duminică, 10 decembrie 2017

ZECE CĂRŢI: PATIMILE DUPĂ PITEŞTI, OSTINATO, SĂPTĂMÂNA ROŞIE, JURNAL 2004, JURNAL 2005, JURNAL 2006, BONIFACIA, ARTA REFUGII, GHERLA-LĂŢEŞTI, INFARCT, DE PAUL GOMA - EDITOR RODICA ELENA LUPU - EDITURA ANAMAROL



Zece carti de Paul GOMA
Editor Rodica Elena Lupu
Copertele  Filip Goma



Paul Goma, Patimile dupa Piteşti, roman, editia a IV-a, Ed. ANAMAROL, 2007


Paul Goma, OSTINATO, roman, editia a II-a, varianta abreviata pentru internet, 2002, Ed. ANAMAROL, 2007



Paul Goma, Săptămâna Roşie. 28 iunie – 3 iulie 1940 sau BASARABIA SI EVREII, eseu, varianta ianuarie 2007, Ed. ANAMAROL, 2007
…Desi (inca) nu li s-a cerut, pentru Nűrnberg II, lista călăilor acţionând in URSS şi in ţările ocupate de Marea Uniunea Sovietică (cea Foarte) Liberatoare…  justitia de tip bolsevic: provoci disparitia probelor, citeste: le furi, apoi ceri probe! – astfel acuzatul nu va putea respinge acuzatiile mincinoase, cumplitul adevar spune: in sarcina si pe constiinta României răman multe si grele păcate (cate: 100 sau 100 000?; 200 sau 200 000 victime?) comise impotriva evreilor, or se stiecrima incepe de la unu.


Paul Goma, Jurnal 12. 2004, Ed. ANAMAROL, 2007


Paul Goma, Jurnal 13. 2005, Ed. ANAMAROL, 2007


Paul Goma, Jurnal 14. 2006, Ed. ANAMAROL, 2007

Disponobil: http://www.tiuk.reea.net/17/goma.html



Paul Goma,  Bonifacia, Editura ANAMAROL 2007
Cel mai greu şi mai greu pe lumea asta: să ajungi să nu ai nimic de pierdut. Să-ţi spui, până te convingi: N-am, n-am, n-am! Chiar dacă vreodată are să ţi se pară că ai avea ceva de pierdut; apoi acel ceva nici nu merită altă soartă: pierdut să fie!
Că nici nu voi câştiga nimic, vreodată… În timpurile astea e ca şi cu binele făcut cuiva : nu-i faci rău...



Paul Goma,  Arta Refugii, Editura ANAMAROL 2007
Romanul „Arta Refugii”, este reprezentativ pentru copilăriaautorului, refugiul în Ardeal. Dureros, dar adevărat. Romanul prezintă gândurile şi trăirile interioare ale copilului care nu se regăseşte în propria ţară. Totul este ca un drum de iniţiere în ceea ce va deveni viaţa pentru personajul principal, şi, de-a lungul lui, trăieşte o multitudine de experienţe ce marchează trecerea lui de la copilărie la adolescenţă. Un roman intens, care poate fi înţeles numai în contextul regimul comunist din România.



Paul Goma, Gherla Lăţeşti, Editura ANAMAROL, 2007



Paul Goma, Infarct, Editura ANAMAROL, 2007

sâmbătă, 9 decembrie 2017

Întreaga mea compasiune şi condoleanţe familiei Cârneci pentru trecerea la cele veşnice a maestrului Radu Cârneci. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!


Maestrul Radu Cârneci - Ateneul Român la 90 de ani de la Unire, 1 Decembrie 1918
Fotografie din arhiva R.E.Lupu

Întreaga mea compasiune şi condoleanţe familiei Cârneci 
pentru trecerea la cele veşnice a maestrului Radu Cârneci.
Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace!


Maestrul Radu Cârneci  - Lansare de carţi, Editura ANAMAROL, 2016
  
Editor Rodica Elena Lupu - Editura ANAMAROL
Cărţi editate, semnate de maestrul Radu Cârneci, 2012 şi 2015


Poetul iubirii, eseist, traduător, jurnalist literar, editor s-a născut la 14 Februarie 1928, în satul Valea lui Lal, comuna Pardoşi, judeţul Rm. Sărat (azi Buzău); Licenţiat al Facultăţii de Silvicultură, Braşov, 1954. A înfiinţat în anul 1964 la Bacău revista de cultură Ateneu (serie nouă). Secretar al Uniunii Scriitorilor 1972-1976. Şef al secţiei de literatură şi artă la revista Contemporanul 1976-1990. Director al Editurii Orion din 1991. Director executiv al Fundaţiei Naţionale “Izvoare” 1997. Premii ale Academiei Române şi Uniunii Scriitorilor; Doctor Honoris Causa al Universităţii “Vasile Alecsandri”, Bacău. OperaNoi şi soarele, 1963; Orgă şi iarbă, 1966; Iarba verde, acasă, Bucureşti, 1968; Umbra femeii, 1968; Centaur îndrăgostit, 1969; Grădina informă de vis, 1970; Cântând dintr-un arbore, 1971; Oracol deschis, 1971; Banchetul, 1973; Cântarea cântărilor, 1973; Horă de vulturi, 1974; Heraldica iubirii, 1975; Nobila stirpe, 1976; Psalmii lui Zamolxe, 1976; Temerile lui Orfeu, 1978; Hora anotimpurilor, 1979; Un spaţiu de dor,  1980; Ca muntele-n amiază, 1981; Timpul judecător, 1982; Sonete, 1983;  Pasărea de cenuşă, 1986; Clipa eternă, 1988; Dorador: Jurământul-Dorador: Le Serment, ediţie bilingvă, traducere de Paul Romanescu şi Eugene Van Itterbeck, 1997; Heraldica iubirii,  1999; "Biblioteca de sentimente", documentar bio-bibliografic ilustrat, Editura ANAMAROL, 2012; "Amintiri din Paradis", Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016.
Antologii: "Arborele memoriei. Antologia poeţilor de limbă română din Israel", 1997; "Poezia pădurii", I-V, 1998-1999; "Cinegetica", I-III, 2003; Antologia de poezie ANAMAROL, 2014-2015 –  "Simbioze lirice", volumele: 1, 11, 12, 13; "Carmen", volumele I, II, III, V, VI, VII, IX, X, XI, XII, XIII, XIV, XV, XVI, XVII, antologie lirică, Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016-2017,  editor/antologator Rodica Elena Lupu.
Traduceri: Leopold Sedar Senghor, Jertfe negreHosties noires / Jertfe negre; S. Kosovel, Extazul morţii; Khalil Gibran, Poeme;  Profetul; Jean Joubert, Omul de nisip; Charles Baudelaire, Florile răului şi alte poeme; Jacques Chessex, Elegiile lui Yorick, şi altele. 
A colaborat cu versuri, articole, cronici şi eseuri la diferite ziare şi reviste.
Două poezii semnate de maestrul Radu Cârneci, care au apărut în anul 2017, în antologia lirică ANAMAROL, "Carmen", volumul 17:
LA O ANIVERSARE
mie însumi

Fără-ncetare, din înalt
timp-fără-timp în mine cade
în triste-zilele-cascade
în nopţi tăcute, de cobalt.

Eu sunt rămasul din cruciade
la fulgere nu mai tresalt;
fără-ncetare, din înalt
timp-fără-timp în mine cade.

Strângând străvechile monade
Cuvântu’acum devine psalt
zidindu-mă ca-ntr-un bazalt:
timp-fără-timp în mine cade
fără-ncetare din înalt.
Bucureşti, Februarie 1998

RUGĂ TÂRZIE

Eşti Vârful vârfului de dor
Tu, neatins de-a mea cădere
eşti Marea vrere peste vrere
Stăpâne al stăpânilor

Cu sângele-n îngenunchiere
sunt Fiul cel risipitor
eşti Vârful vârfului de dor
Tu, neatins de-a mea cădere...

Primeşte-mă! sunt în durere:
mă vreau de-nalt, mă vreau de zbor
şi răstignit şi de-nviere
Tu, neatins de-a mea cădere
eşti Vârful vârfului de dor...

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!

Rodica Elena Lupu
Membră a USR
Director Editura ANAMAROL

Rodica Elena Lupu - Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Aula Palatului Cantacuzino - 7 Decembrie 2017


Stela Enache şi Rodica Elena Lupu
 
Evelyne Croitoru, Rodica Elena Lupu


Revistele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor 
din România îşi recompensează autorii prin Premii de Excelenţă
            Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România organizează joi, 7 decembrie 2017, la ora 12.00, ceremonia de acordare a Premiilor Revistelor „Muzica” şi „Actualitatea muzicală” – editate de UCMR şi finanţate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale, pentru studii de muzicologie şi articole de cronică de concert şi spectacol publicate în anul 2017.
Evenimentul se va desfășura la București, în Aula Palatului Cantacuzino, Calea Victoriei nr. 141.
            Iată laureaţii revistei „Muzica”:
·       Corneliu Dan Georgescu
·       Octavian Nemescu
            şi pe cei ai revistei „Actualitatea Muzicală”:
·       Grigore Constantinescu
·       Elena Vieru Conta
·       Vlad Văidean
·       Oana Georgescu
            La eveniment vor participa: Adrian Iorgulescu – preşedinte UCMR, Irinel Anghel – redactor-şef al Revistei Muzica, George Balint – redactor-şef al Revistei Actualitatea Muzicală, autorii premiaţi, muzicologi, compozitori, critici muzicali, membri ai Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor, personalităţi din domeniul cultural -artistic.
Stela Enache, Oana Georgescu, Rodica Elena Lupu

