Motto:
Tainele mării nu
se cunosc de pe mal...
Născută în
Războieni-Cetate, pe malul Mureşului, inspirată de cultura seculară a
Ardealului, Rodica-Elena Lupu trăieşte în Bucureşti.
Studii Academia de
studii Economice, Facultatea de Drept.
De profesie
economist şi jurist, este director al Editurii ANAMAROL.
A editat peste 700
de cărţi printre care şi ale renumitului scriitor Paul Goma: Arta
ReFugii, Bonifacia, Săptămâna roşie, Jurnal 2004, Jurnal 2005, Jurnal 2006,
Ostinato, Patimile după Piteşti, Gherla Lăţeşti.
Membră: Uniunea Scriitorilor din România; Uniunea Compozitorilor şi
Muzicologilor din România; GEMA Berlin; Academia Româno-Americană de Artă şi
Ştiinţă; Asociaţia Interculturală „Ars Longa”, Nurnberg; ASLA, Oradea;
Asociaţia Scriitorilor de Limba Romană din Quebec, Canada; Cenaclul
Observatorul Toronto; International Association of Paradoxism (SUA); Asociaţia
Română pentru Patrimoniu.
Apare în WHO IS
WHO – Enciclopedia Personalităţilor din România, prima ediţie, 2006;
Doctor honoris
causa Academia DACOROMÂNÂ.
Ca autor, semnează
şi sub pseudonimul literar Roena Woolf.
Debut literar 1980
poezia CLIPA
A publicat 67 de
cărţi: romane, proză scurtă, poezie, cărţi de călătorie, cărţi pentru copii,
hoby, apare in antologiile de poezie şi proză ale Editurii ANAMAROL şi ale
altor edituri (peste 30 ).
CARŢI PUBLICATE:
1986: "PRINTRESILABE", poezii, Editura Dacia, Cluj Napoca.
1988: "SOLITAR", poezii, Editura Dacia, Cluj Napoca
1992: "ETERNA
POVESTE", roman, Editura Cartea Românească;
2000: "VIS
ÎMPLINIT", proză scurtă, Editura Dacia Cluj Napoca;
2001:”VACANŢE,
VACANŢE”, Editura Publiferom, Bucureşti.
2002: „PRĂJITURI
ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA”, Editura Publiferom, Bucureşti; „IEFTIN ŞI
GUSTOS”, Editura Dacia, Cluj Napoca; „SFATURI ŞI PRĂJITURI DE LA MAMA ŞI
BUNICA”, Editura Curtea Veche, Bucureşti;
2003: „VACANŢE,
VACANŢE”, Editura Curtea Veche, Bucureşti; „VACANŢE–ANGLIA, VACANŢE–ITALIA”,
„VACANŢE– GRECIA”, „VACANŢE–ISRAEL”, „VACANŢE–SPANIA”; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”,
Editura ANAMAROL, Bucureşti;
2004: „VACANŢE,
VACANŢE–DRUMURI PRINTRE AMINTIRI” vol. I şi II, „VACANŢE, VACANŢE–ROMÂNIE, PLAI
DE DOR”; „PRĂJITURI ŞI SFATURI DE LA MAMA ŞI BUNICA” ediţia a doua, „GLASUL
INIMII” roman, „TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE” roman, Editura ANMAROL, Bucureşti;
2005: „MÂNA
DESTINULUI” roman, „MIRACOLUL VIEŢII” roman, „ETERNA POVESTE” roman, „O UMBRĂ
DIN TRECUT” roman; „IEFTIN ŞI GUSTOS” ediţia a doua; „SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE”
ediţia a doua; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL“ au apărut:
”VIS ÎMPINIT”, „O CLIPĂ DE RĂTĂCIRE”, „UNDE EŞTI”, Editura ANAMAROL, Bucureşti;
2006: Din colecţia
„TAINELE MĂRII NU SE CUNOSC DE PE MAL” a apărut: „DE CE OARE?”; „CLIPA” poezii;
„SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE” ediţia a treia, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2007: „POEZII
PENTRU COPII”; „GLASUL INIMII” ediţia a II-a; din colecţia „TAINELE MĂRII NU SE
CUNOSC DE PE MAL” au apărut: „PROBLEMĂ DE FAMILIE”, „VIVIANA”, „CAMPIONUL”,
Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2008: „VOI
TRĂI...CLIPA” poezii, „REGĂSIRE” poezii ediţie bilingvă română-maghiară,
Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2009: „ALFABETUL
POVEŞTILOR”; „AUTOPORTRAIT” poezii limba franceză, „DAR” poezii, „LUCKY” roman,
Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2010: „CU
IN-CE-TI-NI-TO-RUL” poezii; poezii pentru copii: „ALFABETUL POEZIILOR”,
„NUMĂRĂM ŞI POEZII ÎNVĂŢĂM”, „PLAI DE DOR”, „PRIETENIA”; „AUTOPORTRET-SELBSTPORTRÄT”
poezii ediţie bilingvă română-germană; CLIPA-THE MOMENT poezii ediţie bilingvă
română-engleză; “AUTOPORTRET-AUTOPORTRAIT” poezii ediţie bilingvă română –
franceză; CÂT MAI E VREME- ?CUÁNTO TIEMPO QUEDA? poezii ediţie bilingvă
română–spaniolă, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2011: „CLIPA / IL
MOMENTO” poezii ediţie bilingvă română-italiană; „HAOS” poezii, „ÎNTRE
ANOTIMPURI” poezii, roman „MISTER”, roman "IUBIRE, TU...", Editura
ANAMAROL, Bucureşti.
2012: roman
"CLIPE ÎN DOI", editura ANAMAROL, Bucureşti, roman "DINCOLO DE
TIMP", Editura DACOROMÂNA, Bucureşti: BEYOND TIME, roman; PARFUMUL
DRAGOSTEI, roman, Editura ANAMAROL, Bucureşti.
2013: poezii
MIRAJUL VIEŢII, proză scurtă LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI, poezii DOR ŞI GÂND,
roman JOCUL DE-A VIAŢA, roman PUTEREA DESTINULUI.
2014: roman
UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA, Editura ANAMAROL, Bucureşti; romanele MISTER şi PUTEREA
DESTINULUI, au fost publicate în California, SUA.
