Viloria-Rodica, Ghervuţa şi Gheorghe
Dormiţi în pace suflete dragi!
ACOLO…
În cimitirul
plin de moviliţe
se-ndeasă
crucile cenuşii,
iar umbrele,
întinse peste
morminte,
învăluie
muşuroaiele ţepoase,
îmbrăţişându-le.
Ici-colo,
rătăciţi
printre cruci,
se ridică
brăduţi subţiratici
şi firavi,
legând cu
ramurile lor
mormintele
răzleţe.
Prin horbota
de umbră de sub ei
răzbat
firişoare de iarbă
şi tocmai de
ele
sure şi
zbârlite
mă mir mai
tare.
Biserica se
înalţă spre cer
iar printre
norii nemişcaţi
luminează o
lună mică,
de parcă se
topise.
Cimitirul îl
cunosc bine.
Noaptea nu mă
înspăimântă.
Acolo,
se odihneşte sora mea,
Acolo,
în preajma
bisericii,
se află
părinţii mei…
Din volumul ROCHIA DE TAFTA
de Rodica Elena LUPU
Edirtura ANAMAROL, Bucureşti
Dumnezeu sa ii odihneasca!
RăspundețiȘtergereNeuitare! Dumnezeu sa-i odihneasca!
RăspundețiȘtergereIn veci pomenirea lor! Cu respect!
RăspundețiȘtergereEi vor rămâne mereu in sufletul tău...Dumnezeu să-i aibă in paza lui!
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa-i odihneasca in pace!
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa ii aibe in paza Lui!
RăspundețiȘtergereDormiti in pace!
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa ii odihneasca!
RăspundețiȘtergereÎn veci pomenirea lor!
RăspundețiȘtergere