Să poţi să te ridici
după fiecare prăbuşire:
o străveche,
ereditară,
inteligentă
şi superioară,
răbdare.
Să depănăm secolele,
mileniile,
şi poate-i vom găsi
originea
în frămîntările
din sînul pămîntului,
în răbufnirile
aburilor ucigaşi,
izbucnind prin surpriză,
sau în valurile
care săltau peste noi,
şi în toate primejdiile
ce-au ameninţat,
aici,
viaţa omenească;
aurul Apusenilor
este această
răbdare.
Din volumul SOLITAR, de Rodica Elena Lupu
prima ediţie Editura Dacia Cluj, 1988
edi'ia a doua Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2018
3versuri minunate cu mare tâlc
RăspundețiȘtergereAdmirație şi prețuire
Cu drag, Victoria, ganduri bune!
ȘtergereRabdarea este carare spre implinire...ori desavarsire
RăspundețiȘtergereDa, cu drag, Florentina!
ȘtergereCu rabdarea treci marea, daa!
RăspundețiȘtergereCu drag ganduri bune spre voi!
ȘtergereCata dreptate aveti. Sincer va felicitamj!
RăspundețiȘtergereCu stima!
ȘtergereAdevarat, admiratie, respect!
RăspundețiȘtergereCu stima!
Ștergere