Opera lui Mihail Janto este un capital care se îmbogățește continuuu și descoperim mereu frumoase pagini de poezie tandră și sentimentală, un text pasionant și o superbă iconografie a iubirii: „Cândva purtam doar primăveri în gând, / parc-a fost un ieri sau cine știe, / îmi văd iubirea și te văd râzând, / atunci credeam că totu-i veșnicie”.
Jurnalist Manuela Spătaru
Poeții plâng rătăcirile, iar celor înșelați de-a umbrelor mișcare le fac strigare să vină la apele Iordanului, unde Cristos spală hidoșenia și chipul monstrului: „Am plecat de-acasă și mă doare,/ Lăsând pământ, părinți, poate și cerul,/ Cuvinte, mângâieri ce aveau culoare/ Și-un suflet care duce astăzi greul.../ Voi totul mi-ați luat și cât mă doare,/ O țară am și-o voi iubi mereu,/ Mă tem de voi, ajunși la disperare,/ Mă tem că-l vindeți și pe Dumnezeu.” (ibidem) Alungat din țara-mamă, doctorul și poetul intră în țara lui Goethe sau Beethoven, pentru a se aprinde de focul divin ce vine din vatra de suflet a celor doi și la care s-a adăpat Eminescu.
Prof.dr. Dan Bodea
SUCCES DRAGII NOSTRI!
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
ȘtergereMinunat! Cu admiratie si respect pentru editoare si autor! Succes dragii nostri!
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
ȘtergeresUNTETI MINUNATI, FELICITARI!
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
ȘtergereSucces, cu pretuire!
RăspundețiȘtergereToate cele bune!
ȘtergereFelicitari! Succes!
RăspundețiȘtergereToate cele bune Tatiana!
Ștergere