SĂ ÎMPLETIM IUBIREA, versuri Rodica Elena Lupu, voce Paul Surugiu-Fuego, muzica Marius Cristi Popa

Iubita mea e iarăşi primăvară

Au înflorit potecile de dor... (vezi videoclipul)

versuri Rodica Elena LUPU, 

din volumul INTRE ANOTIMPURI, Editura ANAMAROL, Bucureşti

ANA-MARIA STOICAN - OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, 2016

 

OLIMPIADA DE LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ, 2016

ANA-MARIA STOICAN

Locul I pe sectorul 6 Bucureşti. 

Între primii zece la Olimpiada de Limba şi Literatura Română, 

clasa a VIII a, faza pe Municipiul Bucureşti. 109 puncte.

LANSARE CĂRŢI, semnate de Rodica Elena LUPU, Ion Dodu BĂLAN, Ion BRAD

https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=712866698840349&id=573707769422910&pnref=story

https://m.facebook.com/story.php…
FERESTRE COLORATE de Rodica Elena LUPU, AŞA A FOST SĂ FIE, de Ion Dodu BĂLAN, CĂRŢILE PRIETENILOR MEI, de Ion BRAD
Editor-Tehnoredactare Rodica Elena LUPU
Invitat special Paul SURUGIU - FUEGO,
A prezentat Octavian URSULESCU





Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu - Fuego, George Corbu, Octavian Ursulescu



Ion Brad, Ion dodu Bălan, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu-Fuego, George Corbu, Emil Lungeanu


Ion Brad, Ion Dodu Bălan, rodica Elena Lupu, Fuego

Rodica Elena LUPU poet şi Virgil LUPU violonist - poezie şi muzică...muzică şi poezie

Nepotul meu, violonistul Virgil LUPU
Prin muzică şi poezie vom putea mereu să izbutim, în lumea noastră!

VACANŢE, VACANŢE... volumul 1 ROMÂNIE PLAI DE DOR, 2, 3 DRUMURI PRINTRE AMINTIRI... de RODICA ELENA LUPU

Tot ceea ce vă povestesc s-a petrecut de-a lungul anilor, în acea lună de concediu, de vacanţă, cum îmi place mie să o numesc, chiar dacă ea, vacanţa, este a elevilor şi a studenţilor. De ce călătoresc? Pentru că toţi avem dreptul ca una din lunile anului să o transformăm în minunata vacanţă atât de meritată. Vacanţe, vacanţe… pentru că am fost şi elev şi student, dar a fost să fie să nu am vacanţe…Am visat să văd aceste locuri şi visele mele au devenit realitate. Încă o dată se confirmă că speranţa nu se pierde niciodată.

(...)

De ce am scris despre vacanţe? Aş vrea să-mi răspundeţi voi, cititorii mei, după ce veţi citi cărţile mele. Până atunci, vacanţe vacanţe…, voi păstraţi mici comori, zâmbet, soare şi flori, amintiri, amintiri…

VACANŢE, VACANŢE... de Rodica Elena Lupu

Editura ANAMAROL, 2004

CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL de Rodica Elena LUPU - Editura ANAMAROL

                                                                         

Editor-tehnoredactare Rodica Elena LUPU

Coperta Rodica Elena LUPU

CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL

Aerul e doar o aburire,

doar un spaţiu din care au migrat clipe,

din care s-au scurs lacrimile,

acolo sus-sus la fereastra singurătăţii,

un Auschwitz de rame căzând sau urcând,

un gând imens construit din sticle,

concave,

convexe,

cum stai ca un porumbel de granit

ciocănind geamul orb, reflectând

interior,

exterior,

cum stai ca o frunză speriată

de picăturile de mercur ale furtunii de vară.

Senzaţii,

sentimente...

IUBIRE FĂRĂ TIMP / AMORE SENZA TEMPO, de Rodica Elena LUPU, Editura ANAMAROL Bucureşti

Editor/ tehnoredactare Rodica Elena LUPU
Traducere în limba italiană: Mariana POP MION, Simona PUŞCAŞ
Coperta Mariana SORESCU

DRAGOBETE 24 FEBRUARIE-SĂRBĂTOARE - TRADIŢIE ROMÂNEASCĂ. Etimologic, o parte din numele de DRAGOBETE poate fi găsit și în cuvântul românesc DRAGOSTE!

  

   

Aceasta este Sarbatoarea Iubirii lasata din batrani pe aceste plaiuri mioritice, nu Valentine's Day, asadar În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorită pe 24 februarie. Numele vine de la un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste !
Dragobete era fiul Babei Dochia (căreia i se zicea aşa nu fiindcă era în vârstă, ci fiindcă era ştiută din bătrâni - ca fiica regelui Decebal de care s-a îndrăgostit cuceritorul Daciei, împăratul roman Traian). Chipeşul Dragobete, un neastâmpărat şi un năvalnic, era un peţitor şi un naş al animalelor – iar Românii l-au considerat protectorul iubirii celor care se întâlnesc de ziua lui – când omul participă la bucuria naturii, pregătindu-se de venirea primăverii, la început de an agricol / odată cu ieşirea ursului din bârlog. Cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, fiindcă Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute flori de primăvară – mai ales ghiocei - prin păduri şi lunci. Sărbătoarea de Dragobete era un prilej pentru comunitate de a afla şi ce cununii se pregăteau peste an. Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, de Dragobete fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă dar şi de păsările cerului – ce se puteau logodi atunci. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Toţi socoteau sărbătoarea ca de bun augur. Se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Pe 24 Februarie - de Dragobete - pentru Români este sărbătoarea iubirii.

DRAGOBETE...

Timpu-şi neagă veşnicia

Şi se-nclină resemnat,

Orele îşi pierd menirea

Şi bat iar în ritm ciudat.

Dragobetele marchează

Primăvara ce urmează,

Belşug, linişte, noroc,

Dragoste, cântec şi joc.

Dragobete, dragobete

Mai săruţi şi astăzi fete,

Ori noi ne-am modernizat

Şi pe tine te-am uitat?

Umbrită de Valentin

Că el este mai blajin

Vine cu occidentalii

Şi ne cheltuieşte banii?

Nu pricep din ce motiv

Românul e aşa naiv

Şi nu te vrea Dragobete

Să le săruţi a lui fete?!

Când tradiţiile noastre

Ştim cu toţii că-s frumoase

De ce nu le preţuim

Şi-altele sărbătorim?

Dragobetele adună

Băieţi, fete împreună,

Iubirea-i la ea acasă

Sărbătoarea-i românească.

Dragobete, dragobete

Sărută şi astăzi fete!

Tu eşti sărbătoatea noastră,

Te primim cu drag în casă!

Din volumul ÎNTRE ANOTIMPURI

de Rodica Elena Lupu

Editura ANAMAROL, 2011

DINCOLO DE TIMP / BEYOND TIME romane de RODICA ELENA LUPU

  

Editor-tehnoredactare RODICA ELENA LUPU
Coperta RODICA ELENA LUPU
Traducere in limba engleză LILICA VANŢ

UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA de RODICA ELENA LUPU, Editura ANAMAROL

Tehnoredactare:Rodica Elena LUPU

Coperta: Rodica Elena LUPU

AUTOR ŞI EDITOR RODICA ELENA LUPU - EDITURA ANAMAROL LANSARE CĂRŢI LIBRĂRIA MIHAI EMINESCU, BUCUREŞTI, 11 IUNIE 2015

AŞA A FOST SĂ FIE de ION DODU BĂLAN

FERESTRE COLORATE  de RODICA ELENA LUPU

CĂRŢILE PRIETENILOR MEI de ION BRAD

  

                                                                                 

RODICA ELENA LUPU - AMBASADA ROMÂNIEI LA MADRID - LANSARE CARTE ŞI CD

  

  

SIMBIOZE LIRICE ANTOLOGIE DE POEZIE ANAMAROL - VOLUMUL 19 - Editor/tehnoredactare RODICA ELENA LUPU - Coperta/grafica GEORGE ROCA

Atelier international de creatie artistica literara si spirituala in spatiul romanesc: Confluente Literare





















