AMAR ŞI RIDICOL... de RODICA ELENA LUPU

AMAR ŞI RIDICOL

Mult amar şi mult ridicol, 

întruneşte o făptură, 

Ce se naşte din iubire 

şi se mistuie prin ură...

Doar un zvon de răutate 

şi de oarbă duşmănie,

E-ntre lumea ce se duce 

şi-ntre lumea ce-o să fie!

Ce obraz cu două feţe 

a rămas acest pămînt

Cum hlizeşte răutatea 

şi pe margini de mormânt!

Cînd bogatul la pat cade, 

între rude ce răscoală!

Dacă merge el spre bine, 

clironomii merg spre boală...

Apoi, iată, moartea pune 

cu viaţa rămăşag,

Dascălii, pe la biserici, 

voioşi clopotele trag;

Cu blîndeţe îngerească, 

nemurile dau colaci,

Milostenie de pâine 

şi de brânci, dau la săraci...

Mişelie, mişelie 

să nu poţi găsi iubire

Nici pe margine de groapă, 

unde vezi a ta menire...

Nu-i credinţă-n cele bune, 

toţi doar banului se pleacă,

Şi o cursă e cuvântul: 

om pe om azi se dezbracă...

Din volumul VOI TRĂI...CLIPA