CV - FIŞA DE AUTOR - RODICA ELENA LUPU - TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL

Motto:  

Tainele mării nu se cunosc de pe mal...  
                                    Rodica Elena Lupu

Născută în Războieni-Cetate (Ocna Mureş), pe malul Mureşului, inspirată de cultura seculară a Ardealului, Rodica-Elena Lupu trăieşte în Bucureşti.  

Studii: A.S.E., Facultatea de Drept.  

Şef serviciu Relaţii Publice şi Presă  

Din 2003-prezent, director general Editura ANAMAROL.  

A editat peste 700 de cărţi printre care şi ale renumitului scriitor Paul Goma: Arta ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roşie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006, Ostinato, Patimile după Piteşti, Gherla Lăţeşti; ale renumitului poet Ion Brad: Cărţile prietenilor mei (2014), Alte cărţi ale prietenilor mei, vol 1 şi 2 ( 2016), Oameni şi cărţi, vol.1 şi 2 (2017); Cartea prof.univ.dr. Ion Dodu Bălan, Aşa a fost să fie (2014); Cărţile renumitului poet Radu Cârneci: Biblioteca de sentimente (2012), Amintiri din Paradis-Interviuri (2016)

Membru: Uniunea Scriitorilor România; Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor România; GEMA Berlin; Academia Româno-Americană de Artă şi Ştiinţă; Asociaţia Interculturală „Ars Longa”, Nurnberg; Asociaţia Scriitorilor de Limba Romană din Quebec, Canada; Cenaclul Observatorul Toronto; International Association of Paradoxism (SUA); Asociaţia Română pentru Patrimoniu; ASLA, Oradea;  

Apare în WHO IS WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, prima ediţie, 2006;  

Doctor honoris causa Academia DACOROMÂNÂ.  

Ca autor, semnează şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.  

Debut literar 1980 poezia CLIPA  

A publicat 66 de cărţi: romane, proză scurtă, poezie, cărţi de călătorie, cărţi pentru copii, hoby. Apare in antologiile de poezie şi proză ale Editurii ANAMAROL şi ale altor edituri (peste 70).  

CARŢI PUBLICATE: 

1984: "TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE", roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

1986: "PUTEREA DESTINULUI" roman, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

1988: "SOLITAR", poezii, Editura Dacia, Cluj-Napoca;

1992: "ETERNA POVESTE", roman, Editura Cartea Românească; 

1994: CLIPA, poezii, ediţia a doua, Editura Publiferom, Bucureşti; 

2000: "VIS ÎMPLINIT", proză scurtă, Editura Dacia Cluj Napoca;  

2001:”VACANŢE, VACANŢE”, Editura Publiferom, Bucureşti.  

2003: „VACANŢE, VACANŢE”, Editura Curtea Veche, Bucureşti; „VACANŢE–ANGLIA, VACANŢE–ITALIA”, „VACANŢE– GRECIA”, „VACANŢE–ISRAEL”, „VACANŢE–SPANIA”; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;  

2004: „VACANŢE, VACANŢE–DRUMURI PRINTRE AMINTIRI” vol. I şi II, „VACANŢE, VACANŢE–ROMÂNIE, PLAI DE DOR”; „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA” ediţia a doua, „GLASUL INIMII” roman, „TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE” roman, Editura ANMAROL, Bucureşti;  

2005: „MÂNA DESTINULUI” roman, „MIRACOLUL VIEŢII” roman, „ETERNA POVESTE” roman, „O UMBRĂ DIN TRECUT” roman; „IEFTIN ŞI GUSTOS” ediţia a doua; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a doua; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL“ au apărut: ”VIS ÎMPINIT”, „O CLIPĂ DE RĂTĂCIRE”, „UNDE EŞTI”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;  

2006: Din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” a apărut: „DE CE OARE?”; „CLIPA” poezii; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a treia, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2007: „POEZII PENTRU COPII”; „GLASUL INIMII” ediţia a II-a; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” au apărut: „PROBLEMĂ DE FAMILIE”, „VIVIANA”, „CAMPIONUL”, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2008: „VOI TRĂI...CLIPA” poezii, „REGĂSIRE” poezii ediţie bilingvă română-maghiară, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2009: „ALFABETUL POVEŞTILOR”; „AUTOPORTRAIT” poezii limba franceză, „DAR” poezii, „LUCKY” roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2010: „CU IN-CE-TI-NI-TO-RUL” poezii; poezii pentru copii: „ALFABETUL POEZIILOR”, „NUMĂRĂM ŞI POEZII ÎNVĂŢĂM”, „PLAI DE DOR”, „PRIETENIA”; „AUTOPORTRET-SELBSTPORTRÄT” poezii ediţie bilingvă română-germană; CLIPA-THE MOMENT poezii ediţie bilingvă română-engleză; “AUTOPORTRET-AUTOPORTRAIT” poezii ediţie bilingvă română – franceză; CÂT MAI E VREME- ?CUÁNTO TIEMPO QUEDA? poezii ediţie bilingvă română–spaniolă, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2011: „CLIPA / IL MOMENTO” poezii ediţie bilingvă română-italiană; „HAOS” poezii, „ÎNTRE ANOTIMPURI” poezii, roman „MISTER”, roman "IUBIRE, TU...", Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2012: roman "CLIPE ÎN DOI", editura ANAMAROL, Bucureşti, roman "DINCOLO DE TIMP", Editura DACOROMÂNA, Bucureşti: BEYOND TIME, roman; PARFUMUL DRAGOSTEI, roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.  

