BUNICUL, versuri RODICA ELENA LUPU

BUNICUL

Pe bunic, îl aştepta zâmbind;

ce bătrân frumos era!

Avea în ochi un licăr jucăuş,

căutând parcă ceva ce ea nu înţelegea.

-Nu semeni deloc cu mama ta!

-Nu, nu semăn cu mama.

Era bine dacă aveam frumuseţea ei,

în profesia pe care mi-am ales-o,

dar pe scenă mă descurc.

Scena nu are nimic de-a face

cu frumuseţea cuiva, ştiţi!

Arta, ce faci tu şi arta ta,

asta te înfrumuseţează.

Era emoţionată

în faţa acestui bătrân.

Privi direct în ochii-i negri

şi ciudat, în ei văzu iubire.

Iubire pentru ea.

Vremelnicia-i amintea

cum el îi răsfăţa

odată, prea demult

pruncia.

Dn volumul ROCHIA DE TAFTA, 

de RODICA ELENA LUPU

Editura ANAMAROL, 2016