LUCEAFĂRUL... MANIFESTARE CULTURALĂ DEDICATĂ LUI MIHAI EMINESCU - 8 IUNIE 2017 PALATUL PARLAMENTULUI

PLOPUL

I-am fost martor

îndrǎgostitului

ce-a aşteptat

“o şoaptǎ de rǎspuns”,

pentru a se putea aprinde

candela iubirii pe pǎmânt.

Azi vreau sǎ nu vǎd,

sǎ nu aud,

sǎ nu simt ce se aprinde

la nivelul egoismului existenţial.

Dn volumul FERESTRE COLORATE, de Rodica Elena Lupu - Editura ANAMAROL, 2015.

Mihai Eminescu este: „Omul deplin al culturii Române… o conştiinţă de cultură deschisă către tot”, scria Constantin Noica.

 „Evlavia pentru timpurile de cinste, bărbăţie şi măsură.(...) Dispreţul pentru uzurparea conducerii de puţinii care nu s-au ridicat măcar prin inteligenţa, cultura şi munca lor. (...) Afirmarea unităţii româneşti eterne, groaza de cotropirea străină, care ucide o conştiinţă, împiedică o desfăşurare, sfarmă un viitor, lasă fără îngrijire un trecut, pentru a da în loc jaf şi corupţie, oricare ar fi numele cotropitorului, al celui dintîi dintre neamurile de cultură ori a celei din urmă plebi asiatice.” - Nicolae Iorga, EMINESCU, Editura Junimea, Iaşi, 1981.

Mihai Eminescu s-a stins la 15 iunie 1889 şi a fost înmormântat sub „teiul sfânt” din cimitirul Bellu.

„Astfel se stinse ...  cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și câte o stea va veșteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și strângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de tăria parfumurilor sale” – scria despre moartea poetului, George Călinescu.