MURMURUL TOAMNEI GRELE de RODICA ELENA LUPU

În grădina copilăriei mele

Deşi câinele de zor latră

Ca la oricare făcător de rele

Fără sfială am intrat pe poartă.

Cu ce-am greşit îmbrăţişând

Bătrânul nuc ca pe un frate

Am zăbovit prea mult luând

Rămas bun că plecam departe?

Eram copil când am plecat de-acasă,

El a rămas acolo în grădină

Am îndurat cu greu această farsă

Şi jumătatea veacului haină.

Ne-am regăsit ca doi bătrâni

Pe umeri anii grei abia purtând

Împovăraţi şi obosiţi, străini,

Murmurul toamnei... ascultând.

Am strâns la piept trunchiu-nclinat,

Am inspirat din frunza lui amară,

Un plâns mocnit în mine-a fremătat,

Dar lacrima nu s-a prelins afară.

de Rodica Elena Lupu

Din volumul MIRAJUL VIEŢII

Editura ANAMAROL, 2013