Mărţişorul vine cu un nou volum din antologia de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE dăruit de poeţii: ANDREI ANDOR, CRISTIAN PETRU BĂLAN, DAN BODEA, ION BRAD, MARIN CHELU, IULIA HAŞDEU, RAMONA ION, RODICA ELENA LUPU, VASILE MIRCESCU, CONSTANTIN MIRONESCU, DANIELA M. POPESCU, IULIANA PALODA POPESCU, VIRGINIA VINI POPESCU, MARIAN PUŞCAŞIU, GEORGE ROCA, LUMINIŢA SCOTNOTIS, MARIN SORESCU, FILOTEEA BARBU STOIAN, GEORGE TUDOR, CEZAR CĂTĂLIN VIZINIUCK
(...)
De multe ori, poetul pleacă de la un ton epic, de evocare şi povestire, coborâte până la social şi politic, ca să ajungă la finaluri simbolice, lirice, emoţionante, cum se întâmplă în acst al 19 - lea volum din antologia de poezie ANAMAROL.

Director Editura ANAMAROL

RODICA ELENA LUPU

.........................................

Editor/ Tehnoredactare RODICA ELENA LUPU
Coperta / Grafica GEORGE ROCA
dupa o fotografie din arhiva personala

GÂND ÎN CUVÂNT / PENSÉE EN PAROLE / GEDANKE IM WORT / TANKEN BAKOM ORDET / GONDOLAT SZÓBAN / PENSAMIENTO EN PALABRA / THOUGHT IN WOED / PENSIERO IN PAROLE - de Rodica Elena LUPU

Coperta: Mihai CĂTRUNĂ

Editura ANAMAROL, 2016

IOANA / JOANA - NOU LA EDITURA ANAMAROL, Bucureşti

Confluenţe Literare : IOANA / JOANA: IOANA / JOANA



   Editor- Tehnoredactare: RODICA ELENA LUPU

Traducerea / Traducción: Mario Castro NAVARRETE

Coperta / Portada: Roena WOOLF

După „Roadele toamnei” de Florin GROSU

Acordându-și lira pentru o confesiune   

erotică și având numeroase tangențe cu spațiul romantic,   

Cezar Viziniuck Cătălin pare un exponent atipic al noilor   

orientări din poezia de azi. Dezinhibat și fără false pudori,   

exhibându-și inerente lascivități și apetituri carnale, el se   

deosebește totuși de minimaliștii și mizerabiliștii „puri”,   

oscilând între nevoia de autenticitate și discursul metaforic,   

capabil să exprime inefabilul feminin. Poemul său despre   

elegiaca iubire pentru Ioana are toate ingredientele unei   

compoziții în care sentimentalismul se topește într-o   

retorică de bună calitate.   

  

Victor Teișanu  

  

Afinando la lira para una confesión erótica y   

teniendo mucha que ver con el espacio romántico. Cezar   

Viziniuck Cătălin aparece como un exponente atípico de las   

nuevas tendencias de la poesía actual. Deshinibido y sin   

falsos pudores, exhibiéndose inherente a la lascivias y   

apetitos carnales, él se distingue sin embargo, de los   

minimalistas y míseros “puros”, oscilando entre la necesidad  

de lo auténtico y el discurso metafórico, capaz de expresar   

el inefable femenino. Su poesía sobre la elegía al amor por   

Ioana tiene todos los ingredientes de una composición en la   

que el sentimentalismo se confunde con una retórica de   

buena calidad.  

  

Victor Teișanu  

  

Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2016 

IGNORAREA TRADIŢIEI - versuri RODICA ELENA LUPU

Dragobetele va fi pe 24-02-2016 

IGNORAREA TRADIŢIEI

Aţi uitat masa cu linguri de lemn,

Cu ştergare pe pereţi la fel,

Liliacul şi casa din lut

Cu geamuri mici, acoperită cu stuf,

Camera garnisită cu blide,

Cu covoare şi cergi în abside,

Dangătul ce la vecernii chema

Şi de departe-n sat se auzea,

Ţipetele cocorilor în zori,

Fântâna şi staulul plin de oi,

Talăngile-n apus au apus,

Ciobanii-n pământ s-au ascuns.

Făcând zi din nopţile voastre

Dimineţile nu mai sunt albastre,

Redescoperiţi fluierul ce cânta

Târziu, când nu-l mai puteţi asculta.

Ca o bucată de strămoş nearsă

Aţi uitat cozonacii de-acasă,

Şi zâmbetul din seara sfântă,

Curând n-o să ştiţi nicio colindă.

