TEIUL LUI EMINESCU...- DOR DE POET... de Rodica Elena LUPU

DOR DE POET

  

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu

De la care azi ştiu versul.

Mi-e dor de cum mă ascundeam

Într-o căpiţă sau în lan

De grâu, cu boabe aurii

Cu cartea lui la căpătâi

Privind inaltul cerului

Albastru de seninul lui.

Mi-e tare dor acum de Putna,

Cu pietrele aspre de râu,

Călcate sub paşi apăsaţi,

Pe care parcă-i aud azi.

Mi-e dor de Teiul din Copou,

De gazda lui, casa Pogor,

De Creangă bun amicul lui,

De bojdeuca Ţicăului,

De unde ar fi văzut El

Privind şi gândind cu alean

Aceea minune „Sara de Deal”.

L-am căutat pe Eminescu

Pe străzile întortocheate

Ale Vienei sau de la Berlin,

Să-i aflu urmele prin toate,

Pe lungi, istovitoare drumuri,

În biblioteca Humbold

Pe uliţele Bucureştiului,

La Blaj acolo-n mica Romă

Din inima Ardealului.

Am rătăcit pe Canal Grande,

Doar, doar îi voi auzi răsul

Mereu alături de Chibici,

Ce-l însoţea-n Veneţia

Pentru că erau buni amici.
Şi îmi mai este dor de ţărmul,

De Marea Neagră, loc iubit,

De locul unde Oscar Han

Chipul în bronz i-a dăruit,

De Ateneu unde Angelic,

Asa cum l-a văzut Anghel

Luceafărul este la fel.

Şi de colţul eternităţii

Mi-e dor, din cimitirul Belu,

Unde m-am recules să ştii

La capătâiul lui, al celui

Mai OM dintre toţi oamenii!

Prin vămile veşnice acum,

Poetul nostru nepereche

Mă îmbărbătează mai mult

Decât ieri şi îl am aproape

În fiecare zi şi noapte.

Din volumul ÎNTRE ANOTIMPURI

De Rodica Elena LUPU

Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2012

Iaşi - Mihai Eminescu