Powered By Blogger

vineri, 24 noiembrie 2017

Bunicul - Pe bunic, îl aştepta zâmbind...



BUNICUL

Pe bunic, îl aştepta zâmbind;
ce bătrân frumos era!
Avea în ochi un licăr jucăuş,
căutând parcă ceva ce ea nu înţelegea.
-Nu semeni deloc cu mama ta!
-Nu, nu semăn cu mama.
Era bine dacă aveam frumuseţea ei,
în profesia pe care mi-am ales-o,
dar pe scenă mă descurc.
Scena nu are nimic de-a face
cu frumuseţea cuiva, ştiţi!
Arta, ce faci tu şi arta ta,
asta te înfrumuseţează.

Era emoţionată
în faţa acestui bătrân.
Privi direct în ochii-i căprui
şi ciudat, în ei văzu iubire.
Iubire pentru ea.
Vremelnicia-i amintea
cum el îi răsfăţa
odată, prea demult
pruncia.


 Din volumul ROCHIA DE TAFTA
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti

10 comentarii:

  1. Bunicul si nepoata sunt minunati! L-am cunoscut si o cunoastem, cu toata dragiostea noastra!

    RăspundețiȘtergere
  2. Cu pretuire! Dragostea bunicilor este mare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cele mai frumoase amintiri le avem cu bunicii nostri! Cu admiratie si tot respectul!

    RăspundețiȘtergere
  4. Șcena și viața, dau frumusețea celei din artă ! Adevăr spus, felicitări !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Forte frumoase stihuri, stimată doamnă! Felicitările mele!

    RăspundețiȘtergere
  6. Frumusețea sufletulu, iubirea este oglindită in privire
    Pretuire pentru minunata poezie

    RăspundețiȘtergere