Powered By Blogger

duminică, 4 martie 2018

CUTREMUR, de Rodica Elena Lupu - din volumul PEISAJE ŞI ANOTIMPURI, Editura ANAMAROL, 2016




CUTREMUR
(4 martie 1977)

Acum am timp să cobor treptele vârstelor
să-mi răscolesc amintirile
caut printre ele,
ca într-un sertar cu fotografii vechi,
din care scot câte una, o privesci câteva clipe
şi o las să cadă la loc – nu e ceea ce speram.

Mă opresc la cutremurul de pământ,
din noaptea senină şi rece
de la începutul lui martie:
zidurile sufrageriei se desfăceau, scrâşnind,
din cel vestic se desprinsese o fâşie lată
şi am văzut cum blocul de năuă etaje de peste drum
intra în el însuşi înconjurându-se de un nor
de pulbere lăptoasă.

Casetofonul nu se oprise, mergea pe baterii,
Edith Piaf continua să îl cheme, patetică,
pe Milord al ei şi, eu nu aveam decât un gând,
să opresc melodia.

Am coborât apoi în stradă
şi am văzut oameni cuprinşi de panică.
N-aveau decât o dorinţă:
să fugă undeva.
Se repezeau pe sub acoperişuri ameninţătoare,
pe sub balcoane agăţate într-un fir de sârmă,
atingeau cu mâna pereţii friabili, mişcători.

O lună, mare, rotună şi portocalie,
se oprise, curioasă, deasupra oraşului mutilat.

Din volumul PEISAJE ŞI ANOTIMPURI
de Rodica Elena Lupu

8 comentarii: