UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA - roman de Rodica Elena Lupu

Click pe imagine pentru a citi articolul
Seară liniştită!

            Impresii despre personajele romanului "Undeva...candva...cineva..."

Cu ani in urma am fost invitata de o colega de serviciu la o lansare de carte. Colega mea isi lansa primul sau volum de poezii "Luna amara". Si cu aceasta ocazie am cunoscut-o pe doamna scriitoare Rodica Elena Lupu, directoarea Editurii ANAMAROL...Am primit atunci in dar doua din cartile, deja publicate, ale domniei sale...Si de atunci m-am straduit sa raspund aproape tuturor invitatiilor domniei sale .fie ca era vorba de un nou roman fie ca era vorba de publicarea cartii vreunui scriitor contemporan...Ultima oara a fost in toamna lui 2015 cu ocazia lansarii volumului al XVI-lea dintr-o antologie de poeri contemporani mai putin cunoscuti...Atunci am primit "Undeva...candva ...cineva" la a carui lansare nu am participat...M-am rasfatat cu lectura romanului intr-un week end si bine am facut pentru ca dupa vreo 10 zile am avut o scurta discutie cu doamna scriitoare. Voia sa afle parerea mea ca "fan" inflacarat al romanelor domniei sale.  Poate ca atunci, luata pe neasteptate, am fost prea succinta, poate nu mi-am gasit cele mai potrivite cuvinte. Intre timp am mai reflectat, am mai recitit cateva capitole si mi-am format o parere mai ferma, mai bine conturata asupra romanului. Dar, in general, cand incep sa citesc un nou roman al doamnei scriitoare Rodica Elena Lupu, dupa primele 10-15 pagini, ma concentrez exclusiv asupra personajelor si ma las mai putin furata de ideea sfarsitului acestuia, oricare este acesta. De ce m-ar preocupa ce a ales ca la final cand este mult mai spectaculos sa studiezi personajele? Sa le vezi in actiune? Actiunea este actuala, cuprinde fapte ale zilelor noastre.  Romanul introduce personaje pe mai multe generatii si nu o face aleatoriu: fiecare va avea ceva de spus la un moment dat pe “campul de lupta” creat cu meticulozitate de scriitoare. Acestea sunt puternic conturate, purtatoare a unor calitati sau defecte,dar nu acesta este cel mai important lucru, ci ca aceste caractere puternice sau slabe sunt implicate in actiuni diverse, previzibile in sensul in care acestea se potrivesc cu trasaturile pe care le descoperi pe masura ce romanul avanseaza. Modul in care creioneaza personajele fie principale fie secundare este de departe interesant. Ai impresia ca ai intuit care ce loc ocupa, dar…nici pe departe. Am sesizat la doamna Rodica Elena Lupu modul in care introduce anumite personaje secundare, fara a le lasa niciodata in umbra. De fapt, daca ma gandesc bine s-ar putea sa aveti surprize, sa cadeti intr-o capcana bine ticluita, sa credeti ca intriga este determinata de anumite pesonaje, dar, in fapt, ele introduc rapid alte personaje importante care apar cu o frecventa mai mica. Si ma gandesc aici la “bunica Ileana”: cat de frumos  si clar apare in roman, desi conturata mai putin,, prezenta prin replicile personajelor create de autoare. Da, ea este cea care a declansat toata actiunea romanului. 

Acest lucru imi place sa descopar la doamna scriitoare Rodica Elena Lupu  CUM arunca in joc eroii, CUM isi “misca piesele" pe tabla de sah, cum retrage personajele in umbra de indata ce devin “nefolositoare” intrigii romanului. Insa are grija si le gaseste un “sfarsit de rol” firesc fiecaruia .

Romanul acesta surprinde tragismul unor fapte cu care ne-am obisnuit: al dezmembrarii familiei din motive pecuniare sau unor impulsiuri pasionale de neoprit. Personajele intra in joc, animate de slabiciuni sau sentimente si ies din scena la fel de normal precum au intrat, dar noua ne lasa un gust amar, un gust de tristete, de tragism…lumea s-a schimbat…Doamna scriitoare prezinta o poveste ce poate fi oricand un caz real si incheaga o actiune care te tine nemiscat cu romanul in maini. Spre sfarsit incepi sa te intrebi doar pana unde ajunge sa prezinte mizeria morala a unei societati angrenate pe o anumita traiectorie de declin. Raspuns: pana la capat. Pentru ca recunosc ca a fost o surpriza pentru mine acest sfarsit, dar pana la urma cred ca era singurul…era singurul uman….Si mi-a placut, mi-a placut mult…Este chiar VIATA DE AZI…

O carte captivanta, o carte actuala, o carte pe care vrei s-o recitesti!

Carmen Dorobanţu

Bucureşti