sâmbătă, 8 octombrie 2016

ARS LONGA?! de RODICA ELENA LUPU




ARS LONGA?!

M- am aplecat spre scrisu-ţi  
În pumni ţinând răbdarea  
Şi-am căutat să-ţi aflu  
Şi crezul şi chemarea.  
  
Am vrut să văd ce arde  
În sufletu-ţi mocnit,  
Doar rătăciri în vatră  
Şi pulbere-am găsit!  
  
Sunt fraze şi expresii  
Ciudate şi banale  
Ades idei umflate,  
Pe dinăuntru goale.  
  
Angoase şi morbide  
Voit sofisticate  
De unde-atâta lipsă  
De-obraz, luciditate?  
  
Scrii ce te taie mintea  
Prin cap ce îţi trăzneşte  
Tu, dacă scrii în versuri,   
Nu scrii şi-n româneşte?  
  
Că cercuri în cenacluri  
Ca vânătorii staţi  
Şi ce scorniţi... ca dânşii  
La fel... aplaudaţi?  
  
Vrei ca să arzi amice,  
Dar vrerea ţi-i ostilă...  
Dacă nu ai ce arde,  
Degeaba porţi feştilă!   
  
De Rodica Elena LUPU  

din volumul HAOS, Editura ANAMAROL, 2010 

12 comentarii:

  1. Deosebit! Cu pretuire pentru tot ce ne daruiti!

    RăspundețiȘtergere
  2. Câtă dreptate aveţi! Deosebit poem, vă urmărim cu plăcere, cu admiratie si pretuire!

    RăspundețiȘtergere
  3. Câtă dreptate aveti! Vrei ca să arzi amice,
    Dar vrerea ţi-i ostilă...
    Dacă nu ai ce arde,
    Degeaba porţi feştilă!

    RăspundețiȘtergere
  4. De citit printre randuri, impresionante versuri, va multumim! Cu pretuire!

    RăspundețiȘtergere
  5. Asa este! E usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune...

    RăspundețiȘtergere
  6. Aveţi dreptate! Minunat poem!Cu drag vă urmărim!

    RăspundețiȘtergere