Tăblițele de la Tartaria, judeţul Alba sunt protosumeriene, adică sunt cu 2000 de ani mai vechi decât orașele sumeriene.
Plăcuţele de la Tărtăria, judeţul Alba
ZEI ŞI ÎNSEMNE...
fragment din VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE, PLAI DE DOR, de RODICA ELENA LUPU
volumul 3, Editura ANAMAROL, 2004
(...) Sumerienii spuneau că omenirea are „triplă însămânţare”.
Este vorba de odraslele zeilor, de ale zeilor cu pământenii şi de ale
pământenilor. La început, au domnit zeii, apoi ei şi-au numit viceregi dintre
odraslele lor cu pământenii, cărora le-au împărtăşit ştiinţa lor şi i-au pus
conducători peste pământenii de rând. Adapa, ca „odraslă muritoare a lui Enki”,
dacă a trăit pe aceste meleaguri, trebuie să fi avut urmaşi regi. Berossus, un
preot astronom babilonian, a făcut o listă cu zece regi care au condus Pământul
înainte de Potop. Dacă numele primilor regi –Alorus, Alaprus, Amillarus, par
familiare zonei răsăritene, „Daos, Păstorul” nu mai suscită nici un dubiu.
„Daos” îşi spuneau dacii. Regii asirieni susţineau că oşteniseră înţelepciunea
pe care i-o acordase Enki lui Adapa. Sinsharshkun şi Esarhaddon se lăudau că se
născuseră „după chipul şi asemănarea înţeleptului Adapa”, iar Asurbanipal
declara că învăţase „secretul scrisului tăbliţelor de dinainte de Potop”, aşa
cum îl ştiuse Adapa.
Tăbliţele în stil monede cu un scris
catalogat ca „presumerian” sunt tăbliţele de la Tărtăria, aproape de Alba Iulia,
pe cursul mijlociu al Mureşului, o micuţă haltă la calea ferată, satul fiind la
câţiva kilometri. Ele conţin primul mesaj din istoria scrisului, sub formă de
animale – ţapi, oameni şi simboluri de alfabet. Ele au rămas nedescifrate, iar
datarea cu C 14 le arată ca prima dovadă a scrisului, înaintea alfabetului
sumerian.
Originea populaţiei sumeriene? Absolut
toţi istoricii se referă la o incertă populaţie indo-europeană, care doar unii
cercetători susţin că provenea clar din bazinul Mării Negre, sau/şi Mării
Caspice. Iar emblema stindard a dacilor, lupul-şarpe, îi desemnează clar ca
paznici ai secretelor străvechi. Paznici ai înţelepciunii Şarpelui, lui Enki,
savantul zeilor, „Cel care descifra taine”, „Cel care oferea cunoştinţe.” Una peste
alta, ce s-o fi ales de Adapa/Adam şi nevasta lui, care au „ratat” nemurirea pe
care le-o dorise Enki, abia urmaşii dobândind-o?
Un mit folcloric românesc de provenienţă obscură, spune
că Adam şi Eva sunt înmormântaţi alături, în muntele Alelei. În Moldova, lângă
Pojorâta, două vârfuri de dolomită cu siluete conice poartă numele Adam şi Eva.
Sătenii păstrează obiceiul reunirii la poalele munţilor, unde cântă din tulnice
„chemarea munţilor”. Monumentele circulare cu cupolă, apar prima dată în
secolul II î.Hr., ca monumente funerare ale parţilor, de influenţă messagetă.
Cine ştie ce rege part o fi înmormântat la Adamclisi şi a ţinut să lase
mărturie de la facerea omului, aşa cum se ştia în străvechime, până la el,
înfăţişând scenele mitologice. Probabil că se trăgea din Ninurta, ale cărui
popoare călăreţi de pe platourile muntoase năvăleau peste agricultorii din
câmpie, protejaţi de Enki şi Marduk. Şi ca să închei aceste similitudini, mai
amintesc că Enki a fost cel care a dat oamenilor plugul tras de bivoli şi a
făcut prima brazdă. Fiul său, Marduk, a făcut acelaşi lucru, după Potop.
Folclorul românesc păstrează acest mit prin basmul cu Iovan (Joven – Jupiter),
care a tras prima brazdă cu un plug tras de 12 bivoli. Tot atâţia erau şi zeii
sumerieni, ale căror însemne zeieşti erau coarnele de bivol.