Rodica Elena Lupu - 75 de cărţi semnate Rodica Elena Lupu şi cu pseudonim Roena Woolf - 1986 - 2018

75 de cărţi  scrise de mine în perioada ianuarie 1986 - martie 2018
Motto:
Tainele mării nu se cunosc de pe mal...
                                    Rodica Elena Lupu

Altă primăvară... de Rodica Elena Lupu - E primăvară, iarăşi primăvară...în grădina casei mele din Ardeal...

ALTĂ PRIMĂVARĂ

Şi iată

o altă primăvară –

mult mai idilică,

pentru că

mă aflu acasă,

la Războieni-Cetate.

Am hoinărit cu tata

printre straturile de legume –

pe el îl interesa

un nou soi de roşii,

iar eu ronţăi o ridiche

şi un fir de mărar.

Pe terasa

acoperită de flori,

lumina se schimbă

de la liliachiu

la violet

şi apoi la purpuriu,

de la aurul piersicii

la portocaliu

şi apoi la sîngeriu,

după cum unduiesc

şi se leagănă uşor

ciorchinii

încărcaţi de flori.

Zăresc printre flori

cerul,

grădiniţa cu flori

din faţa casei

înfăşurată

în plante agăţătoare,

şi totul e inmuiat

în culoarea dulce

a şerbetului.

Calc cu piciorul gol

iarba

care se ridică apoi din nou,

răspîndind

o aromă pătrunzătoare

de lapte, de vaci

şi de miere.

Văzduhul tremurător,

colorat

în nuanţe florale,

vibrează

ca o coardă de vioară

atinsă de piciorul fragil

al unei libelule sclipitoare.

Din volumul SOLITAR

de Rodica Elena Lupu

prima ediţie Editura Dacia Cluj Napoca, 1988

ediţia a doua Editura ANAMAROL, 2018

RODICA ELENA LUPU, PRIMĂVARĂ ÎN FERESTRE COLORATE…!

 

În zilele acestea de necrezută confuzie a anotimpului nici iarnă, nici primăvară, cu zăpadă bogată la sfârşit de martie, câmpii încă albe când trebuia să se-nvăpăieze în smarald şi cocori miraţi sărmanii că au nimerit în pline vijelii şi ninsori la-ntoarcerea din vremelnică emigraţie atât de departe de cuib, caut o formă, un mod de înţelegere generală despre cum s-a putut ca natura să şovăiască la schimbul gărzilor ciclice…! Nu cred până la capăt că de la simple percepţii ale mele, la labirinturile gândirii abstracte, contemplând natura, totul îmi aprinde imaginaţia, însă, o dată-n plus mi-am dat seama că interpretarea legilor naturii e un hazard în măsura în care nu cultivi calităţile raţiunii şi nu te dispensezi de ipoteze clădite din hoinăreli mintale…!  

La cum mă port eu cu mine, îmi este imposibil să cred însumi că am învăţat până acum să caut binele şi adevărul, ocolind răul şi ficţiunea. Cum aş putea, nefiind apt nici până azi de atâta lucru, să pricep o iotă de ce ninge primăvara şi plouă iarna?! Reacţionez, de aceea, cum pot şi cât ştiu, ca martor trăitor al acestor vremi întoarse pe de-a-ndoaselea, adică nebătându-mi capul cu timpul probabil. Oricum n-am instalat eu turbulenţele vremii, ba chiar mă distrează faptul că s-a corectat frigiditatea, schematismul calendaristic, tradiţia, convenţionalismul, mistica, legenda ce-au supravieţuit de când lumea, până azi la momentul unei alambicări din cale-afară de ciudate…! Ia să mai trăim şi experienţa unui altfel de anotimp, iar, în consecinţă, să inventăm şi o altă denumire, nici iarnă, nici primăvară…! Fiul meu, Maximilian, săptămâna aceasta intră în programul „Şcoala, altfel” şi se bucură. Eu, însă, nu înţeleg, dar n-are importanţă pentru el aceasta, de ce-i zice tot şcoală, dacă e altfel?! Nu e normal ca ceva să se cheme la fel ca altceva… dacă nu se mai învaţă carte sub coordonatele raţiunii de şcoală, tot ceea ce e altfel, se poate numi oricum numai şcoală nu…!  