2015: IUBIRE FĂRĂ
TIMP/ AMORE SENZA TEMPO, poezii; FERESTRE COLORATE, antologie lirică
2016: GÂND ÎN
CUVÂNT, poeme traduse în limbile franceză, germană, suedeză, maghiară,
spaniolă, engleză, italiană; "PEISAJE ŞI ANOTIMPURI/ROCHIA DE TAFTA", poezii.
2017: "PRINTRE SILABE", poezii, editiaa doua, Editura ANAMAROL.
2018: "SOLITAR",poezii, editia a doua, Editura ANAMAROL.
Poezii şi proză în
Antologiile ANAMAROL: 2006: „SPIRALELE VIEŢII”; 2007: „DRUMURILE
VIEŢII”; 2008: „ŞANSELE POEZIEI”, „DOAMNELE POEZIEI”, „RÂDEŢI CU NOI”; 2008:
„ARTA DE A FII...”, 2009; Antologie de poezie ANAMAROL - SIMBIOZE LIRICE in 20
volume, 2012-2016; Antologie de proză ANAMAROL - SCRIPTA MANENT, 8 volume,
2013-2016; Antologie de poezie româno-spaniolă, NON MULTA SED MULTUM, 2016;
Antologie de poezie româno-italiană, VERBA VOLANT..., 2016; "CARMEN", antologie lirică, 18 volume (va urma); "SIMFONIA POEZIEI", antologie multilingvă 5 volume (va urma); "ÎNTÂLNIREA POEŢILOR", antologie multilingvă, 5 volume (va urma); "VERBA VOLANT; SCRIPTA MANENT", antologie de proză, vol. 11 (va urma).
ÎN Muzică:
2011 -CD – CAT MAI
E VREME – 14 melodii pe versuri semnate Rodica Elena LUPU
2013: Pe dublul CD
- "O LACRIMĂ DE CÂNTEC" - FUEGO, apar melodiile: 1 AMANTA MEA E
MUZICA, 2. RĂMÂNEM AMÂNDOI şi 3. SĂ ÎMPLETIM IUBIREA, versuri RODICA ELENA
LUPU, muzica ILIE GORINCIOI (1) şi MARIUS CRISTI POPA (2,3).
2014; VINO CU MINE
ASTĂ SEARĂ, versuri Rodica Elena LUPU, voce Gabriel DOROBANŢU, muzica Mariu
Cristi POPA.
2015: pe CD-ul
TRĂIESC, apare melodia CÂNTĂ UN ARTIST, versuri Rodica Elena LUPU, voce si
muzica Paul SURUGIU-FUEGO; ÎN PATRU ANOTIMPURI, versuri muzica Rodica Elena
LUPU şi Rareş BORLEA-RAOUL.
Publică eseuri,
povestiri şi poezie în diferite reviste 2004-2016: „Agero” Stuttgart, Revista “Euro-Observator” Germania, „Observatorul”
din Toronto – Premiul Special, sept. 2006, Revista de cultură a românilor din
Canada „Alternativa”, Revista „Atheneum”, Canada, „Miorita USA”, Revista
„Clipa”, SUA, „Romania Vip”, Dallas, SUA, „Curentul Internaţional”, Detroit,
SUA, „Phoenix”, Arizona, SUA, „Pagini româneşti”, Noua Zeelandă,
"Asimetria", Franta, “Romanian Global News” – Agenţia de presa pentru
românii de pretutindeni, “Analize şi Fapte” – ARP, revistele: „Ecoul”,
“Luceafărul românesc”, "Capricorn", „Boabe de grâu” „Semănătorul”,
„Dacologica” editate de Asociaţia Română pentru Patrimoniu, „Oglinda Literară”
, „Confluenţe Literare”, „Armonii Literare”, “Luceafărul”, şi altele.
Colaborează 2007-2016 cu Radio Timişoara, Radio România Actualităţi, Radio
România Internaţional, Radio Dor de Ţară, Suedia, Radio Prodiaspora, Radio
Doina Constanţa, Radio Vacaţa, Radio Diaspora Online Chicago, Rado Romantik,
Radiovis.de. Colaboreaza cu diferite posturi de televiziune 2000-2015:
în emisiunile "DAŢI VINA PE, CORINA", TL7abc, 2000-2002; "STEAUA
TA NOROCOASĂ", TVR1, 2001; "NE VEDEM LA TVR", 2015; SHOW LUCKY,
OTV, 2007-2010; "CARTE FRUMOASĂ CINSTE CUI TE-A SCRIS", 2011, TVR
Cultural; Naţional TV Media - Favorit TV: "FUEGO ŞI PRIETENII",
"FAMILIA FAVORIT", 2010-2015; TVR International, TVR2, TVRM, ANTENA
2,
Participă,
diplome, premii: Târgul Internaţional de Carte şi Muzică,
Braşov, România, 2007; Întâlnirea Reprezentanţilor Comunităţilor Româneşti din
Germania, Stuttgart, 27 mai 2007; Festivalul Callatis, ediţia a IX-a, 2007, în
cadrul Salonului Artiştilor Români de Pretutindeni; 2000-2009 participă la
Târgul Internaţional de Turism; 2010 Gala Celebrităţilor - Premiu de excelenţă
Cultură; Gala Celebrităţilor - Femei de succes - Premiu cea mai activă femeie
în domeniul culturii; Gala Celebrităţilor România-Spania - Premiu de excelenţă
Cultură. 2010; Doctor în dacoromânistică, diplomă de excelenţă, apare în
Enciclopedia Academiei Dacoromâne, 2011; Doctor honoris causa Academia
Daco-Română, 2012; Diplomă de excelenţă, Congresul UNIFERO – Uniunea
Internatională a Femeilor Române, 2012; Trofeul ARTĂ PENTRU ARTĂ, Naţional
Media- Favorit TV, 2014; Congresul Academiei Româno Americane de Artă şi
Ştiinţă, Roma, Italia, 2015; I Festival Internaţional de poesia “Benidorm &
Costa Blanca”, Spania.
edituraanamarol@gmail.com
www.cugetdeciexis.blogspot.com;
www.cugetdeciexis.blogspot.ro
Despre scriitoare:
Sunteţi un poet rotund,
consistent – pe la vers, cum e “Bonifacia” pe la trup. Mi-au sunat bine,
sensibilele: “Clipa”, “Iarba”, O îmbràţişez pe poetă şi o re-salut pe editoarea
mea preferată.