Oana Georgescu

Rodica Elena Lupu şi Evelyne Croitoru
 
Rodica Elena Lupu si George Balint
 
Rodica Elena Lupu şi Stela Enache
Preşedintele U.C.M.R. Adrian Iorgulescu şi George Balint
Redactor Şef revista Actualitatea Muzicală,  George Balint

duminică, 3 decembrie 2017

PILOŢII DE VÂNĂTOARE / FIGHTER PILOTS - de EVELYNE MARIA CROITORU - NOU LA EDITURA ANAMAROL - Editor RODICA ELENA LUPU





Am constatat de-a lungul timpului că anumite evenimente se petrec tocmai pentru a te conduce spre o destinaţie anume pe drumul evoluţiei personale. Poate de aceea mi-a fost dată o tinereţe bogată în evenimente literare, cu descoperiri şi satisfacţii, dezbateri în cenaclu, iubire pentru Rilke, Baudelaire, Verlaine, Poe. Atunci m-am apropiat de simbolistica blagiană şi am înţeles dimensiunea tragică bacoviană. Sunt deci, produsul a tot ce am citit, văzut, simţit.
Albastrul cerului mi-a definit viaţa, în zgomotul de motor al avioanelor şi în lungi aşteptări. Am fost binecuvântată cu darul feminităţii asumate şi împlinite.
Acum, nostalgia “primelor iubiri” revine cu putere: bucurie, tristeţe, speranţă, durere, se îngrămădesc în cuvinte, cuvintele în pagini... Ecouri?... Coincidenţe semnificative? Cine ştie! Valorile, credinţele mele, îşi croiesc drum spre tine, cititorule! Şi nu-mi doresc nimic mai mult decât să te fac să simţi Bucurie. Bucuria pe care o simt eu de câte ori am în mână o carte.

 What I have ascertained over the time is that certain things happen just to steer you towards a specific destination on your way. This is why, perhaps, I was given an amazing youth full of literary events, offering me relevations and satisfactions, debates in literary sets, love for Rilke, Baudelaire, Verlaine, Poe. I was that moment when I became familiar with Blaga’s symbolism and understood the tragical dimension of Bacovia’s writings. So I am the product of all I have read, seen, felt.
The blue of the sky has defined my life, in plane engine roar, in long and fevered waitings. I was blessed with the gift of the assumed and fulfilled feminity.
Now, the longing for “the first loves” forcefully revives: suffering, hope, joy, concern, they all bunch up in words, words add up to pages... Echoes? Meaningful coincidences?
Who knows!
My values, my beliefs make their way to you, reader! And all I want is to make you feel joy! That joy I feel when I have BOOK in my hands.
Evelyne Maria Croitoru

vineri, 1 decembrie 2017

NOU LA EDITURA ANAMAROL - CAUT CUVÂNTUL, de GHEORGHE PALCU - Editor / tehnoredactare RODICA ELENA LUPU



Editor / tehnoredactare Rodica Elena Lupu
coperta Roena Woolf

LA MULTI ANI DRAGI ROMÂNI, LA MULŢI ANI ROMÂNIA!


La Alba Iulia în Cetate,
unite fost-au cele trei surori,
aşa cum roşu galben şi albastru,
unite sunt pe veci în tricolor!
România, o ţară mai frumoasă ca o fotografie. Atât de nebalcanicul popor român fiinţează.... Are suficientă vervă şi trecătoarelor clipe le răspunde cu un „carpe diem”, insistă să-şi trăiască viaţa. 
Am avut şi avem arhitecţi, am avut şi avem istorici, am avut şi avem conducători, am avut şi avem minte, dar ne trebuie organizare, pentru că de arătat avem ce arăta lumii întregi. Şi, nu orice, nu avem de arătat nimicuri. Avem ceva de nepreţuit, avem ceea ce, multe ţări  dacă ar avea, sunt sigură că ar ştii cum să arate. Timpul nu ia nimic frumuseţii lucrurilor. Pe gloria monumentelor timpul aşează un farmec auster.

