Şi
uite aşa, ca la fotbal,
pe
gazon se joacă meciul,
la
peluză îşi sparg capetele
microbiştii,
El
într-o parte strigând
"hai
X",
eu
în cealaltă, strigând,
de
voie de nevoie,
hai
Y!
N-am
strigat
cu
gura până la urechi,
dar
nici nu l-am înjurat.
Ba,
chiar cred că,
în
sinea mea,
îi
doream câştig de cauză,
pentru
a rămâne deschisă uşa creaţiei
şi
pentru "excepţiile"
de
la disciplina ministerială!
Y
a câştigat meciul
nu
pentru că a dorit
şi
a strigat de la peluză
unul
ca mine,
ci
pentru că
l-a
uns cu toate mirurile
"nănaşul"
cel mare,
din
"sfatul ţării".
In
anii următori,
X
i-a dat replica, mai de sus,
plămădirea
poporului român!
Şi
tot aşa,
întreaga
epopee naţională,
isprăvile
marilor noştri voievozi,
pe
stănga, filmate de Y,
pe
dreapta, de X...
Alte
variante, acelaşi film,
lupte,
paradă şi,
mai
ales oratorie,
spre
pilda lui vodă
încă
viu şi în culmea puterii.
De RODICA ELENA LUPU
din volumul VOI TRĂI...CLIPA
Editura ANAMAROL
Un poem deosebit, sincere felicitari, cu drag!
RăspundețiȘtergereCu toata considearatia, aleasa pretuire doamna profesoară!
ȘtergereDe citit printre randuri, deosebite versuri!
RăspundețiȘtergereVa multumesc, cu drag!
ȘtergereInteresante versuri! Cu drag!
RăspundețiȘtergereCu drag, multumesc!
ȘtergereDe citit printre randuri! Interesant!
RăspundețiȘtergereGanduri bune, Tatiana, cu drag!
ȘtergereInteresnate versuri!
RăspundețiȘtergereMultumesc, noapte linistita!
Ștergere