Paul GOMA, Paris, 2007
In raport cu proza
realistă şi cu poezia de notaţie, "reportajele eseistice" ale Rodicăi
Elena Lupu (din "Românie, plai de dor" (2004), mai cu seamă)
interesează prin îndepărtarea de un canon şi o neobişnuită "vorbire în
două limbi" sufleteşti. Impresia este în afară de comun. Pretutindeni,
există aici o exultare a lumii şi o fericire a diversităţii ei fiind evident că
aceasta nu-i o "literatură descriptivă" sau "geografică"
pentru că şi atunci când subiectul ar fi, măcar în aparenţă, adaos de realitate
imediată sau chiar un panoptic, esenţiale sunt sufletul contemplativ, starea
lui de beatitudine, lamura. Ceea ce la altţi poate să fie numai
"reportaj"sau şiruri de fotografii, aici pare a fi mai mult, şi chiar
şi este: o emoţie continuă şi o exaltare în faţa elementelor naturale care, în
măreţia lor, traduc în chip nedesluşit ceva din cele ce nu se văd ci doar se
presimt..
Aceasta este,
oricât ar apărea drept neobişnuit, expresia unui suflet arhaic. Nicăieri
materia expusă nu se învoieşte cu raţiunea rece şi prea de tot
"modernă" căci felul insuşi de a se exprima porneşte dintr-o
realitate de dincolo de clipă şi atinge un punct atât de indepărtat de
contingent încât totul pare că vine de demult şi poate chiar dintr-o dimensiune
paralelă.
Şi temele sunt
"vechi" ori, mai bine spus, inactuale prin materia lor ireductibilă.
O schemă de umanitate originară se întrevede peste tot, in această literatură
care năzuind a fi europeană izbuteşte să fie la izvoarele Europei, unde
stapâneşte "fenomenul choral"şi unde natura însăşi se înveştmântează
într-un fel de magie prin care ne vorbeşte, comunicând în straturi de
"tipar"ancestral.
In fond,
scriitoarea exemplifică un "reportaj etnologic" călăuzit de altfel de
principii decât raportul în imediat şi "prezenteismul"şi ilustrează o
specie ce va trebui să capete "teoria" deopotrivă cu materia
aplicată, aşternută aici.
Artur
SILVESTRI,
2007
Să fac mai întâi o
precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele
scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să
ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt
critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot
să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am
rămas la Rene Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.
Nu mă supăr,
puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător
poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor.
Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului
interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.
O apreciez însă
prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă
aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi
cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”,
la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se
ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o
emoţie tulbure.
Chiar dacă nu se
mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu
sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte.
Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.
Octavian PALER
Ianuarie, 2007
Intr-o lume în
care totul se vinde şi totul se cumpără, generozitatea Rodicăi Elena Lupu
surprinde, intrigă şi emoţionează.
Personalitate
multilaterală şi complexă, ea se ridică deasupra timpului şi reuşeşte să-şi
dăruiască existenţa unui anotimp al cărţii.
Fie că este
editor, fie că este autor, Rodica Elena Lupu refuză efemerul şi caută să aşeze
în fiecare cuvânt eternitatea. In roata norocului, destinul îi ţese călătorii
din care se întoarce, ca dintr-un curcubeu, să ne spună din ce sunt făcuţi
norii. Din ispita cunoaşterii lumii, poezia ei ne destramă în culori egale cu
veşnicia. Intâlnirea cu Rodica Lupu Elena e un transplant de tandreţe.
Conf. univ. dr.
Dona TUDOR
Bucureşti, 2008
Scriitoarea Rodica
Elena Lupu şi-a prezentat la Ambasada României, Madrid, volumul bilingv 'Cât
mai e vreme'
Madrid, 29
octombrie 2010 - Corespondentul Agerpres, Ruxandra Constantinescu, transmite:
Scriitoarea Rodica
Elena Lupu şi-a prezentat joi seară, la Ambasada României din Madrid, volumul
de poezie bilingv 'Cât mai e vreme/Cuanto tiempo queda', odată cu CD-ul
'Refrene de neuitat', o compilaţie a unora dintre cele mai cunoscute melodii
tradiţionale româneşti.
“Scriu şi voi
scrie. În fiecare dimineaţă mă gândesc cu drag la amintirile adunate de-a
lungul vieţii. Consider că e ca un cont în bancă - iei de acolo ce ai nevoie -
iar sfatul meu e să faceţi la fel, să adunaţi multe lucruri şi amintiri în
contul acesta, şi să le mulţumiţi tuturor celor care au contribuit la acel
cont. Eu le mulţumesc tuturor că şi azi strâng, şi o să mai strâng”, a mărturisit
scriitoarea.
Din punctul de
vedere al reprezentanţilor misiunii diplomatice de la Madrid, consilierul
Anamaria Almăşan a observat că 'este o plăcere să vedem că în tumultul
preocupărilor zilnice, şi în pofida diverselor vicistitudini, mai există oameni
care scriu poezie. Ne faceţi să ne mai oprim o clipă din aceste preocupări, să
ne mai uităm la condiţia noastră, să ne uitam la spaţiul care ne înconjoară, la
viaţa însăşi'. Ea a amintit cum Ambasada a încercat mereu să sprijine
legăturile culturale dintre Spania şi România - 'să sprijine dialogul dintre
sufletul românesc şi cel spaniol' - iar prezentarea de joi este un exemplu cât
se poate de bun în acest sens, a mai spus ea, îndemnându-i totodată pe români
să vină la astfel de evenimente, să participe şi să aducă şi idei noi, care să
fie puse în practică cu ajutorul Ambasadei.
Rodica Elena Lupu
a publicat numeroase volume de proză şi poezie, precum şi eseuri şi povestiri
în reviste din România şi din străinătate. Ea este membru de onoare al unor
asociaţii interculturale din Nurnberg şi Quebec şi membru al Academiei de
ştiinţe, literatură şi arte din Oradea. Evenimentul de joi seară a fost
organizat în colaborare cu cu Radio Diaspora On-line din SUA, şi cu sprijinul
Asociaţiei Românilor din Comunitatea Madrid, al Camerei de Comerţ
Româno-Spaniole, al publicaţiilor Român în lume şi Gândacul de Colorado din
SUA, precum şi al editurii ANAMAROL din Bucureşti.