Bucureşti, 1997

Aceasta este Sarbatoarea Iubirii lasata din batrani pe aceste plaiuri mioritice, nu Valentine's Day, asadar În România, sărbătoarea tradițională pentru iubiți este Dragobete care este sărbătorită pe 24 februarie. Numele vine de la un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Etimologic, o parte din numele de Dragobete poate fi găsit și în cuvântul romanesc dragoste !

Dragobete era fiul Babei Dochia (căreia i se zicea aşa nu fiindcă era în vârstă, ci fiindcă era ştiută din bătrâni - ca fiica regelui Decebal de care s-a îndrăgostit cuceritorul Daciei, împăratul roman Traian). Chipeşul Dragobete, un neastâmpărat şi un năvalnic, era un peţitor şi un naş al animalelor – iar Românii l-au considerat protectorul iubirii celor care se întâlnesc de ziua lui – când omul participă la bucuria naturii, pregătindu-se de venirea primăverii, la început de an agricol / odată cu ieşirea ursului din bârlog. Cine participa la această sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, şi mai ales de febră, fiindcă Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat. Îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute flori de primăvară – mai ales ghiocei - prin păduri şi lunci. Sărbătoarea de Dragobete era un prilej pentru comunitate de a afla şi ce cununii se pregăteau peste an. Nici oamenii mai în vârstă nu stăteau degeaba, de Dragobete fiind ziua în care trebuiau să aibă grijă de toate orătăniile din ogradă dar şi de păsările cerului – ce se puteau logodi atunci. În această zi nu se sacrificau animale pentru că astfel s-ar fi stricat rostul împerecherilor. Toţi socoteau sărbătoarea ca de bun augur. Se spunea că tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au văzut măcar o persoană de sex opus nu-şi vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obişnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămăşiţe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumuseţare şi pentru diferite descântece de dragoste. Pe 24 Februarie - de Dragobete - pentru Români este sărbătoarea iubirii.

Ion BRAD despre LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI - CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL de Rodica Elena LUPU, Editura ANAMAROL, Bucureşti

Ion BRAD despre LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI - CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL de Rodica Elena LUPU, Editura ANAMAROL, Bucureşti

Rodica Elena LUPU

LUME MULTĂ, OAMENIN PUŢINI

                                  CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL

Tehnoredactare / coperte Rodica Elena LUPU

Ed. ANAMAROL, Bucureşti

Prozatoare, poetă, editoare curajoasă, o ardeleancă bogată în experienţele vieţii, Rodica Elena Lupu îşi păstrează măsura talentului şi a exigenţei estetice în această carte cu titlu atât de înţelept şi atractiv. Înţelept, pentru că ne trimite spre un nou spectacol, nu totdeauna optimist, al vieţii noastre individuale sau colective. Pe stradă, în pieţele publie, sau numai în gând, se vântură cotidian, într-adevăr „lume multă”, indivizi de toate orientările sociale şi morale, dar aşezaţi pe un cântar al spiritului, prea puţini se dovedesc oameni adevăraţi. Expresii ale umanismului autentic de ieri şi de azi.

Cu acest sentiment am deshis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, şi m-am bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul şi prietenul nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieţii, în stimularea şi orientarea artistică a oamenilor talentaţi. Avea şi de data asta motive s-o facă, fără şovăire:

„Poetă şi prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice ale acesteia.

Dacă poezia sa se caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi... Clipa”, „Autoportret”, „Între anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere, reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”, „Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de un bun scenariu de film.

Scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.”

Impresionează, chiar de la început, forţa de concentrare şi sensibilitatea cu care autoarea îşi retrăieşte copilăria, cu inocenţa şi minunile acestei vârste binecuvântate. O copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina învăţăturii de la şcoală şi biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi şi crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocenţa copiilor te face să visezi, ignoranţa lor te face să surâzi.”

În lumea satului de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la o multitudine de întâmplări semnificative pentru acei ani şi acea vârstă, a purităţii şi curajului, cum se întâmplă în schiţa Crăciunul copiilor. Pe când official, la şcoală, Moş Gerilă ocupase abuziv locul lui Moş Crăciun, o fetiţă isteaţă, sfătuită de mamă, alege să recite, pe neaşteptate, mirându-şi învăţătoarea şi asistenţa de la serbarea şcoalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parţial, interzis şi el.

