DISPARIŢIE, de Rodica Elena Lupu, din volumul "Eseuri lirice"

Un animal drăgălaş

poate să nu însemne nimic

pentru tine

şi să însemne un univers

pentru mine.

Simt în ochi lacrimi,

ţîşnind calde, sărate.

Dispariţie?

Un cuvânt crud;

simt o strîngere de inimă

ca şi cum

tot ce e solid,

material,

în existenţa reală,

şi-ar da deodată duhul

cu un suspin uşor

şi s-ar prăvăli

ca un fruct mâncat de viermi.

Mă gândesc la codiţa ei,

la mieunatul vibrînd de emoţie,

cînd mă întorceam acasă,

la cum sărea la mine în braţe.

Toate acestea nu pier,

nu poate fi vorba

de o dispariţie

lipsită de orice sens.

Mă opresc lângă petuniile albe,

în prezenţa lor mă simt înălţată

deasupra durerii,

către o lume

care nu cunoaşte durere.

Mă aplec deasupra florilor

şi trag în piept

aburul de parfum nostalgic,

pînă când mă simţit una cu ele,

suflet în suflet,

simţire în simţire,

pînă nu rămâne nimic

decît aburul.

Privesc din nou în jos

şi-mi plimb degetele

pe o floare albă

cu petale catifelate.

Micuţa Lady,

albă cu negru,

scheunând uşor,

înspăimîntată,

în timp ce se topeşte

pentru totdeauna în tăcere.

Micuţa mea Lady,

albă cu negru,

o să-mi lipsească atât de mult!

din volumul "Eseuri lirice"

de Rodica elena Lupu

 edi8tura aNAMAROL, 2018