O sabie de lemn în muntele stâncos
Aceasta-ar vrea să fie
Mai noua mea poezie.
Să tremure, să cânte, să răsune
Când stă să-nfrunte piatra
Ca un potop de strune.
Să i se-audă glasul
Mai noua mea poezie.
Să tremure, să cânte, să răsune
Când stă să-nfrunte piatra
Ca un potop de strune.
Să i se-audă glasul
Peste prăpăstii sumbre
Şi să-i urmeze pasul
Cor imens de umbre...
Rămâi aşa, rămâi de-a pururi dreaptă
Să urc cu tine treaptă după treaptă
Până acolo unde ştii
Că ne schimbăm în stol de ciocârlii.
Şi să-i urmeze pasul
Cor imens de umbre...
Rămâi aşa, rămâi de-a pururi dreaptă
Să urc cu tine treaptă după treaptă
Până acolo unde ştii
Că ne schimbăm în stol de ciocârlii.
Din volumul FERESTRE COLORATE
de RODICA ELENA LUPU
ISBN: 978-606-640-105-0
Deosebite sunt aceste versuri, sincere felicitari, vă urmărim cu plăcere, cu admiratie si pretuire!
RăspundețiȘtergereCu stimă doamna profesoară!
ȘtergereVa urmarim cu drag! Ve multumim!
RăspundețiȘtergereCu drag, seara linistita!
ȘtergereDe citit printre randuri, impresionante versuri, va multumim! Cu pretuire!
RăspundețiȘtergereCu stima!
ȘtergereCata dreptate aveti! Cu stima!
RăspundețiȘtergereCu respect!
ȘtergereMinunat poem!
RăspundețiȘtergereGanduri bune spre voi, Silvia!
ȘtergerePoezia, minunat!
RăspundețiȘtergere