ARBITRAJ
Eu visez…
Eu am curaj…
De mult nu mai fac bilanţuri…
Chem iubirea-n arbitraj
să mă apere de lanţuri.
Vrei să mi le pui pe mâini?
Moarte, poţi să mai amâni!
Să nu-mi fie mult prea grele
Când te-mbrăţişez cu ele...
Eu am curaj…
De mult nu mai fac bilanţuri…
Chem iubirea-n arbitraj
să mă apere de lanţuri.
Vrei să mi le pui pe mâini?
Moarte, poţi să mai amâni!
Să nu-mi fie mult prea grele
Când te-mbrăţişez cu ele...
Minunat poem, cu respect, va multumim!
RăspundețiȘtergereCu drag, Silvia!
ȘtergereVa multumim, un poem de nota zece!
RăspundețiȘtergereCu toata consideratia, domnul profesor!
ȘtergereARBITRAJ...DA...MINUNAT!
RăspundețiȘtergereCu toata consideratia!
ȘtergereVa urmarim cu plăcere!
RăspundețiȘtergereCu drag!
ȘtergereCu admiratie! Felicitari scrieti minunat!
RăspundețiȘtergereCu respect!
ȘtergereInteresant poem!
RăspundețiȘtergereCu drag!
ȘtergereMultumim pentru frumoasa poezie
RăspundețiȘtergereIncântare pentru suflet si inimă