2013: poezii MIRAJUL VIEŢII, proză scurtă LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI, poezii DOR ŞI GÂND, roman JOCUL DE-A VIAŢA, roman PUTEREA DESTINULUI.  

2014: roman UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA, Editura ANAMAROL, Bucureşti; romanele MISTER şi PUTEREA DESTINULUI, au fost publicate în California, SUA.  

2015: IUBIRE FĂRĂ TIMP/ AMORE SENZA TEMPO, poezii; FERESTRE COLORATE, antologie lirică  

2016: GÂND ÎN CUVÂNT, poeme traduse în limbile: franceză, germană, suedeză, maghiară, spaniolă, engleză, italiană. "UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA" roman.  

2017: "PEISAJE ŞI ANOTIMPURI", "ROCHIA DE TAFTA", poezii.  

Poezii şi proză în Antologiile ANAMAROL: 2006: „SPIRALELE VIEŢII”; 2007: „DRUMURILE VIEŢII”; 2008: „ŞANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RÂDEŢI CU NOI”; 2008: „ARTA DE A FII...”, 2009; Antologie de poezie ANAMAROL - "SIMBIOZE LIRICE" in 20 volume, 2012-2016; Antologie de proză ANAMAROL - "SCRIPTA MANENT", 10 volume, 2013-2016; Antologie de poezie româno-spaniolă, NON MULTA SED MULTUM, 2016; Antologie de poezie româno-italiană, VERBA VOLANT..., 2016. "CARMEN", antologie lirică, 10 vol; "SIMFONIA POEZIEI", 5 volume; "INTALNIREA POEŢILOR", antologie multilingvă, 5 volume; "VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT", 5 volume, 2016-2017 - antologator, editor Rodica Elena Lupu  

ÎN MUZICĂ:  

2011 -CD – CAT MAI E VREME – 14 melodii pe versuri semnate Rodica Elena LUPU  

2013: Pe CD - "O LACRIMĂ DE CÂNTEC" - FUEGO, apar melodiile: 1 AMANTA MEA E MUZICA, 2. RĂMÂNEM AMÂNDOI şi 3. SĂ ÎMPLETIM IUBIREA, versuri RODICA ELENA LUPU, muzica ILIE GORINCIOI (1) şi MARIUS CRISTI POPA (2,3).  

2014; VINO CU MINE ASTĂ SEARĂ, versuri Rodica Elena LUPU, voce Gabriel DOROBANŢU, muzica Mariu Cristi POPA.  

2015: pe CD-ul TRĂIESC, apare melodia CÂNTĂ UN ARTIST, versuri Rodica Elena LUPU, voce si muzica Paul SURUGIU-FUEGO; ÎN PATRU ANOTIMPURI, versuri muzica Rodica Elena LUPU şi Rareş BORLEA-RAOUL.  

Publică eseuri, povestiri şi poezie în diferite reviste 2004-2016: „Agero” Stuttgart, Revista “Euro-Observator” Germania, „Observatorul” din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum”, Canada, „Miorita USA”, Revista „Clipa”, SUA, „Romania Vip”, Dallas, SUA, „Curentul Internaţional”, Detroit, SUA, „Phoenix”, Arizona, SUA, „Pagini româneşti”, Noua Zeelandă, "Asimetria", Franta, “Romanian Global News” – Agenţia de presa pentru românii de pretutindeni, “Analize şi Fapte” – ARP, revistele: „Ecoul”, “Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Boabe de grâu” „Semănătorul”, „Dacologica” editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Oglinda Literară” , „Confluenţe Literare”, „Armonii Literare”, “Luceafărul”, "Literatorul", "Literatura si Arta" şi altele.  

Colaborează 2007-2017 cu Radio Timişoara, Radio România Actualităţi, Radio România Internaţional, Radio Dor de Ţară, Suedia, Radio Prodiaspora, Radio Doina Constanţa, Radio Vacaţa, Radio Diaspora Online Chicago, Rado Romantik, Radiovis.de. Colaboreaza cu diferite posturi de televiziune 2000-2015: în emisiunile "DAŢI VINA PE, CORINA", TL7abc, 2000-2002; "STEAUA TA NOROCOASĂ", TVR1, 2001; "NE VEDEM LA TVR", 2015; SHOW LUCKY, OTV, 2007-2010; "CARTE FRUMOASĂ CINSTE CUI TE-A SCRIS", 2011, TVR Cultural; Naţional TV Media - Favorit TV: "FUEGO ŞI PRIETENII", "FAMILIA FAVORIT", 2010-2015; TVR International, TVR2, TVRM, ANTENA 2,  

Participă, diplome, premii: Târgul Internaţional de Carte şi Muzică, Braşov, România, 2007; Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti din Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007, în cadrul Salonului Artiştilor Români de Pretutindeni; 2000-2009 participă la Târgul Internaţional de Turism; 2010 Gala Celebrităţilor - Premiu de excelenţă Cultură; Gala Celebrităţilor - Femei de succes - Premiu cea mai activă femeie în domeniul culturii; Gala Celebrităţilor România-Spania - Premiu de excelenţă Cultură. 2010; Doctor în dacoromânistică, diplomă de excelenţă, apare în Enciclopedia Academiei Dacoromâne, 2011; Doctor honoris causa Academia Daco-Română, 2012; Diplomă de excelenţă, Congresul UNIFERO – Uniunea Internatională a Femeilor Române, 2012; Trofeul ARTĂ PENTRU ARTĂ, Naţional Media- Favorit TV, 2014; Congresul Academiei Româno Americane de Artă şi Ştiinţă, Roma, Italia, 2015; I Festival Internaţional de poesia “Benidorm & Costa Blanca”, Spania. Festivalul de poezie - Como- Italia, aprilie, 2017.  

