TATA - Se dedică tatălui meu, George, de Rodica Elena Lupu

Aud paşi pe pietrişul aleii,

însă nu pot vedea nimic,

stejarii argintii

străjuiesc compact drumul;

frunzele lor cenuşii

se lasă întoarse

de adierea uşoară,

dezvăluind

intime dedesupturi argintate.

Stejarii sunt în floare

şi florile lor

par aşchii de aur.

Aur şi argint.

Stoluri de grauri

le ciugulesc –

stoluri roz

stropite cu negru.

Tata se apropie

şi îi arăt graurii.

El observă

o ramură uscată

pe unul dintre stejarii argintii

şi, cu o crispare

în colţul gurii

îşi arată nemulţumirea.

Îmi strecor braţul

sub braţul lui.

Mi-l mîngîe uşor,

distrat,

şi mă priveşte fix.

Tata arată şi el

ca un stejar argintiu,

cu părul lui frumos,

sclipind ca argintul,

periat lins

deasupra frunţii

arse de soare.

În lumina astrului

ţine ochii

pe jumătate închişi

şi din colţurile pleoapelor

pornesc mici

mănunchiuri de raze.

Îi strîng tare braţul

pentru că

am iubit dintotdeauna,

din instinct,

oamenii care încreţesc

colţurile ochilor cînd rîd.

E un semn

de căldură sufletească,

de tandreţe,

dragostea senină

a tatălui meu.

Se dedică tatălui meu, George, născut în 3 martie 1921, decedat în 28 iunie 2000,

din volumul SOLITAR, prima ediţie editura Dacia Cluj Napoca, 1988

ediţia a doua, Editura ANAMAROL, 2018