miercuri, 23 septembrie 2015

RODICA ELENA LUPU - MUZEUL NAŢIONAL GEORGE ENESCU


Muzeul Naţional George Enescu 
Calea Victoriei sau Cheia visurilor, strada-muzeu a Bucureştiului, este ca un album pe care-l străbaţi la pas, cu dese opriri şi te miri văzând cu ochii. 
O superbă clădire care se află pe Calea Victoriei, „Casa cu lei”, transformată în muzeu memorial, Muzeul Naţional George Enescu - la fel ca şi vila „Luminiţa” din staţiunea montană Sinaia, casa natală din satul Liveni -, evocă personalitatea unuia dintre muzicienii de marcă ai lumii, violonistul, dirijorul şi compozitorul George Enescu, în onoarea căruia se organizează la Bucureşti un prestigios festival-concurs internaţional.
Născut şi crescut într-un sat din nordul Moldovei - Livenii Dorohoiului - compozitorul şi violonistul care a fost aplaudat în toate marile săli de concerte ale lumii, devenind un simbol pentru muzica ţării lui, nu putea fi altceva decât un om modest, iubind simplitatea şi mulţumindu-se doar cu frumuseţea din sufletul său. I s-a oferit cândva, lui George Enescu, prin căsătoria cu prinţesa Maria Cantacuzino, prilejul de a locui într-una din cele mai somptuoase case ale Bucureştiului. El a preferat însă o cameră într-o clădire situată în spatele acestui veritabil palat – o încăpere mică, unde pot fi văzute şi azi un pat îngust, un crucifix, două tablouri ale soţiei sale.
Clădirea de pe vestita arteră bucureşteană Calea Victoriei, la numărul 141, este străjuită de doi lei din piatră, cu intrarea împodobită cu o copertină în formă de scoică, cu statui şi ornamente în stilul barocului francez, cu cochete balconaşe din fier forjat la ferestrele înalte. Deosebit de frumoasă este Sala Cantacuzină, Aula Palatului Cantacuzino, plafonul cu decoraţiuni al palatului împodobit cu picturile lui Vermont şi Mirea. „Casa cu lei” a fost proiectată în primii ani ai veacului trecut de un remarcabil arhitect român, I.D.Berindei. Un palat majestuos, construit din bogăţie, fostul soţ al Mariei Cantacuzino era unul dintre fiii lui G.Gr. Cantacuzino, poreclit Nebabul, unul dintre cei mai avuţi români ai vremii sale.
Chiar dacă fastuoasele saloane de recepţie erau parcă anume făcute pentru rafinate audiţii muzicale, urmate de strălucitoare reuniuni mondene, George Enescu, cel crescut de mic printre săteni şi lăutari de ţară, a dorit să locuiască, împreună cu soţia sa într-o clădire adiacentă, care a adăpostit, de fapt, administraţia palatului. De aici, pleca definitiv din România, în septembrie 1946...
Vizitatorul impresionantei clădiri de pe Calea Victoriei, poate vedea aici diploma pe care este înscris calificativul „Excelent” pentru studentul ce-şi termina, în 1893, studiile la Viena; manuscrisele marelui compozitor; tocul cu peniţă pe care îl folosea. Sunt şi două piane: cel la care maestrul a compus strania operă „Oedip” piesă prezentă în repertoriile mondiale, dar şi pianul la care se aşeza, în ultimii ani ai vieţii, petrecuţi în capitala Franţei, să-şi aline cugetul frământat mereu de dorul pământului natal. În 1955, când George Enescu se stingea din viaţă la Paris, se instala în clădirea de pe Calea Victoriei, Uniunea Compozitorilor Români, iar doi ani mai târziu se deschidea Muzeul ce-i poartă numele. Sălile Muzeului George Enescu, amenajat în Palatul Cantacuzino, păstrează picturi murale şi expun diverse documente, partituri, manuscrise, viorile care au aparţinut muzicianului şi o bogată bază documentară privind istoria muzicii româneşti. În muzeu poate fi văzută una dintre primele viori care i-a aparţinut autorului vestitelor  „Rapsodii Române”, unul dintre marii violonişti ai vremii, maestru al nu mai puţin celebrului Yehudi Menuhin, care nu uita niciodată în interviurile sale să evoce cu pioasă nostalgie anii adolescenţei când lua lecţii, la Paris, de la muzicianul român care n-a mai apucat să-şi revadă ţara. În cimitirul parizian Pere-Lachaise, pe latura unei mari pietre tombale, stă scris un cuvânt: ENESCO. Un simbol al muzicii româneşti...

Fragment din VACANŢE, VACANŢE... ROMÂNIE, PLAI DE DOR... 
de Rodica Elena Lupu, Editura ANAMAROL, 2004


Comentariu: 
"Deosebit muzeul si prezentarea!"
TANASE TIBERIU dr. cercetator asociat la Facultatea de de Istorie a Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, formator securitate și intelligence & history intelligence; consultanţă pregătire admitere, formare pentru securitate şi intelligence,activităţi profesionale" 
19 septembrie 2016 

20 de comentarii:

  1. Va multumim, fiecare postare, tot ce scrieti ne incanta! Cu stima!

    RăspundețiȘtergere
  2. Minunat, tocmai acum cateva zile s-a incheiat si festivalul George Enescu. Frumoasa postare Rodica, ganduri bune spre tine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Chiar daca am fost impreuna cu tine numai la deschiderea Festivalului George Enescu, l-am urmarit cu placere pe micul ecran. Ganduri bune spre tine, Tatiana!

      Ștergere
  3. Am vizitat acst muzeu, minunata constructie. Va multumim, cu respect!

    RăspundețiȘtergere
  4. Un mare talent! Multumesc pentru postare, Rodica.

    RăspundețiȘtergere
  5. Avem mari artisti care au dus faima Romaniei peste mari si tari. Multumesc pentru postare.

    RăspundețiȘtergere
  6. Un mare muzician, o mare valoare a Romaniei. Va multumim pentru cele postate.

    RăspundețiȘtergere
  7. Va multumim pentru tot ce ne daruiti!

    RăspundețiȘtergere
  8. Un mare muzician, o postare deosebita!

    RăspundețiȘtergere