Fragment din volumul Românie, plai de dor
de Rodica Elena Lupu
Editura Curtea Veche, 2003

joi, 30 noiembrie 2017

LA MULŢI ANI ROMÂNIA! LA MULŢI ANI ROMÂNI DE PRETUTINDENI! - Pentru 1 Decembrie la Alba Iulia nu se fac invitaţii. Singura invitaţie trebuie să o ai în sufletul tău de român, de om care îţi iubeşti ţara. Alba Iulia înseamnă locul de unde a pornit România, înseamnă cinstirea celor care au făcut posibil ca să trăim într-o ţară, într-un stat modern, România!



Inima străveche a ţării...  
La Alba Iulia în Cetate,  la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a proclamat Unirea Transilvaniei cu România. Şi tot aici, s-a cântat atunci „Deşteaptă-te, române!”, devenit astăzi imnul de stat al României.  
La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării s-a înfăptuit Marea Unire, cea mai mare dintre minuni. Şi, iată că îmi vin în minte nişte versuri dintr-o poezie pe care am scris-o în anul 1988 pentru fetiţa mea Monia, cu ocazia zilei Unirii: „Aici, la Alba Iulia-n Cetate,/Unite au fost cele trei surori, /Aşa cum roşu, galben şi albastru, /Unite sunt pe veci în tricolor!” Marea Unire, înseamnă o parte din sufletul nostru şi din raţiunea noastră de a fi. Privită prin prisma istoriei, hotărârea luată la 1 decembrie 1918 apare, într-adevăr, ca rezultatul firesc şi inevitabil al unui îndelungat şi complex proces de dezvoltare economică, socială, spirituală şi politică. Cuvântul entuziast şi răspicat al celor 100000 de oameni adunaţi pe „Câmpul lui Horia” de la Alba Iulia, consfinţea şi din punct de vedere politic o unitate de viaţă, de limbă şi de cultură, care dăinuia de peste două mii de ani. Timp de secole, cele trei ţări româneşti, Moldova, Muntenia şi Transilvania, deşi despărţite politic, au cunoscut o dezvoltare în multe privinţe analogă, iar legăturile dintre ele – economice, religioase, culturale – erau dintre cele mai strânse, încât nimic nu le despărţea, afară de interesele puterilor dominante. Era inevitabil ca aceste interese să cedeze o dată şi o dată în faţa luptei maselor şi a conducătorilor lor luminaţi. Prima biruinţă pe calea unităţii naţionale se câştigă la 24 ianuarie 1859, când Ţara Românească şi Moldova devin Principatele Unite pentru ca doi ani mai târziu să se numească România şi peste 15 ani să-şi proclame independenţa de stat. În aceste condiţii, devenea cu atât mai nefirească şi cu atât mai odioasă menţinerea unei însemnate părţi a poporului român sub stăpânirea chezaro-crăiască. Numeroase semne nu mai lăsau nici o îndoială asupra faptului că, în condiţiile prielnice, românii ardeleni, reprezentând majoritatea populaţiei ţinuturilor intracarpatice, îşi vor manifesta cu fermitate hotărârea de a se uni cu fraţii lor de dincolo de munţi, realizând pe veci unirea prefigurată a lui Mihai Viteazul. Clipa Unirii celei Mari a sosit la sfârşitul primului război mondial.  
Învinsă de contradicţiile care o măcinau din interior şi de loviturile din afară, monarhia austro-ungară s-a destrămat, iar masele populare n-au întârziat să-şi spună răspicat cuvântul. Venind din toate colţurile ţinuturilor româneşti din lăuntrul arcului Carpaţilor, la Alba Iulia, ei au pecetluit pe „Câmpul lui Horia”, din preajma Cetăţii pătimirii şi a triumfului românimii, actul solemn al voinţei nestrămutate şi unanime a tuturora, care glăsuia şi a glăsuit mereu peste veacuri: „Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Românească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 18 noiembrie stil vechi, 1 decembrie, stil nou, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii în România...”.  
Visul de veacuri s-a împlinit. Ideea cea milenară a devenit o realitate. Măreţul act, cu putere de lege şi plebiscit, de la Alba Iulia, fără seamăn în analele istoriei, e democratic prin formă şi fond. Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României care merită să fie sărbătorită de toţi românii, toţi cei ce au în piept o inimă română.  
LA MULTI ANI, ROMANIA! LA MULTI ANI, ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

Fragment din volumul 
ROMÂNIE, PLAI DE DOR, de Rodica Elena Lupu, 
Editura ANAMAROL, 2004

Cât vom mai tolera? versuri, montaj Rodica Elena Lupu




La multi ani, dragul meu, Andrei! Lolo te iubeste!



Sufletul să-ţi fie plin de bucurie, să măsori timpul în clipe petrecute cu cei dragi
şi nu uita să iei din fiecare zi o amintire! Una este cea de azi, de acolo de unde eşti acum.