edituraanamarol@gmail.com  

www.cugetdeciexis.blogspot.com; www.cugetdeciexis.blogspot.ro  

Despre scriitoare:  

Sunteţi un poet rotund, consistent – pe la vers, cum e “Bonifacia” pe la trup. Mi-au sunat bine, sensibilele: “Clipa”, “Iarba”, O îmbràţişez pe poetă şi o re-salut pe editoarea mea preferată.  

Paul GOMA, Paris, 2007  

In raport cu proza realistă şi cu poezia de notaţie, "reportajele eseistice" ale Rodicăi Elena Lupu (din "Românie, plai de dor" (2004), mai cu seamă) interesează prin îndepărtarea de un canon şi o neobişnuită "vorbire în două limbi" sufleteşti. Impresia este în afară de comun. Pretutindeni, există aici o exultare a lumii şi o fericire a diversităţii ei fiind evident că aceasta nu-i o "literatură descriptivă" sau "geografică" pentru că şi atunci când subiectul ar fi, măcar în aparenţă, adaos de realitate imediată sau chiar un panoptic, esenţiale sunt sufletul contemplativ, starea lui de beatitudine, lamura. Ceea ce la altţi poate să fie numai "reportaj"sau şiruri de fotografii, aici pare a fi mai mult, şi chiar şi este: o emoţie continuă şi o exaltare în faţa elementelor naturale care, în măreţia lor, traduc în chip nedesluşit ceva din cele ce nu se văd ci doar se presimt..  

Aceasta este, oricât ar apărea drept neobişnuit, expresia unui suflet arhaic. Nicăieri materia expusă nu se învoieşte cu raţiunea rece şi prea de tot "modernă" căci felul insuşi de a se exprima porneşte dintr-o realitate de dincolo de clipă şi atinge un punct atât de indepărtat de contingent încât totul pare că vine de demult şi poate chiar dintr-o dimensiune paralelă.  

Şi temele sunt "vechi" ori, mai bine spus, inactuale prin materia lor ireductibilă. O schemă de umanitate originară se întrevede peste tot, in această literatură care năzuind a fi europeană izbuteşte să fie la izvoarele Europei, unde stapâneşte "fenomenul choral"şi unde natura însăşi se înveştmântează într-un fel de magie prin care ne vorbeşte, comunicând în straturi de "tipar"ancestral.  

In fond, scriitoarea exemplifică un "reportaj etnologic" călăuzit de altfel de principii decât raportul în imediat şi "prezenteismul"şi ilustrează o specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia aplicată, aşternută aici.  

Artur SILVESTRI,  2007  

Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la Rene Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.  

Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.  

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.  

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.  

Octavian PALER  

Ianuarie, 2007  

Intr-o lume în care totul se vinde şi totul se cumpără, generozitatea Rodicăi Elena Lupu surprinde, intrigă şi emoţionează.  

Personalitate multilaterală şi complexă, ea se ridică deasupra timpului şi reuşeşte să-şi dăruiască existenţa unui anotimp al cărţii.  

Fie că este editor, fie că este autor, Rodica Elena Lupu refuză efemerul şi caută să aşeze în fiecare cuvânt eternitatea. In roata norocului, destinul îi ţese călătorii din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuţi norii. Din ispita cunoaşterii lumii, poezia ei ne destramă în culori egale cu veşnicia. Intâlnirea cu Rodica Lupu Elena e un transplant de tandreţe.  

Conf. univ. dr. Dona TUDOR  

Bucureşti, 2008  

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat la Ambasada României, Madrid, volumul bilingv 'Cât mai e vreme'  

Madrid, 29 octombrie 2010 - Corespondentul Agerpres, Ruxandra Constantinescu, transmite:  

Scriitoarea Rodica Elena Lupu şi-a prezentat joi seară, la Ambasada României din Madrid, volumul de poezie bilingv 'Cât mai e vreme/Cuanto tiempo queda', odată cu CD-ul 'Refrene de neuitat', o compilaţie a unora dintre cele mai cunoscute melodii tradiţionale româneşti.  

“Scriu şi voi scrie. În fiecare dimineaţă mă gândesc cu drag la amintirile adunate de-a lungul vieţii. Consider că e ca un cont în bancă - iei de acolo ce ai nevoie - iar sfatul meu e să faceţi la fel, să adunaţi multe lucruri şi amintiri în contul acesta, şi să le mulţumiţi tuturor celor care au contribuit la acel cont. Eu le mulţumesc tuturor că şi azi strâng, şi o să mai strâng”, a mărturisit scriitoarea.  

Din punctul de vedere al reprezentanţilor misiunii diplomatice de la Madrid, consilierul Anamaria Almăşan a observat că 'este o plăcere să vedem că în tumultul preocupărilor zilnice, şi în pofida diverselor vicistitudini, mai există oameni care scriu poezie. Ne faceţi să ne mai oprim o clipă din aceste preocupări, să ne mai uităm la condiţia noastră, să ne uitam la spaţiul care ne înconjoară, la viaţa însăşi'. Ea a amintit cum Ambasada a încercat mereu să sprijine legăturile culturale dintre Spania şi România - 'să sprijine dialogul dintre sufletul românesc şi cel spaniol' - iar prezentarea de joi este un exemplu cât se poate de bun în acest sens, a mai spus ea, îndemnându-i totodată pe români să vină la astfel de evenimente, să participe şi să aducă şi idei noi, care să fie puse în practică cu ajutorul Ambasadei.  

Rodica Elena Lupu a publicat numeroase volume de proză şi poezie, precum şi eseuri şi povestiri în reviste din România şi din străinătate. Ea este membru de onoare al unor asociaţii interculturale din Nurnberg şi Quebec şi membru al Academiei de ştiinţe, literatură şi arte din Oradea. Evenimentul de joi seară a fost organizat în colaborare cu cu Radio Diaspora On-line din SUA, şi cu sprijinul Asociaţiei Românilor din Comunitatea Madrid, al Camerei de Comerţ Româno-Spaniole, al publicaţiilor Român în lume şi Gândacul de Colorado din SUA, precum şi al editurii ANAMAROL din Bucureşti.  

AGERPRES, 2010  

Sunt onorat că printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu, descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante scriitoare ale ţării noastre.  

Regret că nu am putut fi prezent la manifestarea prilejuită de lansarea volumului „CÂT MAI E VREME”, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti.  

Volumul ce se va lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa umană.  

Acest volum este încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru poezie. Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să fie cunoscuţi peste graniţele ţării.  

Cu deosebită consideraţie,  

Paul Ciprian Surugiu-FUEGO  

Bucureşti, 2010  

Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.  

Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi...Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.  

Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.  

Radu CÂRNECI  

poet, eseist, traducător, jurnalist  

Revista Bucureştiul literar şi artistic, nr. 4 7, aprilie 2012  

Climate literare, nr.55, iulie 2012  

Dacă ar fi să plec pe o mare albă în căutarea unui ostrov şi aş lua cu mine în barcă toată opera Rodicăi Elena Lupu, m-aş scufunda înainte să mă văd ieşit în larg.  

Pentru colega şi prietena Rodica Elena Lupu, personaj ca şi mine în aceeaşi poveste fără sfârşit a literaturii. Liricei şi minunatei Rodica Elena Lupu, ale cărei versuri şi nobile fapte editoriale mă fac să sper că literatura română nu va rămâne singură în noaptea istoriei.  

Cu preţuire şi drag,  

Emil LUNGEANU  

Membru Uniunea Scriitorilor România

Secretar general de redacţie al revistei Literatorul,  

Bucureşti, 2013  

LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI…CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL  

de Rodica Elena LUPU, Editura ANAMAROL, Bucureşti  

Prozatoare, poetă, editoare curajoasă, o ardeleancă bogată în experienţele vieţii, Rodica Elena Lupu îşi păstrează măsura talentului şi a exigenţei estetice în această carte cu titlu atât de înţelept şi atractiv. Înţelept, pentru că ne trimite spre un nou spectacol, nu totdeauna optimist, al vieţii noastre individuale sau colective. Pe stradă, în pieţele publie, sau numai în gând, se vântură cotidian, într-adevăr „lume multă”, indivizi de toate orientările sociale şi morale, dar aşezaţi pe un cântar al spiritului, prea puţini se dovedesc oameni adevăraţi. Expresii ale umanismului autentic de ieri şi de azi.  

Cu acest sentiment am deshis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, şi m-am bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul şi prietenul nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieţii, în stimularea şi orientarea artistică a oamenilor talentaţi. Avea şi de data asta motive s-o facă, fără şovăire:  

„Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.  

Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi... Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.  

Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.”  

Impresionează, chiar de la început, forţa de concentrare şi sensibilitatea cu care autoarea îşi retrăieşte copilăria, cu inocenţa şi minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învăţăturii de la şcoală şi biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi şi crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocenţa copiilor te face să visezi, ignoranţa lor te face să surâzi.”  

În lumea satului de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la o multitudine de întâmplări semnificative pentru acei ani şi acea vârstă, a purităţii şi curajului, cum se întâmplă în schiţa Crăciunul copiilor. Pe când official, la şcoală, Moş Gerilă ocupase abuziv locul lui Moş Crăciun, o fetiţă isteaţă, sfătuită de mamă, alege să recite, pe neaşteptate, mirându-şi învăţătoarea şi asistenţa de la serbarea şcoalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parţial, interzis şi el.  

Evocarea se încheie cum se poate mai frumos şi mai conludent:  

“Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti celorlalţi despre Moş Crăciun, atunci când nimeni nu îndrăznea nici să-i pronunţe numele, a dat celor mari, fără să ştie, o lecţie de rezistenţă şi demnitate. A arătat că bunul-simţ şi puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de duşmani vremelnici. A spus răspicat, curajos şi fără teamă ce gândea şi simţea mângîiat pe creştet de aripa sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm crezare poetului, sigur i-a povestit Moşului „ce copil şi ce purtare” a întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul…. „Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt, cum veniră se făcură...”. Parcă aşa spunea măria sa Eminescu.”  

Crescând, adolesenţii dau de alte experienţe şi întâmplări, cum sunt cele din capitolul Prima şi ultima ţigare, sau în Scrisoare, sau şi mai emoţionant în Nevoie de prieteni, în care dragostea pentru animale dobândeşte pagini remarcabile.  

De profesie jurist, Rodica Elena Lupu îşi punctează experienţele – nu toate fericite – înfăţişându-ne episoade din viaţa justiţiei actuale, în Documentele lipsesc şi mai ales în Hazardul îţi joacă feste, unde citim acest corosiv tablou final:  

“Mie mi-ar plăcea să-i văd pe aceşti oameni ai legii în continuare cu peruci. Credeţi-mă, le dă o eleganţă şi o distincţie de-ţi vine să-i respecţi şi chiar să crezi în profesionalismul lor! Dar aşa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase şi roşii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de “cinşpe centi” pe care se clatină, cu halatul pe braţ, ca să li se vadă decolteul şi unghii cu picăţele, ştii că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză frunzuliţe pe unghii de doi centimetri lungime. Prea mulţi avocaţi în ţara asta, prea mulţi! Şi mulţi proşti care se dau pe mâna lor, dar cine să-i scotocească în portofel?  

Homo, homini lupus!”  

Călătoare pasionată prin lume, ajunge şi în Grecia, de unde trimite în pagină aceste impresii actuale, revelatoare şi pentru mine, care cunoscusem parcă o altă Eladă.  

“Grecii sunt autodistrugători, ca şi românii. Şi totuşi, Acropole e acolo măreţ de mii de ani.  

Priveam în zare şi mă gândeam la greci şi la Grecia lor. Cum e posibil ca o ţară cu atâta istorie şi filosofie să fie atât de bezmetică azi? Să ai atâtea mări albastre, atâtea bucurii de mii de ani şi să te plângi de sărăcie? Păi ce faci cu turismul? Numai din turism faci milioane de euro anual. Dar mai fă şi altceva nu numai asta! Mai fă de exemplu şi curăţenie!”  

Aşadar, cutreierând toate vârstele şi stările lor sufleteşti, determinate şi de condiţiile social-politice acutuale, autoarea se confruntă şi cu soarta bătrânilor, exlamând, cu poetul latin Vergiliu Fortunate senex (Fericit bătrân), dar tot în latină şi cu Vae Sali (Vai de el singur).  

Cu simţul umorului, ajunge şi la constatarea Cât trăieşti bârfeşti, o mică antologie în materie.  

Despre romanele sale, altădată! Dar despre ele, s-a pronunţat încă din 2007, regretatul Otavian Paler, precum şi despre poeziile prolifricei autoare din volumul Cu în-ce-ti-ni-to-rul:  

“Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke. Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.  

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.  

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.”  

La poeziile preferate de Octavian Paler, eu aş mai adăuga “Neânţelegre” din volumul Între anotimpuri, “Zăpadă” şi “Rezervaţie” din volumul Autoportret, ca şi frumosul “Cântec târziu” din volumul Haos.  

Cu aceste titluri şi cu altele de acelaşi elevat nivel artistic s-ar putea alcătui o întreagă antologie, exigent şi convingătoare.  

Ion BRAD  

Cultura literară, pag. 19 din 16 octombrie 2014 / nr. 38  

PUTEREA DESTINULUI  

Într-un roman se naşte un dramaturg, în stare să-l transforme într-un reuşit scenariu de film.  

Romanul „Puterea destinului”, de talentata poetă şi prozatoare Rodica Elena Lupu ne relevă prin structura compoziţională frecvenţa dialogului, indicaţiile scenice şi suspansurile aşezate la locul lor - un autentic dramaturg. Tematica, natura personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-un roman poliţist. Personajele din felurite generaţii sunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu, rănit într-un acident de maşină provocat de soţia lui Eva, la ieşirea din spital este luat de Mara acasă la ea, intre ei îmfiripându-se o idilă, dar într-o zi, surpriză pentru cei din familia lui se întoarce acasă. Eva care se preface că îşi pierde luciditatea îşi revine şi se declanşează o nouă serie de conflicte. E implicată în demersul epic şi fiica lor, care are un mariaj nefericit cu escrocul Grig, un personaj din stirpea lui Dinu Păturică, din romanul „Ciocoii vechi şi noi”, al lui Nicolae Filimon, Tănase Scatiu, din romanul omonim al lui Duiliu Zamfiresu, Stănică Raţiu, din „Enigma Otiliei”, arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, un avocat fără procese, Iancu Urmatecu din „Sfârşit de veac în Bucureşti”, de Marin Sadoveanu. Este un personaj care ruinează o întreagă familie prin patima jocurilor de noroc.  

Personajele sunt oameni obişnuiţi, nici eroi de epopee, nici săraci, nici sfinţi.  

Romanul acesta răspunde, parcă, cerinţei autenticităţii din gândirea estetică a lui Camil Petrescu. Prin vivacitatea acţiunii, prin cultul amănuntului în analiza comportamentului personajelor din felurite cupluri, romanul Rodicăi Elena Lupu este un roman modern, realist, cu admirabile analize psihosociale şi discrete note de roman poliţist ceea ce sporeşte interesul cititorului. Frumos scris, romanul are, cum spuneam, structura stilistică a unei piese de teatru sau scenariu de film.  

Romanul social, erotic, psihologic „Puterea destinului”, de Rodica Elena Lupu impresionează prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin francheţea, curajul cu are abordează probleme delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc.  