Evocarea se încheie cum se poate mai frumos şi mai conludent:

“Copilul care a rămas neclintit în decizia lui de a povesti celorlalţi despre Moş Crăciun, atunci când nimeni nu îndrăznea nici să-i pronunţe numele, a dat celor mari, fără să ştie, o lecţie de rezistenţă şi demnitate. A arătat că bunul-simţ şi puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de duşmani vremelnici. A spus răspicat, curajos şi fără teamă ce gândea şi simţea mângîiat pe creştet de aripa sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm crezare poetului, sigur i-a povestit Moşului „ce copil şi ce purtare” a întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul…. „Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să vă-nspăimânt, cum veniră se făcură...”. Parcă aşa spunea măria sa Eminescu.”

Crescând, adolesenţii dau de alte experienţe şi întâmplări,  cum sunt cele din capitolul Prima şi ultima ţigare, sau în Scrisoare, sau şi mai emoţionant în Nevoie de prieteni, în care dragostea pentru animale dobândeşte pagini remarcabile.

De profesie jurist, Rodica Elena Lupu îşi punctează experienţele – nu toate fericite – înfăţişându-ne episoade din viaţa justiţiei actuale, în Documentele lipsesc şi mai ales în Hazardul îţi joacă feste, unde citim acest corosiv tablou final:

“Mie mi-ar plăcea să-i văd pe aceşti oameni ai legii în continuare cu peruci. Credeţi-mă, le dă o eleganţă şi o distincţie de-ţi vine să-i respecţi şi chiar să crezi în profesionalismul lor! Dar aşa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase şi roşii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de “cinşpe centi” pe care se clatină, cu halatul pe braţ, ca să li se vadă decolteul şi unghii cu picăţele, ştii că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză frunzuliţe pe unghii de doi centimetri lungime. Prea mulţi avocaţi în ţara asta, prea mulţi! Şi mulţi proşti care se dau pe mâna lor, dar cine să-i scotocească în portofel?

Homo, homini lupus!”

Călătoare pasionată prin lume, ajunge şi în Grecia, de unde trimite în pagină aceste impresii actuale, revelatoare şi pentru mine, care cunoscusem parcă o altă Eladă.

“Grecii sunt autodistrugători, ca şi românii. Şi totuşi, Acropole e acolo măreţ de mii de ani.

Priveam în zare şi mă gândeam la greci şi la Grecia lor. Cum e posibil ca o ţară cu atâta istorie şi filosofie să fie atât de bezmetică azi? Să ai atâtea mări albastre, atâtea bucurii de mii de ani şi să te plângi de sărăcie? Păi ce faci cu turismul? Numai din turism faci milioane de euro anual. Dar mai fă şi altceva nu numai asta! Mai fă de exemplu şi curăţenie!”

Aşadar, cutreierând toate vârstele şi stările lor sufleteşti, determinate şi de condiţiile social-politice acutuale, autoarea se confruntă şi cu soarta bătrânilor, exlamând, cu poetul latin Vergiliu Fortunate senex (Fericit bătrân), dar tot în latină şi cu Vae Sali (Vai de el singur).

Cu simţul umorului, ajunge şi la constatarea Cât trăieşti bârfeşti, o mică antologie în materie.

Despre romanele sale, altădată! Dar despre ele, s-a pronunţat încă din 2007, regretatul Otavian Paler, precum şi despre poeziile prolifricei autoare din volumul Cu în-ce-ti-ni-to-rul:

“Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.

Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.

O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.”

La poeziile preferate de Octavian Paler, eu aş mai adăuga “Neânţelegre” din volumul Între anotimpuri, “Zăpadă” şi “Rezervaţie” din volumul Autoportret, ca şi frumosul “Cântec târziu” din volumul  Haos.

Cu aceste titluri şi cu altele de acelaşi elevat nivel artistic s-ar putea alcătui o întreagă antologie, exigent şi convingătoare.

