EL, EMINESCU...de RODICA ELENA LUPU

EL, EMINESCU...

Prin vămi veşnice, poetul nepereche

Mă-mbărbătează azi, mai mult ca ieri.

Sâmburele fecund al gândului său

Mă cheamă şi mă tulbură mereu.

Actuale sunt cugetările lui:

Secretul vieţii lungi a unui stat

E păstrarea ierarhiei meritului,

Da, dar la noi cum e sau cum nu-i?

Un rău politic se poate vindeca

Pe cât timp puţini îl văd, e adevărat,

Dar când ajunge să îl vadă lumea,

El nu mai e de vindecat şi e păcat.

Şi care e se întreba tot el, Mihai

Etapa politică în România mea

Când sărăcia pentru mase e mult mai

Deschisă corupţiei, decât averea?

Ce se întâmplă cu românii azi vedeţi,

De aceea îl iubesc şi-l preţuiesc

Şi-l voi iubi mereu pe Eminescu

Care ştia mult mai mult decât versul.

Când vă amintiţi despre uzurpatori,

Să nu uitaţi ce spune acest nativ:

Invingătorul momentan, - cât adevăr,

Nu este totdeauna cel definitiv.

Cine a plecat din ţară în pribegie,

Să ia cu el cartea de poezie

Scrisă de el, de Mihai Eminescu

Cel care ştie multe, ştie versul.

Doar astfel va avea de el aproape

Ţara din care prea mulţi dintre noi

Am fost siliţi ca să plecăm departe

Să nu mai fim lângă părinţi şi lângă voi.

Din volumul DOR ŞI GÂND

de RODICA ELENA LUPU

Editura ANAMAROL, 2013