A existat în istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie nimic din ceea ce este strict mister în sufletul feminin. De aceea mari spirite critice au apreciat atât de mult pe romanciera Hortensia Papadat Bengescu care ar fi depăşit acest handicap în prezentarea personajelor sale feminine. Aşa stau lucrurile şi cu romanul „Puterea destinului” care cucereşte în chip deosebit prin frumuseţea şi profunzimea gândirii şi a stilului aforistic.  

Prof. univ. dr. Ion Dodu BĂLAN  

Scriitor, critic literar, istoric, folclorist  

Bucureşti, Iuie, 2014  

Generoasă, cu rafinament și eleganță stilistică precum slovele făurite ale tălmăcirilor ce se ivesc cu atâta firesc și savoare din vârful condeiului, Rodica Elena Lupu a creat cu inspirație, talent și tenacitate un univers inedit, caracterizat prin diversitate tematică și o deosebită expresivitate artistică, un randez-vous cu lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entități unitare de trăire. Cu aceeași senină delicatețe cu care scrie și poezie ne dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările, șlefuind înălțările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci pentru Rodica Elena Lupu iubirea este răspunsul la toate întrebările, refugiul pentru identificarea soluțiilor lumii. Restul - doar arhitecturi, socializare, logos și iluzii…  

Lili BOBU,  

Preşedinte Aociaţia Culturală Regal D’Art, 2014  

RODICA ELENA LUPU  

PUTEREA DESTINULUI şi DINCOLO DE TIMP  

Odată cu publicarea romanelor „Puterea destinului”, editat la prestigioasa Editură ANAMAROL, Bucureşti, 2013 şi „Dincolo de timp”, editura Fundaţia Academia Dacoromână „Tempus DacoRomânia Com Terra”, 2012, doamna Rodica Elena Lupu punctează o nouă reuşită, un nou tablou de ansamblu în palmaresul său literar.  

Pentru orice observator ce se opreşte din fuga nestăpânită a vieţii, meditând pentru o clipă la pregnanţa simptomatologică a omenirii, devine acut sentimentul că mileniul trei va intra într-o zonă a spiritualizării, nu numai ca modalitate de existenţă dar şi din punctul de vedere al capacităţii societăţii de a se scutura de impurităţi printr-un proces de autocurăţire, practic printr-o atitudine hotărâtoare chiar şi a celor neimplicaţi direct. Acestă atitudine devine evidentă cu fiecare pagină citită din cele două volume, „Puterea destinului” sau „Dincolo de timp”.  

S-a întâmplat ca mai întâi să cunosc, şi să mă impresioneze, personalitatea scriitoarei, autoare a nu mai puţin de 65 de cărţi! adică mai multe decât anii de viaţă ai domniei sale, o perseverentă căutătoare de talente literare şi director al prestigioasei edituri Anamarol, care înaintea acestei deveniri a bătut ţara în lung şi-n lat în calitate de redutabil inspector financiar. Iată omul!  

Posesoare de temeinice studii economice şi juridice, combinând exactitatea cifrelor cu aplicarea corectitudinii, doamna Rodica Elena Lupu şi-a format un rarisim cod al judecăţilor de valoare sublimat în literatură sub forma unui laser puternic ce pătrunde în adâncimile structurilor de categorii diferite, psihice, umane şi sociale, desfăcând răul ori binele unei societăţi aflate în derivă, nu în scop vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva carenţelor unei lumi aplecată pe o pantă greşită.  

În „Puterea destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acţiunii, adică 148 de pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în faţa unui scenariu inedit, uşor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file, autoarea biciuieşte fără milă moravurile unei societăţi imunde. Cu un condei straşnic mânuit, în prima parte a cărţii – cu vizibilă tentă de intrigă poliţistă - ne introduce în lumea suburbană a înţelegerii de fond sau mai bine-zis a neînţelegerii între membrii unei familii. Relaţia soţ-soţie, părinţi-copii, fraţi-surori, socri-gineri, dar şi aceea de bărbat-femeie din punctul de vedere al supremaţiei este cu succes reprezentată de personajele cărţii şi acţiunile lor. Soţia împovărată de grijile inerente ale unei căsnicii - serviciu, copii – nu mai poate răspunde romantismului de început şi soţul, neglijat, îşi găseşte aleanul în braţele alteia din anturaj. Este punctul de pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea îşi intră, cum s-ar zice, în atribuţii, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără cruţare, tarele unei societăţi cu apucături sicofante şi criminale, de nivel epidermic: superficialitate, necinste, corupţie, infidelitate, care duc la neîncredere, crime nesăbuite, boală, intrigi, delaţiuni, intervenţia justiţiei. Niciunul din personaje nu este pozitiv şi totuşi, în desfăşurarea abrazivă a întâmplărilor din viaţa acestei mici comunităţi, cu toate relele, neînţelegerile şi natura diferită a intereselor, scriitoarea găseşte modalitatea firească, lipsită de ostentaţie, de a aduna apele resurselor de bine, parcă de nicăieri venite, parcă dintotdeauna aflate în subconştientul colectiv, învingând într-un sfârşit adevărul şi puterea justiţiară într-o formulă subtil echivocă, lăsând în grija viitorului alte provocări…  

Partea a doua, tot sub formă de scenariu, ne aduce în lumea subţire a intelectualilor şi oamenilor de afaceri dintr-un spaţiu provincial. Personajele sunt de altă factură umană, cel puţin la nivelul pretenţiilor, în realitate aflate într-o derivă endemică. Treptat, cu aceeaşi îndemânare, doamna Rodica Elena Lupu devoalează neîmpliniri, infidelităţi, duplicităţi, slăbiciuni de caracter, componente ale unei gândiri egoiste şi superficiale, ale unei existenţe lipsite de idealuri din sânul unor familii aflate în pragul falimentului moral şi material. Şi totuşi… personajele găsesc resursele, parcă ajutate de întâmplare, să-şi adune forţele, să se aleagă apele cele bune de apele cele rele.  

