luni, 21 noiembrie 2016

MURMURUL TOAMNEI GRELE de RODICA ELENA LUPU



În grădina copilăriei mele
Deşi câinele de zor latră
Ca la oricare făcător de rele
Fără sfială am intrat pe poartă.

Cu ce-am greşit îmbrăţişând
Bătrânul nuc ca pe un frate
Am zăbovit prea mult luând
Rămas bun că plecam departe?

Eram copil când am plecat de-acasă,
El a rămas acolo în grădină
Am îndurat cu greu această farsă
Şi jumătatea veacului haină.

Ne-am regăsit ca doi bătrâni
Pe umeri anii grei abia purtând
Împovăraţi şi obosiţi, străini,
Murmurul toamnei... ascultând.

Am strâns la piept trunchiu-nclinat,
Am inspirat din frunza lui amară,
Un plâns mocnit în mine-a fremătat,
Dar lacrima nu s-a prelins afară.




de Rodica Elena Lupu
Din volumul MIRAJUL VIEŢII
Editura ANAMAROL, 2013

12 comentarii: