Powered By Blogger

joi, 2 martie 2017

BUNICUL, versuri RODICA ELENA LUPU




BUNICUL

Pe bunic, îl aştepta zâmbind;
ce bătrân frumos era!
Avea în ochi un licăr jucăuş,
căutând parcă ceva ce ea nu înţelegea.
-Nu semeni deloc cu mama ta!
-Nu, nu semăn cu mama.
Era bine dacă aveam frumuseţea ei,
în profesia pe care mi-am ales-o,
dar pe scenă mă descurc.
Scena nu are nimic de-a face
cu frumuseţea cuiva, ştiţi!
Arta, ce faci tu şi arta ta,
asta te înfrumuseţează.

Era emoţionată
în faţa acestui bătrân.
Privi direct în ochii-i negri
şi ciudat, în ei văzu iubire.
Iubire pentru ea.
Vremelnicia-i amintea
cum el îi răsfăţa
odată, prea demult
pruncia.

Dn volumul ROCHIA DE TAFTA, 
de RODICA ELENA LUPU
Editura ANAMAROL, 2016



18 comentarii:

  1. Minunate versuri, cu adimiratie si drag!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce bucurie sa ai bunici! Cu respect, toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. Minunat poem, la fel ca bunicul si nepoata!

    RăspundețiȘtergere
  4. Un poem minunat dedicat bunicului, felicitari, cu respect!

    RăspundețiȘtergere
  5. Am lecturat cu emotii si mult drag, multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu emoţii citesc si eu deosebitele tale poeme. Iţi mulţumesc, ganduri bune spre tine, cu drag!

      Ștergere
  6. Nu l-am cunoscut pe bunicul meu. Frumos poem, cu stima!

    RăspundețiȘtergere
  7. Deosebit poem, cu admiratie si respect!

    RăspundețiȘtergere