BUNICUL
Pe bunic, îl aştepta zâmbind;
ce bătrân frumos era!
Avea în ochi un licăr jucăuş,
căutând parcă ceva ce ea nu înţelegea.
-Nu semeni deloc cu mama ta!
-Nu, nu semăn cu mama.
Era bine dacă aveam frumuseţea ei,
în profesia pe care mi-am ales-o,
dar pe scenă mă descurc.
Scena nu are nimic de-a face
cu frumuseţea cuiva, ştiţi!
Arta, ce faci tu şi arta ta,
asta te înfrumuseţează.
Era emoţionată
în faţa acestui bătrân.
Privi direct în ochii-i căprui
şi ciudat, în ei văzu iubire.
Iubire pentru ea.
Vremelnicia-i amintea
cum el îi răsfăţa
odată, prea demult
pruncia.
Din volumul ROCHIA DE TAFTA
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti
Bunicul si nepoata sunt minunati! L-am cunoscut si o cunoastem, cu toata dragiostea noastra!
RăspundețiȘtergereCu toata consideratia, cu stima domnul profesor!
ȘtergereCu pretuire! Dragostea bunicilor este mare!
RăspundețiȘtergereCu pretuire!
ȘtergereCele mai frumoase amintiri le avem cu bunicii nostri! Cu admiratie si tot respectul!
RăspundețiȘtergereGanduri bune spre voi!
ȘtergereȘcena și viața, dau frumusețea celei din artă ! Adevăr spus, felicitări !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergereMultumesc, Dan Anghel, cu pretuire!
ȘtergereForte frumoase stihuri, stimată doamnă! Felicitările mele!
RăspundețiȘtergereFrumusețea sufletulu, iubirea este oglindită in privire
RăspundețiȘtergerePretuire pentru minunata poezie