Romanul „Dincolo de timp”, de factură clasică, se înscrie în alt registru, exclusivist, al lumii intelectuale (de medici) şi al oamenilor de afaceri din industria cosmetică din oraşul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleaşi manifestări izvorâte din calităţi şi defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele şi, mai ales, sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităţilor fără apărare în faţa răului, căzând în hăul sinuciderii. Acţiunea se desfăşoară într-o normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta şi reclamându-se una pe alta. Într-o societate aşezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din inima Transilvaniei, iresponsabila nestatornicie amoroasă a doctorului Luca declanşează jocul vieţii şi al morţii, aruncând „dincolo de timp” destine nevinovate, cum ar fi al soţiei credincioase, al copilului încă nenăscut dorit de concubină, declanşând un turbion de trăiri şi răsturnări de situaţii, cu impact major, pentru ca apoi, apele să se aşeze într-o statornicie a firescului, fiecare personaj primindu-şi plata. O pagină impresionantă, demnă de reţinut prin candoare dar şi realism, este aceea în care scriitoarea aduce în prim-planul povestirii pe tânăra şi atrăgătoarea Alma. Însingurată, îndurerată de pierderea mamei, debusolată, aflată la vârsta delicată a căutării sinelui, Alma trece examenul maturităţii printr-o experienţă dură dar, departe de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilităţii unui drum drept şi frumos, fără compromisuri.  

Dincolo de timp şi dincolo de acţiunea ce nu îţi permite să laşi cartea din mână, se înfiripează o filosofie curată şi adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancţiuni în plan personal.  

Scriitoarea Rodica Elena Lupu are predilectă înclinaţie către desluşirea destinelor umane, şi nu doar reflexivă, ci implicându-se şi manevrând sforile faptelor, trăilor, acţiunilor, tratându-le diferit, după valoarea lor morală, într-o trepidantă şi firească desfăşurare, creând personaje-tipologii, într-o abordare stilistică adecvată.  

O scriitoare adevărată, prolifică, ale cărei cărţi sunt căutate, citite şi aşteptate. Felicitări!  

Eliza ROHA  

Membră Uniunea Scriitorilor România  

Bucureşti, 2014  

Rodica Elena LUPU este creatoarea unei lirici speciale, al cărei mesaj vibrant incumbă melancolie, reverberante aduceri aminte, încercând regrete pentru o minunată lume, demult dispărută în uitare: casa părintească şi vremurile de glorie ale poeziei autentice.  

Gheorghe. A. STROIA  

Scriitor, editor, 2013  

O seara deosebita! Un regal "poetic"! O seara in care doamna scriitoare Rodica Elena Lupu a stralucit din nou si a radiat dupa eforturile de realizare a unei antologii de poezie contemporana care va insuma 20 de volume pentru poeti mai putin cunoscuti sau chiar debutanti. FELICITĂRI, doamna scriitoare! Vă doresc multă sănătate şi să duceţi la bun sfârşit misiunea asumată!  

Carmen DOROBANŢU  

28 sept 2015, Bucureşti, Librăria Mihai Eminescu  

Templul culturii - librăria Mihai Eminescu - a găzduit ieri, 28 septembrie 2015, sub auspiciul promovării culturii naţionale şi egida de colecţie a editurii ANAMAROL, Rexlibris Media Group - Sidney, partener media Radio ProDiaspora, un mare eveniment de cultură. Au fost lansate 17 volume, din care: 1 volum de Poeme Cifrate Multilingve - autor George Roca - curator al graficii, 15 volume Antologie de poezie ANAMAROL - Simbioze lirice şi 5 volume de Antologie de proză ANAMAROL - Scripta Manent, editor Rodica Elena Lupu.  

Gazda evenimentului, Directorul Editurii ANAMAROL şi membră a Uniunii Scriitorilor din România, Rodica Elena Lupu, un om cu caracter, forţă şi energie cât pentru zece, o personalitate puternică ce confirmă siguranţa de sine, a compus iscusit o întâlnire de zile mari cu admiratorii cuvântului şi iubitorii artei. Eu o numesc atomul cu plus - care dă mereu cu pozitiv. Prietenii apropiaţi îi spun: Omul minune - care face şi desface.  

Sala mare a librăriei era plină. Puţinele scaune au fost ocupate de primii veniţi, restul, în număr impresionant pentru o lansare, au stat în picioare.  

Prezenţi la eveniment au fost nume mari, slujitori ai artei şi culturii: Paul Surugiu - Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae Dan Fruntelată, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu, Ana Calina Garaş, Dan Bodea şi mulţi alţii.  

