miercuri, 23 noiembrie 2016

E TOAMNĂ IAR, de RODICA ELENA LUPU


Picuri de ploaie bat în geam,
Strada e goală şi pustie,
Frunzele zac pe trotuar,
Copacii pierd a lor mantie.

Pomul din curte se apleacă
Împovărat de ai săi ani,
Trunchi crescut din piatră seacă,
Lemn pentru foc de câţiva bani.

Cârduri de păsări călătoare
În zborul lor spre răsărit
Parcă sunt clipe trecătoare
Care se pierd în infinit.

Ziua se pierde-ncet în noapte,
Vântul compune nişte arii,
Stelele-şi vorbesc în şoapte,
Frunzele-au părăsit arţarii.

Suspine mai plutesc în aer,
Doar ele se pot auzi,
Pentru tăcere timp mai este
Să-ţi asculţi glasul inimii!

De Rodica Elena lupu
din volumul DOR ŞI GÂND
Editura ANAMAROL, 2013


12 comentarii: