VILORIA-RODICA...de RODICA ELENA LUPU

VILORIA-RODICA…

Am rămas lângă mormânt

al ei, al bunei mele mame,

Viloria-Rodica,

până când sicriul a fost acoperit,

jurând că niciodată nu voi recunoaşte

finalitatea morţii, până voi muri eu.

Încercam să mă consolez că:

prea multă bunătate

poate fi un blestem

pentru cel care o are.

Să fii om şi să fii bun

se plăteşte scump.

Unii îngeri, sunt atât de frumoşi,

încât Dumnezeu

nu poate sta prea mult timp despărţit de ei.

Le este predestinat să trăiască puţin

chiar dinainte să se nască.

Nerăbdători, ei se grăbesc adesea

să se întoarcă pe un tărâm

la fel de nepătat ca ei.

În genunchi,

mă rugam pentru sufletul ei,

pentru trecerea mamei într-o lume demnă de ea.