Totul s-a întâmplat cu naturaleţea şi şarmul simplităţii. Au venit ca de la sine în simţirea noastră. Prin poezie şi proză poți mângâia oamenii, o lacrimă, un vis. Plămădite din suflet de om, cu trudă și sensibilitate, citind spectacolul cuvântului, lucrarea sa creatoare, dai peste un munte de frumuseţe, o poartă deschisă spre universul limbii române.  

Pare uşor a scrie proză şi poezie, dar nu e nici pe departe o joacă, ci trăire intensă, voinţă, multă muncă şi pricepere. Unii oameni au fost milostiviţi cu zestrea talentului nativ şi pentru aceşti aleşi ai sorţii curgerea scrisului are o aşezare luminoasă, ca o suflare dumnezeiască, cu o cursivitate aparte, muzicală. Pentru alţii în schimb, arta scrisului se capătă cu anii. Bogăţia cuvântul deţine straturi de adâncime ce merită explorate. Nu reiterez concepte care au fost scrise de oameni cu scriere înaltă, însă am convingerea că tenacitatea, determinarea şi dorinţa de frumos este un bun început. A se crede că taina cuvântului poate fi cuprinsă uşor este doar o iluzie. Dar..., fiecare pas înseamnă evoluţie, cunoaştere, creştere, descoperire, un îndemn la lucrarea faptelor bune şi la întemeieri viitoare.  

Chemat de prietena sa bună, Rodica Elena Lupu, artistul Paul Surugiu - Fuego a răspuns pozitiv invitaţiei şi ne-a onorat cu un discurs bine conceput şi la obiect, desprins din recuzita harului său, trudei şi solidităţii tocmirii artistice, armonizat cu inflexiuni poetice, versuri scrise de marele poet basarabean-român Grigore Vieru, Nicolae Dabija şi amfitrioana evenimentului, aducând cu sine un fragment de iubire, sensibilitate şi pasiune. Aşa cum totdeauna reuşeşte, Paul Surugiu - Fuego nu se dezice, emoţionează ascultătorul. Ne-a impresionat! Din acest ambitus generos al împlinirii sale artistice, arta emoţiei şi pasiunii se scrie, se recită şi se cântă cu dăruire şi cu suflet. Ca o probă a vocaţiei multiforme, şi la acest eveniment de carte frumosul şi cultul artei sale s-a aratat auditoriului prin expresivitate, sinceritate, simplitate şi forţa mesajului transmis.  

În faţa celebrării artei omul face o reverenţă. Eu, azi, fac această reverenţă, cu adânc respect şi preţuire pentru aceia care îmbogăţesc tezaurul limbii şi literaturii române, izvor revelator şi grăitor prin mărturisirea operei artiştilor creatori. Felicitări mele sunt depline pentru oamenii de conştiinţă care au făcut posibilă această măreaţă realizare, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu - Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae Dan Fruntelata, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu şi mulţi alţii, cu mulţumire şi bucurie pentru această strădanie reuşită, care şi-a împlinit generos rolul, s-a concretizat ca o lecţie extrem de importantă, menită să slujească reprezentativ arta şi cultura, purtătoare şi generatoare de frumos prin bogăţia de expresie a cuvântului scris, ilustrat cu o forţă creatoare fascinantă, şi s-a desăvârşit prin farmec, simplitate şi naturaleţe. Mulţumesc!  

Laura NICULESCU  

Scriitor, Bucureşti, septembrie 2015  

Ce faci tu nu fac alţii in DOUĂ VIEŢI... scrii romane, organizei prezentări de carte...eşti editoare... texte la melodii....poezii, cărţi pentru copii şi câte şi mai câte.. călătoreşti. Toata admiraţia pentru hărnicia ta artistică, pentru tine. Cu drag,  

Elena Cesar Von SACHSE  

28 sept 2015, Germania  

Felicitari pentru puterea și capacitatea de a ști să le faceți pe toate: să scrieți, să editati, să organizaţi şi să participați la atât de multe evenimemte culturale, să apăreți în emisiuni la televiziune și nu în ulțimul rând să călătoriți prin locuri în care alții nu ajung nici cu gândul. Felicitări, stimată doamnă și vă doresc ca acest nou an să vă aducă tot atât de multe satisfactii pe toate planurile, ca și anii precedenți!  

Elena GLODEAN  

poet  

14 ian 2016, Câmpina  

Sunteti minunata, dati viata cuvintelor prin sufletul dumneavoastra, iar povestile de vers sunt de o frumusete infinita, oglindire a chipului dumneavoastra cald si luminos! Bucuria si binecuvantarea unui om este atunci cand viata-i daruieste sansa de a cunoaste o personalitare monumentala, un suflet de lumina cu har divin, un inger al cuvintelor scrise, prinse in panza de matase a nemuririi. Mare mi-a fost incantarea atunci cand, acum aproape doi ani, v-am cunoscut, o doamna pretioasa, un suflet cald si plin de daruire, o suava fiinta in preajma careia timpul s-a oprit pentru mine, pentru ca a invata despre viata si universul cuvintelor de la scumpa mea maestra inseamna a slefui prin admiratie si exemplu demn de urmat un suflet aflat la inceput de drum .Va imbratisez cu suflet cald si ganduri de lumina!  

Isabela Bianca NEAGU
profesor, realizator TV, scriitor  

februarie 2016  

Felicitari! Esti intruchiparea "excelentei", in tot ceea ce faci, totdeauna cu deosebit talent si daruire pentru frumos.
Cu toata pretuirea,
prof.dr. Dan BODEA
30 aprilie 2017