IGNORAREA TRADIŢIEI - versuri RODICA ELENA LUPU

Dragobetele va fi pe 24-02-2016 

IGNORAREA TRADIŢIEI

Aţi uitat masa cu linguri de lemn,

Cu ştergare pe pereţi la fel,

Liliacul şi casa din lut

Cu geamuri mici, acoperită cu stuf,

Camera garnisită cu blide,

Cu covoare şi cergi în abside,

Dangătul ce la vecernii chema

Şi de departe-n sat se auzea,

Ţipetele cocorilor în zori,

Fântâna şi staulul plin de oi,

Talăngile-n apus au apus,

Ciobanii-n pământ s-au ascuns.

Făcând zi din nopţile voastre

Dimineţile nu mai sunt albastre,

Redescoperiţi fluierul ce cânta

Târziu, când nu-l mai puteţi asculta.

Ca o bucată de strămoş nearsă

Aţi uitat cozonacii de-acasă,

Şi zâmbetul din seara sfântă,

Curând n-o să ştiţi nicio colindă.

Bucureşti, 1997

Aceasta este Sarbatoarea Iubirii lasata din batrani pe aceste plaiuri mioritice, nu Valentine's Day, asadar În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorită pe 24 februarie. Numele vine de la un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste !

Dragobete era fiul Babei Dochia (căreia i se zicea aşa nu fiindcă era în vârstă, ci fiindcă era ştiută din bătrâni - ca fiica regelui Decebal de care s-a îndrăgostit cuceritorul Daciei, împăratul roman Traian). Chipeşul Dragobete, un neastâmpărat şi un năvalnic, era un peţitor şi un naş al animalelor – iar Românii l-au considerat protectorul iubirii celor care se întâlnesc de ziua lui – când omul participă la bucuria naturii, pregătindu-se de venirea primăverii, la început de an agricol / odată cu ieşirea ursului din bârlog. Cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, fiindcă Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute flori de primăvară – mai ales ghiocei - prin păduri şi lunci. Sărbătoarea de Dragobete era un prilej pentru comunitate de a afla şi ce cununii se pregăteau peste an. Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, de Dragobete fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă dar şi de păsările cerului – ce se puteau logodi atunci. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Toţi socoteau sărbătoarea ca de bun augur. Se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Pe 24 Februarie - de Dragobete - pentru Români este sărbătoarea iubirii.