E TOAMNĂ IAR, de RODICA ELENA LUPU

Picuri de ploaie bat în geam,

Strada e goală şi pustie,

Frunzele zac pe trotuar,

Copacii pierd a lor mantie.

Pomul din curte se apleacă

Împovărat de ai săi ani,

Trunchi crescut din piatră seacă,

Lemn pentru foc de câţiva bani.

Cârduri de păsări călătoare

În zborul lor spre răsărit

Parcă sunt clipe trecătoare

Care se pierd în infinit.

Ziua se pierde-ncet în noapte,

Vântul compune nişte arii,

Stelele-şi vorbesc în şoapte,

Frunzele-au părăsit arţarii.

Suspine mai plutesc în aer,

Doar ele se pot auzi,

Pentru tăcere timp mai este

Să-ţi asculţi glasul inimii!

De Rodica Elena lupu

din volumul DOR ŞI GÂND

Editura ANAMAROL, 2013