Prin urmare, avem lexicul cu o denumire lipsă pentru ceea ce e afară! Dacă se va întâmpla să dispară primăvara, cu totul, vara izbucnind brusc la plecarea din timp a iernii, e clar, trebuie să simplificăm calendarul şi să eliminăm din el această etapă. Ce rost ar mai avea ca un interval de timp să ţină blocată ancestralitatea unui alt interval de timp, dacă el nu mai există?! Că doar nu facem politică până şi cu astronomiile, meteorologiile sau care vor mai fie ele domeniile vremii, vremurilor, ploilor şi torentelor de ninsori! Şi nici n-om face jocuri de-a puterea birocraţică pe seama capriciilor timpului, bătând în cuie o primăvară dispărută din schemă şi depăşită de realitate…! Nu-i destul că batem în cuie pe unii şi aceiaşi care ne promit una şi ne dau alta de la o revoluţie care n-a fost, încoace?!  

În toiul unui astfel de iureş de sinteze despuiate de sensuri am luat în mână, cu gândul de a transforma nimicul în pierdere de timp, o carte. Numai că n-a fost aşa. Cartea aceasta mi-a trezit mintea şi a întors-o la raţiunea funcţionării utile! Este vorba despre un volum de versuri scrise de poeta Rodica Elena Lupu, editoare totodată la propria-i Editură făptuitoare de grâne livreşti, culese ca boabele din holde, dând deoparte spicul şi puzderia, lăsând rodul, „Anamarol”. O cunosc pe poetă, mi-a şi editat două cărţi, cam greu, e drept, căci eu îmi aduc adesea la disperare colaboratorii deoarece cred că o unitate de păreri ori servitutea în această materie, dacă există, se ajunge uşor la superficialitate…! O mai cunosc pentru că ne-am întâlnit la unele evenimente culturale şi artistice, la Bucureşti şi pentru că i-am şi scris un argument de vreo pagină în chiar cartea aceasta ce inspiră şi emancipează câteva idei ale mele în interiorul explorării filozofale, pasionat, raţional şi idealist deopotrivă. N-am avut grijă să construiesc un drum de colaborare statornică de atunci şi până azi, cu poeta Rodica Elena Lupu, între timp eu făurind alte cărţi, cu alte edituri. Astfel de tatonări, însă, seamănă cu ceea ce se întâmplă când divorţezi de nevastă: ştii pe cine laşi, nu ştii pe cine iei…!  

Să ne întoarcem, însă, la poezia Rodicăi Elena Lupu, aceasta e ceea ce merită, mai cu seamă că titlul, „Ferestre colorate” e în armonic ton cu noncomformismul propriu-zis, decorativ, ce a luat în stăpânire un spaţiu poate prea lung în textul acesta şi poate nu îndeajuns de adânc în filozofie estetică, aşa cum au forţa să fie versurile poetei pe care azi o redescopăr cu plăcere şi drag! Ea vădeşte, vers cu vers în cartea aceasta, un ideatism ce-i reliefează luminos multiplele acte de cultură, dar în primul rând, fireşte, întreaga sa creaţie poetică ce este cantonată pe măreţia idealului de exprimare a ideilor. O carte interesantă e aceea ce se vinde singură, prin titlu – abilitate ce-mi lipseşte mie în general şi mă pune-n încurcătură, eu vrând să concentrez într-un cuvânt, două, mai mult decât o pot toate cuvintele de pe lume. Dar, dacă ai în faţa ochilor o carte ce se cheamă „Ferestre colorate”, acum, în preajma Paştelui, când gospodinele şterg geamurile cu un fel de ştergătoare pe catalige, nu cu ziare, cum le ştergea mama, vrând să fie cât mai transparente, permisibile soarelui ca să înflorească întreaga casă cu lumina lui imaculată, te miră ideea de „ferestre colorate”…! Ei, dar „ferestrele” poetei Rodica Elena Lupu nu sunt o sticlă între două lumi, sunt viaţa însăşi, cu toate culorile ei, între una şi aceeaşi lume împărţită între două universuri parţiale: corporal şi lăuntric sufletesc.  

