MINCIUNA
Vorbeşte
mereu de vină,
şi iar
de vină,
şi este
de parcă ar vrea
să joace
rolul unei Magdalene
care se
pocăieşte.
Îi este
ruşine de vorbe mari.
Dar,
din păcate,
în
viaţă nu există situaţii
în care
să poţi găsi o ieşire
din
propria-ţi eroare
şi
ipocrizie.
De
fapt,
cum
stau lucrurile?
Vrea să
plece,
nu
fiindcă se simte vinovată,
ci din
mândrie,
vrea să
plece
să se
împace cu sine.
Nu mai
poate să îndure
sentimentul
meschin
că este
împovăratră
de
minciună;
Vrea
din nou situaţii clare,
să poată
deschide ochii.
Şi
asta-i cu putinţă
numai
dacă pleacă,
dacă se
desparte de el.
de Rodica Elena Lupu
Editura ANAMAROL, Bucureşti, 2018
Cand minciuna da de adevar...pleaca!
RăspundețiȘtergereZi minunata draga Florentina.
ȘtergerePretuire pentru eseul minunat, cu o tematică pe masură
RăspundețiȘtergereCu pretuire Victoria!
ȘtergereMinciuna este samburele care da roade in toate pamanturile,de aceea poate se cultiva cu atata placere pretutindeni....numai ca ea da roade,amare si seci!Cu pretuire om frumos!
RăspundețiȘtergereCu pretuire suflet drag si bun!
ȘtergereFrumos poem!
RăspundețiȘtergereGanduri bune cu drag!
ȘtergereFelicitari, cu drag!
RăspundețiȘtergereGanduri bune cu drag!
ȘtergerePretuiesc minunatele Dv vesuri... SUNTETI O DOAMNA MINUNATA,,,
RăspundețiȘtergereGanduri bune cu drag!
ȘtergereCu drag, felicitari!
RăspundețiȘtergereGanduri bune cu drag!
Ștergere