AGERPRES
2010
Sunt onorat că
printre prietenii mei de suflet se află şi distinsa doamnă Rodica Elena Lupu,
descinsă şi ea din Ardealul meu istoric, una dintre cele mai importante
scriitoare ale ţării noastre.
Regret că nu am
putut fi prezent la manifestarea prilejuită de lansarea volumului „CÂT MAI E
VREME”, ediţie bilingvă româno-spaniolă, iniţiativă lăudabilă a Ambasadei
României la Madrid de a promova valorile culturii româneşti.
Volumul ce se va
lansa va fi o invitaţie pentru cititor de a cunoaşte opera acestui scriitor
complet şi complex şi fiecare va rămâne uimit de setea şi curajul cu care
romanciera şi poeta pătrunde în abisul fenomenului uman- fiind obsesia
melancolică a întregului demers artistic al autoarei de a găsi şi ilumina
adevărul despre paradoxala şi frenetica lumină plină de umbre care este fiinţa
umană.
Acest volum este
încă o săgeată trasă din inima Elenei Rodica Lupu care arde de mult timp pentru
poezie. Nu pot decât să mă bucur încă o dată pentru darul pe care ni-l face
prin această carte, pentru succesul domniei sale şi nutresc speranţa că
demersul excelenţei sale, doamna ambasador, Maria Ligor, va deveni o permanenţă
şi că mulţi alţi reprezentanţi ai lumii literare şi artistice vor avea şansa să
fie cunoscuţi peste graniţele ţării.
Cu deosebită
consideraţie,
Paul Ciprian
Surugiu-FUEGO
Bucureşti, 2010
Poetă şi
prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o
creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie
de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice
ale acesteia.
Dacă poezia sa se
caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire
pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi...Clipa”, „Autoportret”, „Între
anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii
mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere,
reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici
s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a
doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”,
„Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată
tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de
un bun scenariu de film.
Scriitoarea Rodica
Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o
susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte
pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil
exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.
Radu CÂRNECI
poet, eseist,
traducător, jurnalist
Revista
Bucureştiul literar şi artistic, nr. 4 7), aprilie 2012
Climate literare,
nr.55, iulie 2012
Dacă ar fi să plec
pe o mare albă în căutarea unui ostrov şi aş lua cu mine în barcă toată opera
Rodicăi Elena Lupu, m-aş scufunda înainte să mă văd ieşit în larg.
Pentru colega şi
prietena Rodica Elena Lupu, personaj ca şi mine în aceeaşi poveste fără sfârşit
a literaturii. Liricei şi minunatei Rodica Elena Lupu, ale cărei versuri şi
nobile fapte editoriale mă fac să sper că literatura română nu va rămâne
singură în noaptea istoriei.
Cu preţuire şi
drag,
Emil LUNGEANU
Membru al Uniunii
Scriitorilor
Secretar general
de redacţie al revistei Literatorul,
Bucureşti, 2013
LUME MULTĂ, OAMENI
PUŢINI…CU ÎN-CE-TI-NI-TO-RUL
de Rodica Elena
LUPU, Editura ANAMAROL, Bucureşti
Prozatoare, poetă,
editoare curajoasă, o ardeleancă bogată în experienţele vieţii, Rodica Elena
Lupu îşi păstrează măsura talentului şi a exigenţei estetice în această carte
cu titlu atât de înţelept şi atractiv. Înţelept, pentru că ne trimite spre un
nou spectacol, nu totdeauna optimist, al vieţii noastre individuale sau
colective. Pe stradă, în pieţele publie, sau numai în gând, se vântură
cotidian, într-adevăr „lume multă”, indivizi de toate orientările sociale şi
morale, dar aşezaţi pe un cântar al spiritului, prea puţini se dovedesc oameni
adevăraţi. Expresii ale umanismului autentic de ieri şi de azi.
Cu acest sentiment
am deshis paginile noului volum, dintre cele multe ale autoarei, şi m-am
bucurat că se deschide cu o efigie bine conturată de colegul şi prietenul
nostru Radu Cârneci, generos, ca totdeauna de-a lungul vieţii, în stimularea şi
orientarea artistică a oamenilor talentaţi. Avea şi de data asta motive s-o
facă, fără şovăire:
„Poetă şi
prozatoare de succes, doamna Rodica Elena Lupu se prezintă cititorilor ca o
creatoare de inspiraţie contemporană, tratând – cu har şi îndrăzneală – o serie
de teme interesante, dând o atenţie aparte iubirii şi aspectelor psihologice
ale acesteia.
Dacă poezia sa se
caracterizează prin simplitate şi sinceritate, cu o zicere caldă, de preţuire
pentru om şi natură - vezi cărţile „Voi trăi... Clipa”, „Autoportret”, „Între
anotimpuri”, „Cât mai e vreme” şi alte câteva, romanele sale abordează relaţii
mai deosebite dintre cupluri şi grupuri umane, tratându-le cu bună pricepere,
reuşindu-i profunde analize psiho-sociale, cu care îşi captează cititorii. Aici
s-ar aşeza romanul „Glasul inimii” - un fel de saga românească - aflat la a
doua ediţie; tot în acest spaţiu se pot situa titlurile: „Mâna destinului”,
„Eterna poveste”, dar şi recentul roman „Mister”, scris alert, cu o subliniată
tentă poliţistă, ce se poartă atât de mult azi în proza contemporană, demn de
un bun scenariu de film.
Scriitoarea Rodica
Elena Lupu este şi un excelent editor, conduce casa de editură „ANAMAROL” cu o
susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate se mai adaugă şi o carte
pentru copii, precum şi susţinuta-i muncă de om de radio; avem aşadar un profil
exemplar al omului-cultural, atât de necesar timpului de faţă.”
Impresionează, chiar
de la început, forţa de concentrare şi sensibilitatea cu care autoarea îşi
retrăieşte copilăria, cu inocenţa şi minunile acestei vârste binecuvântate. O
copilărie trăită în lumea satului, în preajma ocrotirii bunicilor, la lumina
învăţăturii de la şcoală şi biserică. Totul sobru, direct, ca să putem citi şi
crede, în final: “Copilăria este o imensă nevoie de mirare. Inocenţa copiilor
te face să visezi, ignoranţa lor te face să surâzi.”
În lumea satului
de ieri, autoarea ne ia de mână să asistăm la o multitudine de întâmplări
semnificative pentru acei ani şi acea vârstă, a purităţii şi curajului, cum se
întâmplă în schiţa Crăciunul copiilor. Pe când official, la şcoală, Moş Gerilă
ocupase abuziv locul lui Moş Crăciun, o fetiţă isteaţă, sfătuită de mamă, alege
să recite, pe neaşteptate, mirându-şi învăţătoarea şi asistenţa de la serbarea
şcoalară cu poezia Crăiunul opiilor de Otavian Goga, autor, încă, parţial,
interzis şi el.
Evocarea se
încheie cum se poate mai frumos şi mai conludent:
“Copilul care a
rămas neclintit în decizia lui de a povesti celorlalţi despre Moş Crăciun,
atunci când nimeni nu îndrăznea nici să-i pronunţe numele, a dat celor mari,
fără să ştie, o lecţie de rezistenţă şi demnitate. A arătat că bunul-simţ şi
puritatea sunt arme care dau putere celor ce se tem de duşmani vremelnici. A
spus răspicat, curajos şi fără teamă ce gândea şi simţea mângîiat pe creştet de
aripa sfântă a îngerului din poezia lui Goga. Iar îngerul, dacă e să dăm
crezare poetului, sigur i-a povestit Moşului „ce copil şi ce purtare” a
întâlnit el în clasa I, în Ajunul Crăciunului, din anul…. „Şi nu voi ca să mă
laud, nici că voi să vă-nspăimânt, cum veniră se făcură...”. Parcă aşa spunea
măria sa Eminescu.”
Crescând,
adolesenţii dau de alte experienţe şi întâmplări, cum sunt cele din capitolul
Prima şi ultima ţigare, sau în Scrisoare, sau şi mai emoţionant în Nevoie de
prieteni, în care dragostea pentru animale dobândeşte pagini remarcabile.
De profesie
jurist, Rodica Elena Lupu îşi punctează experienţele – nu toate fericite –
înfăţişându-ne episoade din viaţa justiţiei actuale, în Documentele lipsesc şi
mai ales în Hazardul îţi joacă feste, unde citim acest corosiv tablou final:
“Mie mi-ar plăcea
să-i văd pe aceşti oameni ai legii în continuare cu peruci. Credeţi-mă, le dă o
eleganţă şi o distincţie de-ţi vine să-i respecţi şi chiar să crezi în
profesionalismul lor! Dar aşa, când le vezi pe fetele alea cu buze groase şi
roşii, cu părul blond făcut inele, cu tocuri de “cinşpe centi” pe care se
clatină, cu halatul pe braţ, ca să li se vadă decolteul şi unghii cu picăţele,
ştii că nu au nimic în cap. În loc să se preocupe de studiat dosare, picteză
frunzuliţe pe unghii de doi centimetri lungime. Prea mulţi avocaţi în ţara
asta, prea mulţi! Şi mulţi proşti care se dau pe mâna lor, dar cine să-i
scotocească în portofel?
Homo, homini
lupus!”
Călătoare
pasionată prin lume, ajunge şi în Grecia, de unde trimite în pagină aceste
impresii actuale, revelatoare şi pentru mine, care cunoscusem parcă o altă
Eladă.
“Grecii sunt
autodistrugători, ca şi românii. Şi totuşi, Acropole e acolo măreţ de mii de
ani.
Priveam în zare şi
mă gândeam la greci şi la Grecia lor. Cum e posibil ca o ţară cu atâta istorie
şi filosofie să fie atât de bezmetică azi? Să ai atâtea mări albastre, atâtea
bucurii de mii de ani şi să te plângi de sărăcie? Păi ce faci cu turismul?
Numai din turism faci milioane de euro anual. Dar mai fă şi altceva nu numai
asta! Mai fă de exemplu şi curăţenie!”
Aşadar,
cutreierând toate vârstele şi stările lor sufleteşti, determinate şi de
condiţiile social-politice acutuale, autoarea se confruntă şi cu soarta
bătrânilor, exlamând, cu poetul latin Vergiliu Fortunate senex (Fericit
bătrân), dar tot în latină şi cu Vae Sali (Vai de el singur).
Cu simţul
umorului, ajunge şi la constatarea Cât trăieşti bârfeşti, o mică antologie în
materie.
Despre romanele
sale, altădată! Dar despre ele, s-a pronunţat încă din 2007, regretatul Otavian
Paler, precum şi despre poeziile prolifricei autoare din volumul Cu
în-ce-ti-ni-to-rul:
“Să fac mai întâi
o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele
scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să
ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt
critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot
să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am
rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.
Nu mă supăr,
puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător
poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor.
Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului
interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.
O apreciez însă
prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă
aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi
cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”,
la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se
ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o
emoţie tulbure.
Chiar dacă nu se
mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu
sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte.
Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.”
La poeziile
preferate de Octavian Paler, eu aş mai adăuga “Neânţelegre” din volumul Între
anotimpuri, “Zăpadă” şi “Rezervaţie” din volumul Autoportret, ca şi frumosul
“Cântec târziu” din volumul Haos.
Cu aceste titluri
şi cu altele de acelaşi elevat nivel artistic s-ar putea alcătui o întreagă
antologie, exigent şi convingătoare.
Ion BRAD
Cultura literară,
pag. 19 din 16 octombrie 2014 / nr. 38
PUTEREA DESTINULUI
Într-un roman se
naşte un dramaturg, în stare să-l transforme într-un reuşit scenariu de film.
Romanul „Puterea
destinului”, de talentata poetă şi prozatoare Rodica Elena Lupu ne relevă prin
structura compoziţională frecvenţa dialogului, indicaţiile scenice şi
suspansurile aşezate la locul lor - un autentic dramaturg. Tematica, natura
personajelor, conflictul, căutările lor asidue, este ca într-un roman poliţist.
Personajele din felurite generaţii sunt foarte ciudate, în felul lor. Dinu,
rănit într-un acident de maşină provocat de soţia lui Eva, la ieşirea din
spital este luat de Mara acasă la ea, intre ei îmfiripându-se o idilă, dar
într-o zi, surpriză pentru cei din familia lui se întoarce acasă. Eva care se
preface că îşi pierde luciditatea îşi revine şi se declanşează o nouă serie de
conflicte. E implicată în demersul epic şi fiica lor, care are un mariaj
nefericit cu escrocul Grig, un personaj din stirpea lui Dinu Păturică, din
romanul „Ciocoii vechi şi noi”, al lui Nicolae Filimon, Tănase Scatiu, din
romanul omonim al lui Duiliu Zamfiresu, Stănică Raţiu, din „Enigma Otiliei”,
arivistul fără scrupul moral și escrocul locvace, un avocat fără procese, Iancu
Urmatecu din „Sfârşit de veac în Bucureşti”, de Marin Sadoveanu. Este un
personaj care ruinează o întreagă familie prin patima jocurilor de noroc.
Personajele sunt
oameni obişnuiţi, nici eroi de epopee, nici săraci, nici sfinţi.
Romanul acesta
răspunde, parcă, cerinţei autenticităţii din gândirea estetică a lui Camil
Petrescu. Prin vivacitatea acţiunii, prin cultul amănuntului în analiza
comportamentului personajelor din felurite cupluri, romanul Rodicăi Elena Lupu
este un roman modern, realist, cu admirabile analize psihosociale şi discrete
note de roman poliţist ceea ce sporeşte interesul cititorului. Frumos scris,
romanul are, cum spuneam, structura stilistică a unei piese de teatru sau
scenariu de film.
Romanul social,
erotic, psihologic „Puterea destinului”, de Rodica Elena Lupu impresionează
prin autenticitate, prin firescul oamenilor, prin francheţea, curajul cu are
abordează probleme delicate, relaţii, vicii într-un stil foarte direct şi
original. Autoarea se distinge prin îndrăzneala spiritului său de analiză şi de
a prezenta totul realist, fără să tăinuiască nimic din ceea ce este omenesc.
A existat în
istoria criticii că o femeie romancier nu dezvăluie nimic din ceea ce este
strict mister în sufletul feminin. De aceea mari spirite critice au apreciat
atât de mult pe romanciera Hortensia Papadat Bengescu care ar fi depăşit acest
handicap în prezentarea personajelor sale feminine. Aşa stau lucrurile şi cu
romanul „Puterea destinului” care cucereşte în chip deosebit prin frumuseţea şi
profunzimea gândirii şi a stilului aforistic.
Prof. univ. dr..
Ion Dodu BĂLAN
Scriitor, critic
literar, istoric, folclorist
Bucureşti, Iuie,
2014
Generoasă, cu
rafinament și eleganță stilistică precum slovele făurite ale tălmăcirilor ce se
ivesc cu atâta firesc și savoare din vârful condeiului, Rodica Elena Lupu a
creat cu inspirație, talent și tenacitate un univers inedit, caracterizat prin
diversitate tematică și o deosebită expresivitate artistică, un randez-vous cu
lumea, într-o formulă de descătușare prin demontarea cunoașterii în entități
unitare de trăire. Cu aceeași senină delicatețe cu care scrie și poezie ne
dezvăluie setea de absolut, așteptări, împliniri, eliminând denivelările,
șlefuind înălțările și acoperind cu iubire hăurile disperării și urii. Căci
pentru Rodica Elena Lupu iubirea este răspunsul la toate întrebările, refugiul
pentru identificarea soluțiilor lumii. Restul - doar arhitecturi, socializare,
logos și iluzii…
Lili Bobu,
Preşedinte
Aociaţia Culturală Regal D’Art, 2014
RODICA ELENA LUPU
PUTEREA DESTINULUI
şi DINCOLO DE TIMP
Odată cu
publicarea romanelor „Puterea destinului”, editat la prestigioasa Editură
ANAMAROL, Bucureşti, 2013 şi „Dincolo de timp”, editura Fundaţia Academia
Dacoromână „Tempus DacoRomânia Com Terra”, 2012, doamna Rodica Elena Lupu
punctează o nouă reuşită, un nou tablou de ansamblu în palmaresul său literar.
Pentru orice
observator ce se opreşte din fuga nestăpânită a vieţii, meditând pentru o clipă
la pregnanţa simptomatologică a omenirii, devine acut sentimentul că mileniul
trei va intra într-o zonă a spiritualizării, nu numai ca modalitate de
existenţă dar şi din punctul de vedere al capacităţii societăţii de a se
scutura de impurităţi printr-un proces de autocurăţire, practic printr-o
atitudine hotărâtoare chiar şi a celor neimplicaţi direct. Acestă atitudine
devine evidentă cu fiecare pagină citită din cele două volume, „Puterea
destinului” sau „Dincolo de timp”.
S-a întâmplat ca
mai întâi să cunosc, şi să mă impresioneze, personalitatea scriitoarei, autoare
a nu mai puţin de 65 de cărţi! adică mai multe decât anii de viaţă ai domniei
sale, o perseverentă căutătoare de talente literare şi director al prestigioasei
edituri Anamarol, care înaintea acestei deveniri a bătut ţara în lung şi-n lat
în calitate de redutabil inspector financiar. Iată omul!
Posesoare de
temeinice studii economice şi juridice, combinând exactitatea cifrelor cu
aplicarea corectitudinii, doamna Rodica Elena Lupu şi-a format un rarisim cod
al judecăţilor de valoare sublimat în literatură sub forma unui laser puternic
ce pătrunde în adâncimile structurilor de categorii diferite, psihice, umane şi
sociale, desfăcând răul ori binele unei societăţi aflate în derivă, nu în scop
vindicativ ori pentru o simplă etalare ci ca formă de luptă împotriva
carenţelor unei lumi aplecată pe o pantă greşită.
În „Puterea
destinului”, pe parcursul unei productive dramatizări a acţiunii, adică 148 de
pagini aproape în exclusivitate de dialoguri, aflându-ne astfel în faţa unui
scenariu inedit, uşor de parcurs, stârnind curiozitatea următoarei file,
autoarea biciuieşte fără milă moravurile unei societăţi imunde. Cu un condei
straşnic mânuit, în prima parte a cărţii – cu vizibilă tentă de intrigă
poliţistă - ne introduce în lumea suburbană a înţelegerii de fond sau mai
bine-zis a neînţelegerii între membrii unei familii. Relaţia soţ-soţie,
părinţi-copii, fraţi-surori, socri-gineri, dar şi aceea de bărbat-femeie din punctul
de vedere al supremaţiei este cu succes reprezentată de personajele cărţii şi
acţiunile lor. Soţia împovărată de grijile inerente ale unei căsnicii -
serviciu, copii – nu mai poate răspunde romantismului de început şi soţul,
neglijat, îşi găseşte aleanul în braţele alteia din anturaj. Este punctul de
pornire a unui comportament deviant, ocazie cu care autoarea îşi intră, cum
s-ar zice, în atribuţii, conducând firele scriiturii, dezvăluind astfel, fără
cruţare, tarele unei societăţi cu apucături sicofante şi criminale, de nivel
epidermic: superficialitate, necinste, corupţie, infidelitate, care duc la
neîncredere, crime nesăbuite, boală, intrigi, delaţiuni, intervenţia justiţiei.