„Ars poetica”, „Licurici”, „În grădină”, „Iubită mamă”, „Bunicul şi bunica”, „Iarba”, „Amintiri”, „Nu am uitat”, „Casa părintească”, „Timpul”, „Moment”, „Sub soare”, „Eu şi tu”, „Iubeşte-mă”, „Dragoste”, „Suflet pereche”, „Mi-e dor”, „Scara cu flori”, „Marină”, „Elegiacă”, „De ce?”, „Arbitraj”, „Clipe în doi”, „Philemon şi Baucis”, „Dincolo de timp”, „Voi trăi”, „puţin mai mult”, „Viaţa”, „Femeia de sticlă”, „Zăpadă”, „Semnul întrebării”,, „Zodiac pentru doi”, „Orologiul”, „Adio nerostit”, „Crez”, „Îmi pasă”, „Unde?”, „Peisaj”, „Amurg”, „Pescăruşii”, „Înspre asfinţit”, „Apus”, „Asfinţit”, „Seara”, „Ploaia”, „În gând”, „Visul meu”, „În vis…”, „O nouă zi”, „Ce este… unde?”, „Toamna”, „Anotimpul ploilor”, „Amurg de iarnă”, „Tainic joc”, „Raiul de iarnă”, „Primăvara”, „Culoarea primăverii”, „Toamna tuturor animalelor”, „Rezervaţie”, „Efectul global”, „Drum închis”, „Scrisoare”, „Cu în-ce-ti-ni-to-rul”, „Pe gazon”, „Zborul”, „Lanţul slăbiciunilor legii”, „Pantomimă”, „Poem”, „Neînţelegere”, „Plopul”, „Alergare în nori”, „Comoară tristă”, „Trompete şi păpădii”, „Aşa e viaţa…”, „Romanţă pentru cei ce nu-s”, „Cântec târziu”, „Golful mării de smarald”, „Timpul nu trece”, „Gândul călător”, „Cvadriga lui Icar”, „Cine sunt eu?”, „Abur”, „Clipa”… iată, acestea-s poeziile îmbuchetate în acest volum (ediţia din 2015). Le-am citat pe toate, ceea ce nu cred că o face altcineva într-o recenzie, dar eu cred că titlurile vorbesc însele, mai mult şi mai bine decât aş putea eu. Citindu-le, ne-am edificat deja ce sunt aceste „ferestre colorate” ale Rodicăi Elena Lupu, prin ce culori se transbordează lumina dinspre concretul vieţii universale la viaţa sufletească a poetei…!  

Bucuros că şi eu mă adaug celor ce-au alcătuit câte o pagină, două de impresii pentru această carte, sunt de-a dreptul onorat de un „anturaj” eminent de recenzori ai cărţii, care sunt: Ion Brad, Octavian Paler, Ştefan Dumitrescu, Paul Goma, Artur Silvestri, Ion Raţiu, Dona Tudor, Constantin Frosin, Paul-Ciprian Surugiu – Fuego, Fabiani Belemuski, Mario Andres, Radu Cârneci, George Roca, Emil Lungeanu, Elisabeta Preda, Narcis Constantin Avădănei, Carmen Dorobanţu, Eliza Roha, Ion Dodu Bălan, Lili Bobu.  

Panoramarea celor câţiva ani – câţiva nefiind mulţi dar nici puţini – de când o cunosc pe poeta Rodica Elena Luou este o realitate dominantă a unei impresii afective pe care o situez deasupra oricăror încordări cauzate de colaborarea livrescă – pe care o regret ca încheiată, dar niciodată nu spunem niciodată cu excluderea certă a şovăielii, eu cel puţin îmi doresc oricând o revenire (am câteva cărţi gata de tipar şi altele în lucru). Prin oricâte prefaceri trec gândurile mele de la o zi la alta, cel despre poeta Rodica Elena Lupu rămâne neclintit în conţinut şi expresie, iar toate acestea îşi arată mărimea lor şi sinceritatea mai cu seamă prin faptul că am început să-i recitesc poeziile şi îmi pare nu că am pierdut şi sensul şi fondul lor cândva, dar că între timp ele şi-au dobândit ca vinul vechi o catifelare a culorii şi parfumului.  

Am mai multe cărţi de la Rodica Elena Lupu şi le-aş transgresa într-un mecanism moral opresor asupra mea dacă m-aş apuca de o critică literară pe seama lor, pentru că eu n-am nicio legătură cu abilitatea criticului literar. Însă pot vorbi despre cărţile acestea că sunt contra curentului, cel puţin acum când eu sunt năucit de încurcătura anotimpurilor, suplimentată de datul ceasului cu o oră înainte – ce născocire incredibilă, păcălitoare prin mutarea înainte a acelor ceasornicului, ineficientă câtă vreme ceasornicul uman nu poate fi mutat nici înainte nici înapoi…! De ce contra curentului prezent?! Pentru că poeziile Rodicăi Elena Lupu nu alunecă în iraţional, sunt foarte umane, decorate în culorile vieţii obişnuite ale omului ce trăieşte, iubeşte, cântă, creează, suferă, se veseleşte, munceşte…, în cursul normal al naturii umane, neconcordante cu extreme ca acestea ale forţării vadurilor timpului.  

Ninge, tot mai ninge, dar dedesubtul zăpezii seminţele mocnesc sub scoarţă şi vor exploda vrând, nevrând, curând. Într-o zi, iarna se va da bătută! Până atunci, pentru a nu intra în dansul capriciilor citim poezii scrise de Rodica Elena Lupu. Volumul „Ferestre colorate” exaltă în ce mă priveşte o memorie activă a plăcerii mistuirii în cuvinte frumoase, colorate viu, bune ca pâinea aburindă şi ca vinul dulce…! Nu mai contează că încă nu aud păsărele ciripind vesele sub sprânceana casei şi nu izbuccnesc florile din muguri la ceas de împrimăvărare, important e că poeziile frumoase, mirese ale spiritului aduc însele o altfel de primăvară (dacă tot vorbim despre realităţi altfel), o primăvară a „ferestrelor colorate”…! 

  

Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com)  

Rodica Elena Lupu - CONCERT DE GALĂ - Dincolo de cuvinte!

George Corbu, Rodica Elena Lupu, Constantin şi Evelyne Croitoru, Simona Neagu şi juniorul

Colonelul Aurel Gheorghiţă, soprana Simona Neagu şi fiul lor, o familie minunată!

Am fost invitată şi am participat împreună cu Evelyne şi Constantin Croitoru, Simona Neagu şi juniorul  care şi-a aplaudat fericit tatăl, colonelul Aurel Gheorghiţă, George Corbu, la acest minunat CONCERT DE GALĂ - Da, dincolo de cuvinte!


Orchestra reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale
al cărei coordonator muzical, (la pupitru), colonelul Aurel Gheorghiţă


Corul Ministerului Apărării Naţionale şi Corala preoţilor din Arhiepiscopia Râmnicului



La Concertul de Gală au fost acordate premiile celei de a XIII ediţii
a Concursului de Creaţie Ivanovici

Rodica Elena Lupu - MILENARA, ABURNUS MAJOR...MUNŢII APUSENI... - din volumul VACANŢE, VACANŢE... ROMÂNIE, PLAI DE DOR, 2003

Rodica Elena Lupu şi invitaţii - Premiile Revistei Actualitatea Muzicală - Aula Palatului Cantacuzino - Muzeul George Enescu, Bucureşti, 26 Martie 2018

Rodica Elena Lupu - In Aula Palatului Cantacuzino - Muzeul George Enescu



Fotografie de colecţie - Mulţumesc Tavi Ursulescu pentru invitaţie.

