C’EST LA VIE - SCARA CU FLORI - ARBITRAJ - de Rodica Elena Lupu

http://confluente.org/rodica_elena_lupu_1535122074.html

C’EST LA VIE  

  

Dacă te-mpiedică ceva  

Ca martor ai copilării  

Şi zici în glumă, c’est la vie!  

  

Dar habar n-ai ce-ascunde ea  

De-ai cerceta şi te-ai căzni  

Să ştii, a fi sau a nu fi.   

De-abia atunci ai constata  

Ce-i... c’est la vie.   

  

Cum moartea râde-ntr-o oglindă  

De ale vieţii parodii  

Ne obsedează... c’est la vie  

Ca un refren ce se perindă   

Din cioburi roz-liliachii  

Albastre, galbene şi gri  

Un cânt ce viaţa o colindă,  

Intreagă, cu un c’est la vie!  

  

SCARA CU FLORI  

  

Urcăm cu inima uşoară  

Cu-n trup care-a crescut treptat  

Purtând în spate trista scară  

A tot ce-a fost şi am uitat.  

  

Ne avântăm pe calea înaltă  

Purtând doar clorofila-n gând   

Şi-apoi cu floarea laolaltă  

Ne pomenim visând, cântând.  

  

Iar când se-aprind din noapte zorii  

Şi nu mai ştim ciopli lumina  

Alunecăm pe scara florii  

Luând în braţe rădăcina.  

  

ARBITRAJ  

  

Eu visez…  

  

Eu am curaj…  

  

De mult nu mai fac bilanţuri…  

  

Chem iubirea-n arbitraj  

să mă apere de lanţuri.  

  

Vrei să mi le pui pe mâini?  

  

Moarte, poţi să mai amâni!  

  

Să nu-mi fie mult prea grele  

Când te-mbrăţişez cu ele...  

  

O bijuterie  

Cu ani în urmă ne-a bucurat lectura unui roman semnat de doamna Rodica Elena Lupu – un nume nou, înviorător în literele române. Recent, aceeași colegă publică în revista “Acasă” – condusă de poetul Ion Brad – un admirabil grupaj liric, în care harul autoarei ni se relevă consistent și luminos. Voi cita, în întregime, doar bijuteria care se cheamă “Scara cu flori”  

Urcăm cu inima uşoară  

Cu-n trup care-a crescut treptat  

Purtând în spate trista scară  

A tot ce-a fost şi am uitat.  

  

Ne avântăm pe calea înaltă  

Purtând doar clorofila-n gând   

Şi-apoi cu floarea laolaltă  

Ne pomenim visând, cântând.  

  

Iar când se-aprind din noapte zorii  

Şi nu mai ştim ciopli lumina  

Alunecăm pe scara florii  

Luând în braţe rădăcina.  

Ce simțire curată, ce înțelegere simplă dar deplină a destinului în devenire și rod, și ce resemnare demnă, îmbogățind taina ființei, rădăcinile de spirit care ne continuă.  

Da, poezie ce ține de excelență.  

Radu Cârneci  

Decembrie 2016  

  

Din volumul ROCHIA DE TAFTA  

de Rodica Elena Lupu  

Eeditura ANAMAROL, 2016