Aici,
la Veneţia, nu-ţi dai seama dacă e zi de duminică sau o zi obişnuită de lucru,
pentru că zilele sunt stăpânite de o frenezie turistică ce pare că nu are
sfârşit. Unii vin, alţii pleacă, un du-te-vino euforic, care nu se mai opreşte.
Operă de artă şi bazar, Veneţia este unică prin modul în care frumosul absoarbe
şi estompează tot ce e strident şi murdar. Visul
meu s-a transformat în realitate, mă aflam în faţa gondolelor care,
pierzându-se printre canale, erau cum spune Alecsandri, asemenea unui vis
neterminat.Veneţia în toată splendoarea ei, m-a primit cu razele de soare
oglindindu-se în apa canalelor. Nu am lăsat să-mi scape ocazia şi prima mea
dorinţă a fost o scurtă plimbare cu gondola. Cu această ocazie, am aflat că toate
aceste canale s-au format în urma exploatării gazului metan cu mulţi, mulţi ani în urmă, iar gondola, este o ambarcaţie lungă de 11 metri şi 1,5
metri lăţime, are culoare neagră, cu fundul plat şi cu o singură ramă, pe care conducătorul sau
mai bine zis gondolierul, o manevrează stând în picioare la pupă, iar forma ei este cea a surâsului Giocondei. Thomas Mann, în „Moarte laVeneţia”, după care a făcut şi Visconti un film, spune că
negrul, culoarea din gondole, e ca aceea din sicrie. Aripile laterale ale gondolei au 6 crestături, care reprezintă cele 6 sectoare ale Veneţiei pe unde pot
circula. Toţi gondolierii, dacă îi întrebi, îţi spun cu plăcere aceste lucruri,
pe care sunt sigură că mulţi nu le ştiu.
Astfel, cu prora şi pupa ridicate, gondola
amenajată pentru transportul local de persoane, străbate
canalele de care Veneţia nu duce lipsă. Veneţia este oraşul
unic, „în care omul de astăzi îşi
duce existenţa cotidiană în trecut, iar trecutul trăieşte prin omul de astăzi”, cum îi apare istoricului român,
publicist, orator, om politic şi scriitor Nicolae Iorga. Primul
român, pentru care Veneţia n-a mai reprezentat un mister, Nicolae Iorga, a
răspuns la întrebarea „În ce stă
frumuseţea Veneţiei?”: „Nu un trecut de pus în
muzee, ci trecutul în care omul de azi trăieşte şi care trăieşte şi prin omul
de mâine”.
Fragment din VACANŢE, VACANŢE... Drumuri printre amintiri...
de Rodica Elena Lupu
volumul II, Editura ANAMAROL
