miercuri, 30 august 2017

Alba Iulia - Inima străveche a ţării...La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării s-a înfăptuit Marea Unire, cea mai mare dintre minuni...Rodica Elena Lupu


Avem o ţară, o istorie deosebită,  suntem un popor plin de inteligenţă, imaginaţie şi poezie. Viaţa, e sfântă! În ţara ta nu eşti sclavul nimănui. Ore în şir pline de istorie şi de poezie şi nu mi-ar ajunge alte mii de ore în care să vorbesc despre plaiurile noastre româneşti.
 
Zi de vacanţă, ALBA IULIA

Inima străveche a ţării...
La Alba Iulia-n Cetate, la 1 Decembrie 1918, Marea Adunare Naţională a proclamat unirea Transilvaniei cu România, şi tot aici, s-a cântat atunci Deşteaptă-te, române!, devenit astăzi imnul de stat al României. Muzica aparţine  profesoului de muzichie, şi folcloristului român Anton Pann, care prin opera sa a contribuit la dezvoltarea limbii noastre literare, iar versurile îi aparţin poetului român Andrei Mureşanu, născut la Bistriţa, în Transilvania, care a participat la revoluţie şi a cărui poezie "Un răsunet", cunoscută şi sub titlul Deşteaptă-te, române!, a devenit marşul revoluţionarilor români de la 1848. 

Aşezare dacică, centru al dacilor apuli, Apulum, în epoca romană a devenit municipiu, apoi, colonie. Pentru Dacia romană, a fost un important centru economic, administrativ, politic şi militar, reşedinţă a guvernatorului Daciei Superior şi apoi al Daciei Apulensis. Castrul de la Apulum adăpostea Legiunea a XIII-a Gemina. Viaţa oraşului a continuat şi după părăsirea Daciei de către administraţia romană. În Evul Mediu timpuriu, secolele 9-10, a devenit centrul uneia dintre formaţiunile statale romano-slave de pe valea Mureşului, oraşul fiind numit Bălgrad, apoi capitală a principilor Transilvaniei în secolele 14-17. La Alba Iulia-n Cetate, Mihai Viteazul s-a proclamat domn al Ţării Româneşti, al Transilvaniei şi a toată ţara Moldovei. Oraşul de pe Mureş în secolul 17 devine un important centru de tipărituri româneşti, din care multe se mai păstrează aici.

În Cetatea care la începutul secolului 18 a fost zidită din nou, în timpul lui Carol al VI-lea, au fost întemniţaţi conducătorii răscoalei populare din anul 1784, Horia, Cloşca şi Crişan. Celulele în care aceştia au fost închişi se mai văd şi azi deasupra porţii principale prin care se intră în cetate. Horia şi Cloşca au fost executaţi prin frângere cu roata, în ziua geroasă de 28 februarie a anului 1785, iar Crişan şi-a pus capăt zilelor în închisoare, spânzurându-se cu nojiţele de la opinci.

Până în secolul 19: românii, îi ziceau oraşului Bălgrad, germanii Weissenburg Karslburg iar maghiarii Gyulafehervar. Şi, tot aici, la Alba Iulia s-au încoronat Regele Ferdinand şi Regina Maria ca suverani ai tuturor Românilor. 













Simina si Ana-Maria















La Alba Iulia a fost înfiinţat încă din anul 1919 un liceu de băieţi numit „Mihai Viteazul” şi unul de fete în 1922.

La 1 Decembrie 1918, în inima străveche a ţării s-a înfăptuit Marea Unire, cea mai mare dintre minuni. Şi, iată că îmi vin în minte nişte versuri dintr-o poezie pe care am scris-o pentru fetiţa mea Monia, cu ocazia zilei Unirii: Aici, la Alba Iulia-n Cetate,/Unite au fost cele trei surori, /Aşa cum roşu, galben şi albastru, /Unite sunt pe veci în tricolor!” Marea Unire, înseamnă o parte din sufletul nostru şi din raţiunea noastră de a fi. Privită prin prisma istoriei, hotărârea luată la 1 decembrie 1918 apare, într-adevăr, ca rezultatul firesc şi inevitabil al unui îndelungat şi complex proces de dezvoltare economică, socială, spirituală şi politică. Cuvântul entuziast şi răspicat al celor 100000 de oameni adunaţi pe „Câmpul lui Horia” de la Alba Iulia, consfinţea şi din punct de vedere politic o unitate de viaţă, de limbă şi de cultură, care dăinuia de peste două mii de ani.

Visul de veacuri s-a împlinit. Ideea cea milenară a devenit o realitate. Măreţul act, cu putere de lege şi plebiscit, de la Alba Iulia, fără seamăn în analele istoriei, e democratic prin formă şi fond. Ziua de 1 Decembrie a devenit Ziua Naţională a României care merită să fie sărbătorită de toţi românii, toţi cei ce au în piept o inimă română.


Fragment din Românie, plai de dor
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, 2004

14 comentarii: