prospeţimea intactă a senzaţiilor şi emoţiilor încercate”. Actualmente Dona Tudor ne prezentă compunerile literare „Moartea vine de sus”, „Unde dai și unde crapă”, „Praful și pulberea confruntării”, „Încotro, poporul meu?”, „Ce-am avut și ce-am pierdut”, „România pitorească din 2009”, „Ave, Cezar!”, „Of, bună țară, rea tocmeală…”, „Ca o taină mare”.
            Ulterior, în volumul doi al antologiei „Verba Volant, Scripta Manent” se regăsesc următorii scriitori români contemporani: Magdalena Albu (România), Dan Bodea (România), Lazăr Cârjan (România), Paul Surugiu – Fuego (România), Mihai Iunian Gindu (România), Sabina Măduța (România), Alina Maria Stârcea (România), Octavian Ursulescu (România), precum și o mare parte dintre scriitori menționati anterior, volumul 3 al prezentei antologii (Ion Dodu Bălan, Ion Brad, Rodica Elena Lupu, Galina Martea, Radu Cârneci). Astfel, cu o deosebită plăcere este foarte interesant să citești/recitești descrierile realizate de Magdalena Albu, eseul „Globalizarea – un model eșuat”; despre Generalul locotenent Iulian Medrea (erou al Revoluției din Decembrie 1989, în memoriam), de Lazăr Cârjan; despre Grigore Vieru (volum de excepție, în memoriam), de Paul Surugiu – Fuego; despre maestrul Eugen Doga, de Octavian Ursulescu; etc.
            Deci, în concluzie, antologia „Verba Volant, Scripta Manent”, cu volumele respective, este imaginea scriitorului român contemporan, acesta fiind capabil de a crea cu multă pasiune valori spirituale/valori culturale despre tot ceea ce este uman și real în lumea pământească.
Disponibil:
Ultima ora
„Verba Volant, Scripta Manent” - antologia prozatorilor români” .
Ziarul Ultima Oră, România, Cotidian National Independent, 21 august 2017. Disponibil: http://ultima-ora.ro/verba-volant-scripta-manent-antologia-prozatorilor-romani/
„Verba Volant, Scripta Manent” - antologia prozatorilor români”, volumele 2 si 3.
- Armonii Culturale, Revistă universală de creaţie şi atitudine culturală, România, 20 august 2017. Disponibil: http://armoniiculturale.ro/2017/08/20/galina-martea-verba-volant-scripta-manent-antologia-prozatorilor-romani/
- Confluențe Literare, Revistă de cultură universală, Publicat în: Ediţia nr. 2424 din 20 august          2017.  Disponibil: http://confluente.org/galina_martea_1503231244.html
                                                                                         
                           Dr. acad. scriitor, publicist, istoric literar Galina MARTEA
August 2017