ISTORIA DEPUNE MĂRTURIE, de Rodica Elena Lupu

 

Se repetă istoria, nu se repetă?

Chiar dacă istoria,

în mod esenţial, nu se repetă,

cine nu-şi reaminteşte trecutul,

riscă să-i retrăiască  erorile.

Doar prin istorie

nu ne confruntăm cu vidul,

existenţa noastră are durată,

stabilitate, continuitate,

remedii sigure

pentru combaterea simţământului

că suntem efemeri, expuşi şocurilor,

la discreţia fluxului

şi refluxului civilizaţiilor,

în inexorabila mişcare a timpului.

Slujindu-şi prezentul,

asigurându-şi viitorul,

supravieţuirea, libertatea,

cinstindu-şi predecesorii

secole şi secole, românii,

popor blând, cumpătat,

prietenos, cu inimă deschisă,

şi-au dat viaţa, înfruntând vitregiile,

oprindu-i pe cotropitori, alungându-i.

Cum de-au izbutit să-i înfrângă

pe cei care au râvmit,

pe parcursul istoriei,

la ceea ce nu le aparţinea

în nici un fel?

Nu exagerez,

socotesc că istoria,

aşa cum se perpetuează

din individ în individ,

a fost o armă de luptă,

ca şi plugul adânc înrădăcinat.

Istoria depune mărturie,

nu poate fi abolită,

fiindcă ar însema să suprimi, de fapt,

memoria afectivă a umanităţii.

Ce te faci, însă,

cu unii dintre practicanţii istoriei

care cred că poţi suprima

printr-o „graţioasă” întorsătură de frază

adevărul adevărat?

Comptomisuri cu istoria?

Tranzacţii cu conştiinţa?!

Niciodată istoria

n-are cum să devină desuetă,

iar documentele nu se demodează

ca veşmintele.

„Şi minciuna e vorbă,

dar vremea descoperă adevărul.”

Din volumul TRECUT-AU ANII

de Rodica Elena Lupu

editura ANAMAROL