Niciunul din personaje nu este pozitiv şi totuşi, în desfăşurarea abrazivă a
întâmplărilor din viaţa acestei mici comunităţi, cu toate relele,
neînţelegerile şi natura diferită a intereselor, scriitoarea găseşte
modalitatea firească, lipsită de ostentaţie, de a aduna apele resurselor de
bine, parcă de nicăieri venite, parcă dintotdeauna aflate în subconştientul
colectiv, învingând într-un sfârşit adevărul şi puterea justiţiară într-o
formulă subtil echivocă, lăsând în grija viitorului alte provocări…
Partea a doua, tot
sub formă de scenariu, ne aduce în lumea subţire a intelectualilor şi oamenilor
de afaceri dintr-un spaţiu provincial. Personajele sunt de altă factură umană,
cel puţin la nivelul pretenţiilor, în realitate aflate într-o derivă endemică.
Treptat, cu aceeaşi îndemânare, doamna Rodica Elena Lupu devoalează neîmpliniri,
infidelităţi, duplicităţi, slăbiciuni de caracter, componente ale unei gândiri
egoiste şi superficiale, ale unei existenţe lipsite de idealuri din sânul unor
familii aflate în pragul falimentului moral şi material. Şi totuşi… personajele
găsesc resursele, parcă ajutate de întâmplare, să-şi adune forţele, să se
aleagă apele cele bune de apele cele rele.
Romanul „Dincolo
de timp”, de factură clasică, se înscrie în alt registru, exclusivist, al lumii
intelectuale (de medici) şi al oamenilor de afaceri din industria cosmetică din
oraşul Cluj, unde, însă, omenescul are aceleaşi manifestări izvorâte din
calităţi şi defecte. Ca-ntr-un joc de biliard, interesele şi, mai ales,
sentimentele se ciocnesc, bila cea albă, exponenta calităţilor fără apărare în
faţa răului, căzând în hăul sinuciderii. Acţiunea se desfăşoară într-o
normalitate absolută, faptele derulându-se una după alta şi reclamându-se una
pe alta. Într-o societate aşezată, a cutumelor stratificate, cum este aceea din
inima Transilvaniei, iresponsabila nestatornicie amoroasă a doctorului Luca
declanşează jocul vieţii şi al morţii, aruncând „dincolo de timp” destine
nevinovate, cum ar fi al soţiei credincioase, al copilului încă nenăscut dorit
de concubină, declanşând un turbion de trăiri şi răsturnări de situaţii, cu
impact major, pentru ca apoi, apele să se aşeze într-o statornicie a
firescului, fiecare personaj primindu-şi plata. O pagină impresionantă, demnă
de reţinut prin candoare dar şi realism, este aceea în care scriitoarea aduce
în prim-planul povestirii pe tânăra şi atrăgătoarea Alma. Însingurată,
îndurerată de pierderea mamei, debusolată, aflată la vârsta delicată a căutării
sinelui, Alma trece examenul maturităţii printr-o experienţă dură dar, departe
de a o macula, o proiectează pe o coordonată a asumării responsabilităţii unui
drum drept şi frumos, fără compromisuri.
Dincolo de timp şi
dincolo de acţiunea ce nu îţi permite să laşi cartea din mână, se înfiripează o
filosofie curată şi adevărată despre valorile imuabile ale omenescului ce au guvernat
dintotdeauna societatea, eludarea lor conducând la sancţiuni în plan personal.
Scriitoarea Rodica
Elena Lupu are predilectă înclinaţie către desluşirea destinelor umane, şi nu
doar reflexivă, ci implicându-se şi manevrând sforile faptelor, trăilor,
acţiunilor, tratându-le diferit, după valoarea lor morală, într-o trepidantă şi
firească desfăşurare, creând personaje-tipologii, într-o abordare stilistică
adecvată.
O scriitoare
adevărată, prolifică, ale cărei cărţi sunt căutate, citite şi aşteptate.
Felicitări!
Eliza ROHA
Membră Uniunea
Scriitorilor România
Bucureşti, 2014
Rodica Elena LUPU
este creatoarea unei lirici speciale, al cărei mesaj vibrant incumbă
melancolie, reverberante aduceri aminte, încercând regrete pentru o minunată
lume, demult dispărută în uitare: casa părintească şi vremurile de glorie ale
poeziei autentice.
Gheorghe. A.
STROIA
Scriitor, editor,
2013
O seara deosebita!
Un regal "poetic"! O seara in care doamna scriitoare Rodica Elena
Lupu a stralucit din nou si a radiat dupa eforturile de realizare a unei
antologii de poezie contemporana care va insuma 20 de volume pentru poeti mai
putin cunoscuti sau chiar debutanti. FELICITĂRI, doamna scriitoare! Vă doresc
multă sănătate şi să duceţi la bun sfârşit misiunea asumată!
Carmen DOROBANŢU
28 sept 2015,
Bucureşti, Librăria Mihai Eminescu
Templul culturii -
librăria Mihai Eminescu - a găzduit ieri, 28 septembrie 2015, sub auspiciul
promovării culturii naţionale şi egida de colecţie a editurii ANAMAROL, Rexlibris
Media Group - Sidney, partener media Radio ProDiaspora, un mare eveniment de
cultură. Au fost lansate 17 volume, din care: 1 volum de Poeme Cifrate
Multilingve - autor George Roca - curator al graficii, 15 volume Antologie de
poezie ANAMAROL - Simbioze lirice şi 5 volume de Antologie de proză ANAMAROL -
Scripta Manent, editor Rodica Elena Lupu.
