miercuri, 21 martie 2018

OCHII CARE NU SE VĂD, de Rodica Elena Lupu




O revoltă surdă
şi neputincioasă
revărsată în graba paşilor...

Ambiţie,
dorinţă,
un mic succes
de prezenţă fizică:
poftim,
adu-ţi aminte că
pot seduce
nu numai prin epistole
tandre
şi inteligente...

Vanitatea
se pretindea rănită
pustiul despărţirii
trezea temeri obscure...

Ochii care nu se văd...
nu pot fi înlocuiţi
de cuvinte,
scrise
ori şoptite,
sub pavăza palmei,
în microfonul
telefonului.

Din volumul SOLITAR
prima ediţie, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988
ediţia a doua, editura ANAMAROL, 2018

12 comentarii: