luni, 25 iunie 2018

ISTORIA DEPUNE MĂRTURIE, de Rodica Elena Lupu

 

Se repetă istoria, nu se repetă?
Chiar dacă istoria,
în mod esenţial, nu se repetă,
cine nu-şi reaminteşte trecutul,
riscă să-i retrăiască  erorile.
Doar prin istorie
nu ne confruntăm cu vidul,
existenţa noastră are durată,
stabilitate, continuitate,
remedii sigure
pentru combaterea simţământului
că suntem efemeri, expuşi şocurilor,
la discreţia fluxului
şi refluxului civilizaţiilor,
în inexorabila mişcare a timpului.
Slujindu-şi prezentul,
asigurându-şi viitorul,
supravieţuirea, libertatea,
cinstindu-şi predecesorii
secole şi secole, românii,
popor blând, cumpătat,
prietenos, cu inimă deschisă,
şi-au dat viaţa, înfruntând vitregiile,
oprindu-i pe cotropitori, alungându-i.
Cum de-au izbutit să-i înfrângă
pe cei care au râvmit,
pe parcursul istoriei,
la ceea ce nu le aparţinea
în nici un fel?

Nu exagerez,
socotesc că istoria,
aşa cum se perpetuează
din individ în individ,
a fost o armă de luptă,
ca şi plugul adânc înrădăcinat.
Istoria depune mărturie,
nu poate fi abolită,
fiindcă ar însema să suprimi, de fapt,
memoria afectivă a umanităţii.
Ce te faci, însă,
cu unii dintre practicanţii istoriei
care cred că poţi suprima
printr-o „graţioasă” întorsătură de frază
adevărul adevărat?
Comptomisuri cu istoria?
Tranzacţii cu conştiinţa?!
Niciodată istoria
n-are cum să devină desuetă,
iar documentele nu se demodează
ca veşmintele.
„Şi minciuna e vorbă,
dar vremea descoperă adevărul.”

Din volumul TRECUT-AU ANII
de Rodica Elena Lupu
editura ANAMAROL

16 comentarii: