OCHII CARE NU SE VĂD, de Rodica Elena Lupu

O revoltă surdă

şi neputincioasă

revărsată în graba paşilor...

Ambiţie,

dorinţă,

un mic succes

de prezenţă fizică:

poftim,

adu-ţi aminte că

pot seduce

nu numai prin epistole

tandre

şi inteligente...

Vanitatea

se pretindea rănită

pustiul despărţirii

trezea temeri obscure...

Ochii care nu se văd...

nu pot fi înlocuiţi

de cuvinte,

scrise

ori şoptite,

sub pavăza palmei,

în microfonul

telefonului.

Din volumul SOLITAR

prima ediţie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988

ediţia a doua, editura ANAMAROL, 2018