Trei buni prieteni - Rodica Elena, Tavi, Evelyne

Ca în fiecare an- la 26 Martie 2018 s-au acordat Premiile Revistei Actualitatea Muzicală , manifestare desfăşurată în Aula Palatului Cantacuzino - Muzeul George Enescu. Amfitrioni au fost Adrian Iorgulescu, Președinte UCMR, George Balint, Redactor Șef „Actualitatea Muzicală”, Prof. Univ. Dr. Mihai Cosma şi Octavian Ursulescu, redactori. 
Disponibil - Vezi: 
http://revistamuzicala.radioromaniacultural.ro/?p=28239

Iată care sunt categoriile și PREMIILE Revistei „ACTUALITATEA MUZICALĂ” pentru anul 2017:

”Personalitate interpretativă”: Gabriel Bebeșelea, dirijor – pentru promovarea repertoriului românesc prin înregistrări Radio/CD şi concerte publice;

”Eveniment cultural”: Alexandru Badea – Festivalul Oradea Music Open – pentru integrarea muzicii și a celorlalte arte într-un concept pluridisciplinar inovator;

”Premiul pentru muzicologie”: Octavian Lazăr Cosma, pentru seria de volume dedicate istoriei Operei din București;

”Premiul pentru Perseverenţă în cultivarea tradiţiilor româneşti” – Alina Mavrodin, directoare artistică a Festivalului Internaţional ”Crizantema de aur” de la Târgovişte;

”O viata dedicată cântecului” – Marina Voica, la 80 de ani de viaţă şi 60 de carieră muzicală exemplară. Peste 500 de melodii înregistrate, trofee in ţară și peste hotare, colaborări cu toţi marii noștri compozitori de muzica ușoară.

”Premiul muzicii de Jazz” – Sebastian Burneci, trompetist

”Vedeta anului” – Andra (Măruţă) – Îndrăgita solistă a avut un an remarcabil, cu un spectacol excepţional, care a făcut de câteva ori neîncăpătoare Sala Palatului. A lansat câteva mari șlagăre în acest interval și a editat un album remarcabil, plus zeci de concerte în ţară și în străinătate. Este un lider autentic al generaţiei sale.

”Premiul muzicii rock” – formaţia ”Viţa de vie” – condusă de Adrian Despot, membru al UCMR, absolvent al UNMB. Formaţie modernă, interesantă, originală.

Marina Voica, Mihai Cosma, Octavian Ursulescu

Andra Măruţă, Mihai Cosma, Octavian Ursulesu

Alina Mavrodin, Mihai Cosma, Tavi Ursulescu

Andra Măruţă şi Rodica Elena Lupu, cu bucuria revederii


Rodica Elena Lupu, Octavian Ursulescu, Evelyne Croitoru

Marina Voica, Evelyne Croitoru, Alina Mavrodin, Rodica Elena Lupu

Rodica Elena Lupu si Carmen Cârneci

Rodica Elena Lupu si Lucia Popescu Moraru

Rodica Elena Lupu si Jolt Keresteşy

Rodica Elena Lupu şi Florin Silviu Ursulescu

Rodica Elena Lupu şi Horia Moculescu

Rodica Elena Lupu si Titus Andrei

Horia Moculescu, Mihai Cosma, Octavian Ursulescu

Mulţumesc prietenei mele Evelyne Croitoru pentru poze.

Rodica Elena Lupu - TRADIŢII MUZICALE - Magazinul Muzica Bucureşti, lansare CD-uri - Articol în ULTIMA ORĂ , de Octavian Ursulescu

Foto grup de la dreapta  sus Octavian Ursulescu, Rodica Elena Lupu iar în faţa lui Octavian este Natalia Guberna

Disponibil: https://ultima-ora.ro/traditii-muzicale/   Poate într-o zi vom face un interviu cu producătorul Paul Stîngă, de la casa de discuri Eurostar, pentru a afla cum reușesc cei de acolo, cu o echipă redusă numeric, să lanseze zeci și zeci de albume cu artiști români și chiar străini, în timp ce alte case se ”laudă” cu doar cîteva titluri anual, neglijînd aproape total creația românească originală și artiștii autohtoni. Pe tărîmul muzicii ușoare, cel puțin, nu există vedetă sau artist consacrat care să nu figureze în portofoliul Eurostar, unii chiar cu mai multe CD-uri. În plus, Eurostar nu ratează nici un tîrg important, promovîndu-și producția, iar discurile sînt lansate cu afișe, mediatizare, fast la magazinul de specialitate,  Muzica, de pe Calea Victoriei, în prezența specialiștilor și a unui numeros public, ceea ce asigură un ”start lansat” pe piața de gen.

Corina Elena Badea, Paul Stângă, Octavian Ursulescu

De un asemenea tratament s-a bucurat și cel mai recent album al unei cantautoare extrem de talentate din Tulcea, Corina Elena Badea, despre care am mai scris. Medic (și încă unul foarte bun), artista nu doar cochetează, ci face muzică extrem de serios: studii aprofundate de pian și chitară, compoziții și texte proprii, voce remarcabilă. Iar talentele ei nu se mărginesc la atît, fiind și o pictoriță dotată, aducînd pe simeze, la lansare, cîteva din tablourile sale, parte din ele figurînd și în cuprinsul albumului. Ele au fost apreciate la superlativ la fața locului de cunoscutul artist plastic Traian Nica Țuckman. Și pentru că era încă iarnă, cîteva din compozițiile sale au purtat titluri de sezon sau circumscrise Sărbătorilor: ”Doamne, să ne-ajuți”, ”Cea mai lungă noapte”, ”Fulgi de nea”, ”Înger mic cu stea în frunte”…V-am oferit aici traducerea, fiindcă ele au fost cîntate în dialectul aromân, ca și cele propuse de invitații de onoare, Vasile Topa (o voce senzațională, artist în vîrstă, dar care dorește mult să participe la ”Crizantema de aur”) și Vanghele Gogu, cu nelipsitul lui acordeon. Aromâncă doar după mamă, Corina Badea este o mîndrie a comunității, cu multe premii pentru muzică și poezie la activ, inclusiv pe plan internațional. Arta complexă a acesteia m-a sedus de la primul spectacol în care am văzut-o nu doar pentru că am și eu ascendență aromână (de fapt corect este ”armână”), ci pentru că are multă finețe în interpretare, gingășie, o sensibilitate rară, muzicalitate și căldură în glas, datorînd mult folk-ului, sub semnul căruia a debutat și ”defilează” și acum. Nu întîmplător i-a fost asociat numele ”Elena di vreari” (Elena de iubire)! La lansarea de la magazinul ”Muzica” au ținut să fie prezente numeroase personalități ale comunității aromâne, cum ar fi Constantin Canacheu, Teia Sponte, Stere Paris. Dintre aceștia, au rostit emoționante discursuri regizorul Toma Enache (filmul său ”Nu sunt faimos, dar sunt aromân” a colindat lumea), de la Radio România, precum și Emil Hagi, de la Cîmpulung-Muscel, care are acolo un adevărat muzeu al satului, cu comori neprețuite. Melomani mai în vîrstă, între care și componenți ai grupurilor vocale ”Boatsea (Vocea) Pindului” sau ”Boatsea fârșirotească”, nu s-au despărțit nici aici de ”cîrlibană”, tradiționalul toiag ce marchează legăturile cu existența milenară de păstori (”picurari”) a armânilor. O mare surpriză pentru sărbătorită a fost apariția apreciatei interprete Sirma Granzulea (în egală măsură vedetă a cîntecului popular românesc), stabilită în Australia; ea a dăruit celor prezenți o tulburătoare și populară romanță, reluată în cor de toți participanții, fiind extrem de cunoscută. Și dacă vorbim de surprizele venite de peste hotare, pe scenă a urcat la un moment dat reputatul actor și cantautor Sergiu Cioiu, stabilit la rîndu-i în Canada și prezent în țară pentru cîteva concerte, evenimente și lansări Eurostar, pentru că și el face parte din marea familie de artiști Eurostar, reprezentată și în fotografia de grup de Venera și Paul Stîngă. Soliștii și-au demonstrat solidaritatea de breaslă cu colega lor Corina Elena Badea, dintre ei fiind alături de protagonista lansării, înafara lui Sergiu Cioiu, Natalia Guberna (cu un disc în pregătire), Aurel Moga, Marian Stere (coleg la Radio România Internațional cu Toma Enache), deși își mai anunțaseră prezența și alții, dar poate vremea i-a împiedicat.

A fost, la magazinul ”Muzica”, o seară de muzică dulce, caldă, învăluitoare, genul acela de muzică bună de pus pe rană, ce alină orice neliniște sau durere. Într-o lume tot mai violentă, mai agresivă, mai nepăsătoare a fost ca o alinare a sufletului…

Octavian URSULESCU

RĂBDARE, de Rodica Elena Lupu

Să poţi să te ridici

după fiecare prăbuşire:

o străveche,

ereditară,

inteligentă

şi superioară,

răbdare.

Să depănăm secolele,

mileniile,

şi poate-i vom găsi

originea

în frămîntările

din sînul pămîntului,

în răbufnirile

aburilor ucigaşi,

izbucnind prin surpriză,

sau în valurile

care săltau peste noi,

şi în toate primejdiile

ce-au ameninţat,

aici,

viaţa omenească;

aurul Apusenilor

este această

răbdare.

Din volumul SOLITAR, de Rodica Elena Lupu

prima ediţie Editura Dacia Cluj, 1988

edi'ia a doua Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2018

VERBA VOLANT, SCRIPTA MANENT, volumul 13, antologie proză, Editura ANAMAROL - editor Rodica Elena Lupu

Coperta Roena Woolf

Talentaţi şi neosteniţi scriitori semnează texte literare în aceast volum. 

Rodica Elena Lupu
editor/ scriitor
Bucureşti, 2018

SOPRANA SIMONA NEAGU - UN REGAL - LA OPERA NAŢIONALĂ BUCUREŞTI - 23 martie 2018

Evelyne  Croitoru, Simona Neagu şi Rodica Elena Lupu
23 martie 2018 in cabina sopranei  la Opera Naţională Bucureşti

Se dedică sopranei Simona Neagu

Soprana Simona Neagu în Dona Anna, din “Don Giovanni”, un regal, aseară la Opera Naţională din Bucureşti.

Wolfgang Amadeus Mozart(1756-1791), doar 35 de ani, de ce oare? 
Aşa a fost să fie ca acest “Christos al muzicii”, aşa cum îl numea Piotr Ilici Ceaikovski, care “a pus în sufletele noastre senzaţia de viaţă luminoasă, de viaţă mai bună”, după spusele lui Franz Schubert, este alături de Joseph Haydn şi Ludwig van Beethoven, cel mai important compozitor al clasicismului muzical, creaţiile lui fiind un exemplu perfect al stilului classic-claritate, echilibru, simplitate, dar conţin şi influenţe baroce, rococo, romantice. Mozart a scris, ca niciun alt compositor, în multe genuri muzicale, excelând în fiecare operă, simfonie, concert, muzică de cameră, corală, instrumentală şi vocală. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale, se remarcă cele de opera comică (buffa),  representative fiind: “Nunta lui Figaro”, “Don Giovanni”, “Aşa fac toate”, lucrări de opera seria precum “Idomeneo”, singspiel, reprezentat de “Flautul fermecat”, faimos exemplu al genului din istoria muzicii clasice.

Premiera românească a operei “Don Giovanni” de Wolfgang Amadeus Mozart a avut loc în anul 1834,. A urmat apoi o producţie româno-italiană în două stagiuni iar după instituţionalizarea Operei Naţionale Bucureşti, sub bagheta dirijorilui Ionel Perlea şi de-a lungul anilor  prind viaţă pe scenă noi producţii.