Ion BRAD

VISUL MEU / MI SUEÑO poem / poema, videoclip Rodica Elena Lupu

Poemul VIAŢA / LA VIDA de Rodica Elena LUPU, traducción al español Gabriela SONNENBERG, se află în volumul multilingv GÂND ÎN CUVÂNT / PENSÉE EN WORD / GEDANKE IM WORT / TANKEN BAKOM ORDET / GONDOLAT SZÓBAN / PENSAMIENTO EN PALABRA / THOUGHT IN WOED / PENSIERO IN PAROLE - Editura ANAMAROL, 2016

I FESTIVAL INTERNACIONAL DE POESÍA “BENIDORM & COSTA BLANCA” 2016: POETAS PARTICIPANTES: RODICA ELENA LUPU, RUMANÍA

I FESTIVAL INTERNACIONAL DE POESÍA “BENIDORM & COSTA BLANCA” 2016: POETAS PARTICIPANTES: RODICA ELENA LUPU, RUMANÍA: Rodica Elena Lupu, poeta, editora, letrista, promotora de cultura, creadora de programas de radio y televisión de Rumanía. Nacida en Răzb...

CINE SUNT EU?

Cine sunt eu?

Un minuscul fir de nisip

pierdut în nemărginire,

rătăcit prin omenire...

Nu sunt nici apă,

Nu sunt nici foc, nici vânt,

poate m-am născut prea târziu

sau poate prea curând.

Ce am fost cândva,

astăzi nu mai sunt,

iar ce sunt azi îmi pare rău

că nu am fost mereu.

Dar m-am resemnat,

Am rămas ceea ce sunt,

Viaţa mi-a dat tot ce am visat,

un suflet pe acest pământ!

¿QUIÉN SOY YO?

¿Quién soy yo?

Un  ínfimo  granito de arena              

perdido en lo infinito,

Errando por el mundo...

No soy ni agua

Ni fuego ni viento,

tal vez haya nacido tarde

o quizás demasiado temprano.              

Loque he sido antaño,                

hoy ya no lo soy

y lo que soy hoy día                                 

Lamento no haber sido siempre.

Pero estoy conforme,

Con lo que soy ahora

La vida me ha hado

todo lo que he soñaddo:

un alma en este mundo!

CLIPA

Omul n-o ştie

n-o vede,

n-o ia în seamă.

Uneori o cheamă,

sau o blesteamă.

Atunci când devine fior

o scrie,

o cântă,

o poartă

Ca pe propria-i soartă.

Atenţie dar:

Clipa nu e un har,

ci e drum

sau hotar!

EL INSTANTE

El ser humano lo ignora

no lo ve,

ni  lo toma en cuenta.

A veces lo invoca,

o lo maldice.

Cuando se vuelve temblor

lo nota,

lo canta,

lo lleva

Como a su propio destino.

Pero tengan en cuenta:

El instante no es un don divino,

sino un sendero

una frontera!

CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL

Aerul e doar o aburire,

doar un spaţiu din care au migrat clipe,

din care s-au scurs lacrimile,

acolo sus-sus la fereastra singurătăţii,

Un Auschwitz de rame căzând sau urcând,

un gând imens construit din sticle

concave,

convexe,

cum stai ca un porumbel de granit

ciocănind geamul orb reflectând

interior,

exterior,

cum stai ca o frunză speriată

de picăturile de mercur ale furtunii de vară,

senzaţii,

sentimente.

A CÁ-MA-RA LEN-TA

El aire es solamente una rociada

tan solo un espacio de donde han emigrado instantes

de los cuales se han escurrido las lágrimas

allá, en lo alto, en la ventana de la soledad,

Un Auschwitz de marcos kayendo o subiendo,

un enorme pensamiento hecho de botellas,

cóncavas,

convexas

permaneces como una paloma de granito

picoteando el cristal ciego, reflejando

interior,

exterior,

te quedas como una hoja al aire

asustada por las gotas de mercurio

de una tormenta estival,

sensaciones

sentimientos.

Traducere în limba spaniolă prof. univ. dr. Elena BĂLAN

Din volumul poeme multilingve: GÂND ÎN CUVÂNT / PENSÉE EN PAROLE / GEDANKE IM WORT / TANKEN BAKOM ORDET / GONDOLAT SZÓBAN / PENSAMIENTO EN PALABRA / THOUGHT IN WOED / PENSIERO IN PAROLE, de Rodica Elena Lupu, Editura ANAMAROL, 2016