Powered By Blogger

miercuri, 8 februarie 2017

VILORIA-RODICA...de RODICA ELENA LUPU


VILORIA-RODICA…

Am rămas lângă mormânt
al ei, al bunei mele mame,
Viloria-Rodica,
până când sicriul a fost acoperit,
jurând că niciodată nu voi recunoaşte
finalitatea morţii, până voi muri eu.

Încercam să mă consolez că:
prea multă bunătate
poate fi un blestem
pentru cel care o are.
Să fii om şi să fii bun
se plăteşte scump.
Unii îngeri, sunt atât de frumoşi,
încât Dumnezeu
nu poate sta prea mult timp despărţit de ei.
Le este predestinat să trăiască puţin
chiar dinainte să se nască.
Nerăbdători, ei se grăbesc adesea
să se întoarcă pe un tărâm
la fel de nepătat ca ei.

În genunchi,
mă rugam pentru sufletul ei,
pentru trecerea mamei într-o lume demnă de ea.

12 comentarii: