RODICA ELENA LUPU - ACADEMIA DI ROMA

În anul 1920 Parlamentul României aproba o lege – inspirata si promovata de istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) si de arheologul Vasile Pârvan (1882-1927) - care prevedea crearea de academii române în strainatate: Scoala româna de la Fontenay aux Roses la Paris si Scoala Româna la Roma. Scopul lor era perfectionarea tinerilor români în domeniul stiintelor umaniste (filologie clasica si moderna, istorie si arheologie), al artelor plastice si arhitecturii. La 8 iulie 1921 Guvernatorul Romei punea la dispozitia României un teren în Valle Giulia în scopul construirii “unei cladiri destinate exclusiv ridicarii unei Academii Române de Istorie, Arheologie si Arte Frumoase”. Scoala si-a început activitatea în data de 1 noiembrie 1922 într-un sediu provizoriu în Via Emilio de’ Cavalieri 11. Sediul actual, inaugurat în ianuarie 1933, a fost ridicat sub conducerea arhitectului Petre Antonescu, costurile lucrarii fiind sustinute de Banca Nationala a României. La acea datã British School functiona deja într-un palat vecin, iar academiile straine aparute în deceniile urmatoare au transformat, pe drept cuvânt, Valle Giulia într-o „Valle a Academiilor”.
În întreaga perioada 1922 - 1947 la Scoala Româna au fost trimisi de universitatile din Bucuresti, Cluj si Iasi (iar pâna în 1940 si de universitatea din Cernauti) cei mai buni licentiati din domeniile arheologiei, istoriei, filologiei, artelor frumoase si arhitecturii. Bursele erau acordate de Ministerul Instructiunii publice de la Bucuresti, iar Academia Româna exercita patronajul asupra activitatii stiintifice a Scolii. Circa 170 de tineri români au beneficiat de stagiul la Scoala Româna/Accademia di Romania din Roma, devenind ulterior personalitati cunoscute în România si în strainatate.
Întemeietorului Scolii si primului sau director, Vasile Pârvan (1922-1927), i-au urmat la conducerea Accademiei di Romania G.G. Mateescu (1927-1929), Emil Panaitescu (1929-1940), Dumitru Gazdaru (1940-1941) si Scarlat Lambrino (1941-1947).În 1923 a fost publicat primul volum din anuarul Scolii (Ephemeris Dacoromana), care reunea studii de istorie, arheologie, istoria artei si arhitectura, filologie clasica si moderna, istoria literaturii - studii semnate de membrii Scolii. Pâna în 1945 s-au publicat zece volume ale acestui anuar. Din 1925 a fost lansata o noua publicatie - Diplomatarium Italicum, care prezenta colectii de documente privind istoria si cultura românilor culese din bibliotecile si din arhivele italiene (patru volume publicate pâna în 1939). Periodic se organizau expozitii de arta plastica si de arhitectura ale bursierilor.Biblioteca Scolii ajunsese la peste 13.000 volume în preajma celui de-al doilea razboi mondial. Printre cei care au conferentiat la Accademia di Romania au fost Th. Ashby, Chr. Huelsen, Jérôme Carcopino, Émile Mâle, Giulio Quirino Giglioli, Adolfo Venturi, Cesare de Lollis, Vittorio Rossi, L. Curtius, Ettore Pais, Roberto Paribeni, R. Bianchi-Bandinelli, A. Maiuri. În 1945 Accademia di Romania a fost unul din membrii fondatori ai Uniunii Internationale a Institutelor de Arheologie, Istorie si Istoria Artei din Roma. În 1947 autoritatile române au hotarât închiderea institutiei. Între 1947 si 1969 Accademia a ramas închisa, cladirea degradându-se treptat. În 1969, în perioada „dezghetului” relatiilor dintre România comunista si Occident, în sediul Accademiei s-a deschis „Biblioteca Româna de la Roma” condusa, initial, de italienistul Alexandru Balaci.  

Abia în anul 1990, dupa caderea regimului totalitar de la Bucuresti, institutia si-a schimbat din nou statutul, redevenind Accademia di Romania din Roma.                                                        

Directorii care s-au succedat - Zoe Dumitrescu Busulenga (1991-1997), Marian Papahagi (1997-1999), Dan Eugen Pineta (2001-2008) – au readus, treptat, institutia la menirea ei initiala. Din 1999 se acorda bursele „Vasile Pârvan” în domeniile traditionale de specializare post-universitare sau post-doctorale. În anul 2000 s-a reluat publicarea anuarului Ephemeris Dacoromana, iar în 2005 Accademia di Romania a fost reprimita în Uniunea Internationala a Institutelor de Arheologie, Istorie si Istoria Artei din Roma. Dupa înfiintarea, în 2003, a Institutului Cultural Român, Accademia di Romania a preluat si sarcinile specificeunui institut cultural românesc în strainatate.

Accademia di Romania îsi desfasoara activitatea în baza Acordului Cultural dintre guvernul român si guvernul italian. Gestiunea Accademiei este încredintata Ministerului Afacerilor Externe al României, activitatile sale stiintifice fiind coordonate de Academia Româna si Ministerul Educatiei de la Bucuresti, iar cele culturale de catre Institutul Cultural Român. 

Fiind la Congresul Academiei Romano-Americane de Arte şi Ştiinţe, la Roma, am vizitat Academia di Romania unde ne-a întâmpinat cu plăcere, doamna director Daniela Crăsnaru si Daniela Ispas.

Pe rafturile Bibliotecii se afla peste 35 000 da carti printre care si treizeci de carti semnate si editate la Editura ANAMAROL de mine 20 de antologii de poezie SIMBIOZE LIRICE şi proză SCRIPTA MANENT şi 10 carţi, volume de poezii şi romane semnate Rodica Elena Lupu. Numărul acestora va creşte în viitor.

A consemnat Rodica Elena Lupu