M-am întrebat de atâtea ori,
unde se duce,
unde dispare
ceea ce am auzit,
când nu însemn
ceea ce am auzit?
A răspunde –
în uitare
este prea eliptic,
prea complicat.
Dar ce e uitarea,
care înghite tot
ce nu e adăpostit
în cuvinte?
De Rodica Elena Lupu
din volumul bilingv, Autoportret / Autoportrait
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2009
Asa este. Frumos poem!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru trecere si cuvinte!
ȘtergereAdevarat! Cu pretuire!
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru trecere si cuvinte!
ȘtergereImpresionat poem, felicitari!
RăspundețiȘtergereCu stima doamna profesoara!
ȘtergereInteresant poem!
RăspundețiȘtergereCu drag, multumesc, Tatiana!
ȘtergereAdevarat!
RăspundețiȘtergereCu stima, doamna Maniu!
Ștergere