ÎN POVEŞTI, NU... de RODICA ELENA LUPU, din volumul FERESTRE COLORATE, Editura ANAMAROL

ÎN POVEŞTI NU…

O gaiţă albăstruie poposi

pe degetul de la picior

al heruvimului gol din curte.

Prea îngâmfată pentru a se bălăci

în fântână cu plăcere

asemeni modestei vrăbii,

ciuguli o înghiţitură de apă

şi îşi luă repede zborul.

Părea să nu aibă încredere

în seninătatea dintre zidurile vechi

din cărămidă

acoperite de viţa de vie în floare.

Bondarii harnici zumzăiau

printre bobocii pastel.

Apa mai picura încă pe ferigi

din ploaia ce căzuse

înainte de ivirea zorilor,

iar pe frunzele ceruite ale filodendronilor

şi pe tufele de camelii

picăturile de apă sclipeau

în lumina puternică a soarelui.

-Şi ea îşi lăsă în jos

minunata-i cascadă de păr auriu,

iar prinţul se folosi de grelele cosiţe

pentru a urca zidul de piatră al turnului.

-Dar nu doare, mama?

-În poveşti nu…

-Aş fi vrut să am şi eu părul lung şi auriu,

şopti fetiţa oftând melancolic.

-Frumuseţea părului tău

este greu de exprimat în cuvinte,

îi spuse mama şi-i mângâie uşor

buclele castanii răzvrătite.

De Rodica Elena Lupu

Din volumul FERESTRE COLORATE, 

Editura ANAMAROL, 2014