CÂNTEC TÂRZIU, versuri/montaj RRODICA ELENA LUPU, recită MARIA CORINI

CÂNTEC TÂRZIU

Ciuline galben, soarele se duce,

Iar câmpul parcă urcă tot mai sus.

Tăcută, singură stau la răscruce

Şi proiectez imagini în apus.

Cu-n fir uscat de iarbă fac desene,

Pe gânduri dusă-n praful de pe drum

Şi nu ştiu când s-a scurs atâta vreme

Şi-atâtea nopţi s-au prefăcut în scrum.

Parc-am iubit, pară iubeam odată

Urcând pe tije lungi de păpădii,

Biet fluture cu aripa pătată

În dragostea de fiecare zi.

Parcă dansam aevea cu copacii,

Cu crengi pe după gât m-am învârtit,

Piciorul gol rănindui-mi-l în macii

Pe care veri de-a rândul i-am strivit.

Parcă dormeam sub cerul plin de stele

Îngemănat cu spicul crud de grâu

Visându-mi trupul fraged printre iele

În marginea ierboasă-a unui râu.

Ciuline galben, soarele revine

Pe câmpul care iar a coborât,

Tăcută sunt şi mă gândesc la mine

Şi proiectez imagini în trecut.

de Rodica Elena Lupu

din volumul FERESTRE COLORATE

Editura ANAMAROL, 2015