Gazda
evenimentului, Directorul Editurii ANAMAROL şi membră a Uniunii Scriitorilor
din România, Rodica Elena Lupu, un om cu caracter, forţă şi energie cât pentru
zece, o personalitate puternică ce confirmă siguranţa de sine, a compus iscusit
o întâlnire de zile mari cu admiratorii cuvântului şi iubitorii artei. Eu o
numesc atomul cu plus - care dă mereu cu pozitiv. Prietenii apropiaţi îi spun:
Omul minune - care face şi desface.
Sala mare a
librăriei era plină. Puţinele scaune au fost ocupate de primii veniţi, restul,
în număr impresionant pentru o lansare, au stat în picioare.
Prezenţi la
eveniment au fost nume mari, slujitori ai artei şi culturii: Paul Surugiu -
Fuego, Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu,
Nicolae Dan Fruntelată, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena
Armenescu, Ana Calina Garaş, Dan Bodea şi mulţi alţii.
Totul s-a
întâmplat cu naturaleţea şi şarmul simplităţii. Au venit ca de la sine în
simţirea noastră. Prin poezie şi proză poți mângâia oamenii, o lacrimă, un vis.
Plămădite din suflet de om, cu trudă și sensibilitate, citind spectacolul
cuvântului, lucrarea sa creatoare, dai peste un munte de frumuseţe, o poartă
deschisă spre universul limbii române.
Pare uşor a scrie
proză şi poezie, dar nu e nici pe departe o joacă, ci trăire intensă, voinţă,
multă muncă şi pricepere. Unii oameni au fost milostiviţi cu zestrea talentului
nativ şi pentru aceşti aleşi ai sorţii curgerea scrisului are o aşezare
luminoasă, ca o suflare dumnezeiască, cu o cursivitate aparte, muzicală. Pentru
alţii în schimb, arta scrisului se capătă cu anii. Bogăţia cuvântul deţine
straturi de adâncime ce merită explorate. Nu reiterez concepte care au fost
scrise de oameni cu scriere înaltă, însă am convingerea că tenacitatea,
determinarea şi dorinţa de frumos este un bun început. A se crede că taina
cuvântului poate fi cuprinsă uşor este doar o iluzie. Dar..., fiecare pas
înseamnă evoluţie, cunoaştere, creştere, descoperire, un îndemn la lucrarea
faptelor bune şi la întemeieri viitoare.
Chemat de prietena
sa bună, Rodica Elena Lupu, artistul Paul Surugiu - Fuego a răspuns pozitiv
invitaţiei şi ne-a onorat cu un discurs bine conceput şi la obiect, desprins
din recuzita harului său, trudei şi solidităţii tocmirii artistice, armonizat
cu inflexiuni poetice, versuri scrise de marele poet basarabean-român Grigore
Vieru, Nicolae Dabija şi amfitrioana evenimentului, aducând cu sine un fragment
de iubire, sensibilitate şi pasiune. Aşa cum totdeauna reuşeşte, Paul Surugiu -
Fuego nu se dezice, emoţionează ascultătorul. Ne-a impresionat! Din acest
ambitus generos al împlinirii sale artistice, arta emoţiei şi pasiunii se
scrie, se recită şi se cântă cu dăruire şi cu suflet. Ca o probă a vocaţiei
multiforme, şi la acest eveniment de carte frumosul şi cultul artei sale s-a
aratat auditoriului prin expresivitate, sinceritate, simplitate şi forţa
mesajului transmis.
În faţa celebrării
artei omul face o reverenţă. Eu, azi, fac această reverenţă, cu adânc respect
şi preţuire pentru aceia care îmbogăţesc tezaurul limbii şi literaturii române,
izvor revelator şi grăitor prin mărturisirea operei artiştilor creatori.
Felicitări mele sunt depline pentru oamenii de conştiinţă care au făcut
posibilă această măreaţă realizare, Rodica Elena Lupu, Paul Surugiu - Fuego,
Emil Lungeanu, Ion Dodu Balan, George Roca (Australia), George Corbu, Nicolae
Dan Fruntelata, Dona Tudor, Veronica Maria Florescu, Ion Horea, Elena Armenescu
şi mulţi alţii, cu mulţumire şi bucurie pentru această strădanie reuşită, care
şi-a împlinit generos rolul, s-a concretizat ca o lecţie extrem de importantă,
menită să slujească reprezentativ arta şi cultura, purtătoare şi generatoare de
frumos prin bogăţia de expresie a cuvântului scris, ilustrat cu o forţă
creatoare fascinantă, şi s-a desăvârşit prin farmec, simplitate şi naturaleţe.
Mulţumesc!
Laura NICULESCU
Scriitor,
Bucureşti, septembrie 2015
Ce faci tu nu fac
alţii in DOUĂ VIEŢI... scrii romane, organizei prezentări de carte...eşti
editoare... texte la melodii....poezii, cărţi pentru copii şi câte şi mai
câte.. călătoreşti. Toata admiraţia pentru hărnicia ta artistică, pentru tine.
Cu drag,
Elena Cesar Von
SACHSE
28 sept 2015,
Germania
Felicitari pentru
puterea și capacitatea de a ști să le faceți pe toate: să scrieți, să editati,
să organizaţi şi să participați la atât de multe evenimemte culturale, să
apăreți în emisiuni la televiziune și nu în ulțimul rând să călătoriți prin
locuri în care alții nu ajung nici cu gândul. Felicitări, stimată doamnă și vă
doresc ca acest nou an să vă aducă tot atât de multe satisfactii pe toate
planurile, ca și anii precedenți!
Elena GLODEAN
poet
14 ian 2016,
Câmpina
Sunteti minunata,
dati viata cuvintelor prin sufletul dumneavoastra, iar povestile de vers sunt
de o frumusete infinita, oglindire a chipului dumneavoastra cald si luminos!
Bucuria si binecuvantarea unui om este atunci cand viata-i daruieste sansa de a
cunoaste o personalitare monumentala, un suflet de lumina cu har divin, un
inger al cuvintelor scrise, prinse in panza de matase a nemuririi. Mare mi-a
fost incantarea atunci cand, acum aproape doi ani, v-am cunoscut, o doamna
pretioasa, un suflet cald si plin de daruire, o suava fiinta in preajma careia
timpul s-a oprit pentru mine, pentru ca a invata despre viata si universul
cuvintelor de la scumpa mea maestra inseamna a slefui prin admiratie si exemplu
demn de urmat un suflet aflat la inceput de drum .Va imbratisez cu suflet cald
si ganduri de lumina!
Isabela Bianca
NEAGU
februarie 2016
