ANOTIMPUL PLOILOR
Nimic nu va
rămâne verde.
Rugina croşetând uşor
Ne-a amintit că ne vom pierde
În anotimpul ploilor.
Şi ezitând printre grilaje
Privind cum cad pumnale lungi,
Sub kilometri de bandaje
Vom plânge-n hohote prelungi.
Şi va părea absurd şi tandru
Când vom primi din cer bătaie
Sub soarele bătrân scafandru
Al animalelor de ploaie.
Ne vom privi printre lentile,
Ca-ntr-un acvariu-n contemplare,
Tot aştepând să treacă zile,
Sub solzi de vis şi disperare.
Vom înota în neputinţă,
Cu ochi nevinovaţi şi goi
Şi ca o strânsă consecinţă
Vom spune că aşa vrem noi.
Flori carnivore ne vor trage
Călcâiul în capcane-nguste
Iar noi învinşi ne vom retrage
În locuinţele lacustre.
de Rodica Elena Lupu
din volumul VOI TRĂI...CLIPA
Editura AMAMAROL, 2008
Imagini originale , fior liric. Foarte frumoasă această poezie! Felicitări! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru lectură şi comentariu, Adina. Ganduri bune spre tine cu pretuire!
Ștergere
RăspundețiȘtergereDa, asa e toamna, cu drag va urmarim postarile. Un poem si un videoclip minunat!
Cu aleasa pretuirem domnul profesor!
ȘtergereMinunat, cu drag, ne incantati!
RăspundețiȘtergereCu toata consideratia!
ȘtergereToamna cu ploi...cu roade...cu versurile dumneavoastra deosebite!
RăspundețiȘtergereCu drag, toate cele bune!
ȘtergereAnotimpul ploilor, da, toamna preferata mea! Chiar daca ploua imi place! Cu drag!
RăspundețiȘtergereCu drag! Toate cele bune!
ȘtergereInteresant totul!
RăspundețiȘtergereCu drag! Toate cele bune, Tatiana!
ȘtergereUn poem deosebit!
RăspundețiȘtergereFrumos poem!
RăspundețiȘtergere