Mozart îl descrie pe Don Juan, personaj fictiv, cuceritor inveterat, care distruge vieţile celor din jur ajungând să fie condamnat pentru aceasta la pedeapsa veşnică. El îşi are originea într-o legenda populară care şi-a găsit pentru prima oară corespondentul literar în piesa de teatru "Seducătorul din Sevilla”, în 1630. 
Aseară, împreună cu prietena mea Evelyne Croitoru, am urmărit cu plăcere “Don Giovanni” – pentru a nu ştiu a câta oară –  de această dată iî rolul Dona Anna ascultând-o şi admirând-o pe soprana Simona Neagu, solistă a Operei Naţionale Bucureşti, din anul 2002.
Cântecul şi poezia sunt portdrapelul Simonei Neagu, care, ca şi iubirea, trebuie să triumfe.
Există soprana Simona Neagu, există colaboratorii Simonei, cei care împreună cu ea aduc rolurile pe care le interpretează la urechea şi în gândul spectatorilor, ascultătorilor, fanilor. Să cânţi pe viu, ore în şir în limba noastră românească sau în alte limbi este ceva ce nu se poate descrie în cuvinte, este ceea ce se simte. Şi cine alta decât artista Simona Neagu o poate face, pentru că are o căldură aparte în glas, o căldură ce te îndeamnă la confesiune, prietenie. Da,  Simona "…semănător de stele / Sub plugul de argint al Ursei Mari, / În brazda cerului să înalţ castele, / Un Paradis de trandafiri solari" - "Visul meu", poem de Rodica Elena. Lupu.

Seara de 23 martie, o seară ce a urmat unui cod portocaliu – ninsoare, vânt, sub 0 grade - petrecută a Opera Naţională din Bucureşti, a fost un regal, o încântare scânteietoare, ceea ce nu poate fi descris decât la superlativ. 
Soprana Simona Naegu este artista pentru care echilibrul inseamnă continuitate şi promisiunea reprezintă dovada clară că işi preţuieşte publicul. Oamenii aplaudă arta și o percep ca fiind o bucată din inima lor, atârnată de o voce, cuprinsă într-o filă nemuritoare, ce se scrie, cu litere de-o șchioapă, în tomul românesc, în lumea aceasta plină de contraste si prejudecăți.
Închei dorindu-i sopranei Simona Neagu sănătate, bucurii de ordin spiritual şi artistic, şi ajutor de la Cel de Sus.  Succes şi numai bine alături de cei dragi!  

Rodica Elena Lupu, editor/scriitor

Bucureşti, 24 martie 2018

Evelyne Croitoru şi Rodica Elena Lupu

Simona Neagu, in rolul Dona Anna

OCHII, de Rodica Elena LUPU

Ochii

sunt singura parte

a feţei

pe care

nimic n-o poate

deghiza,

sau,

în orice caz,

nimic

din tot

ce s-a inventat

pînă azi.

Ei sunt oglinda sufletului

şi nu poţi

să-i dai cu vopsea,

nici măcar

să-i stropeşti

cu praf de aur.

Din volumul SOLITAR

Editura Dacia Cluj Napoca prima ediţie, 1988

Ediţia a doua Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2018

CARMEN, volumul XXII, antologie lirică Editura ANAMAROL - editor Rodica Elena Lupu

Coperta Roena Woolf

Sā ningā cu cuvinte, sā ningā cu gânduri bune... să ningă cu flori de măr… să ningă aşa cum vă place... Să vă fie cald în suflet...

Fie ca aceste creaţii ale poeţilor din antologia lirică ANAMAROL, volumul XXII, “Carmen”: ŞTEFAN APOSTOL, MAGDA BĂCESCU, CRISTIAN PETRU BĂLAN, ION DODU BĂLAN, LUCIAN BLAGA, DAN BODEA, ION BRAD, RADU CÂRNECI, GEORGE CORBU, PETRE CRĂCIUN, EVELYNE MARIA CROITORU, NICOLAE DRAGOŞ, VERONICA MARIA FLORESCU, NICOLAE IORGA, RODICA ELENA LUPU, ALEXEI MATEEVICI, NICULINA MERCEANU, ION MINULESCU, ION PENA, MARIANA PETRACHE, CARMEN SCHMIDT, MARIN SORESCU, MANUELA SPĂTARU, NELUŢA STĂICUŢ, ALINA-MARIA STÂRCEA, ANDREI TEODOR STÂRCEA, VIORELA CODREANU TIRON, AURA UNGUREANU să ajungă acolo unde le este locul lor firesc, în inimile şi sufletele celor care iubesc poezia.

Rodica Elena LUPU

editor, scriitor

Bucureşti, februarie 2018