UNDEVA, CÂNDVA, CINEVA...roman, de RODICA ELENA LUPU

Scriem rânduri, scriem gânduri... unii le apreciază, alții nu... Le scriem în cărţi, le scriem în mesaje sau comentarii pe facebook, messenger, skype… pe internet.

Dincolo de ecranul rece al monitorului se găsesc tot suflete de oameni. Deși nu suntem conștienți, de cele mai multe ori, un simplu mesaj poate incita, poate face să tresalte inima cuiva. Cu toții suntem suflete, ca și el, ca și ea, ca și noi toți - trăitori în imagini, în cuvinte, în muzică.

Dar dincolo de zbuciumul vieții cotidiene, de trăirile interioare ale fiecăruia dintre noi, cuvintele sau imaginile pot fi emoționante, și pot face să răsune acorduri în sufletul și în inima oricui. Acesta este un mister pe care nu-l putem înțelege, dar suntem conștienți că arde în noi, în fiecare... Noi oamenii, suntem oameni prin ceea ce luăm din jur, dar trăim prin ceea ce dăruim.

Cuvintele... sunt mici frânturi din ceea ce sunt eu de fapt... e straniu cum de poți trimite și împărți cu o lume necunoscută, frânturi din tine pe care le așezi înaintea sufletului celuilalt, suntem în majoritate tristeți cu gust de dezamăgire, de neîmplinire, de pierderea cuiva drag, sau de iubire neîmpărtășită, sau poate suntem doar simplii vânători captivi ai unei rețele digitale, amanetați unei iubiri pe "net"...

Dacă ai putea să vezi dincolo de aparențe, dacă ai putea să auzi, dincolo de... cuvinte...

Dacă ar trebui să scriu o carte de morală, primele nouăzeci şi nouă de pagini le-aş lăsa goale şi pe pagina o sută aş scrie:

Există o singură datorie. Aceea de a iubi.

                                                Albert Camus

Tainele mării nu se cunosc de pe mal.

                                              Rodica Elena LUPU