MISTER - roman - RODICA ELENA LUPU

CITIND ÎN TRENUL DE SUCEAVA

De la un timp îmi acopăr o parte din singurătate citind cărţi antrenante, pe care, dacă le-ai început, nu le mai laşi din mână. Nu demult, plecând spre Suceava cu treburi şi, grăbit, uitând să-mi iau ceva de citit în tren, am cumpărat de la un vânzător ambulant o carte care, după titlu, mi-a trezit curiozitatea: Mister. Atunci să-l dezvăluim, mi-am zis, începându-mi lectura. Nu ştiu când s-au topit cele cinci-şase ore până în cetatea de scaun a Muşatinilor. Revăd coperta: autorul cărţii de gen feminin, Rodica Elena Lupu. Carte de vacanţă, mi-am zis, şi de drum lung. Aşa şi este, o carte ce te face să te uimeşti de câte se întâmplă în jurul nostru, cât de bogată şi complexă – cu bune şi rele – e viaţa, ce ne dă şi cât ne ia din ce avem pentru noi.

Romanul Mister – fiindcă, da, e un roman modern, concentrat, aşa cum se poartă la ritmul vieţii de azi, o carte psiho-poliţistă, gândită şi construită excelent. Nu lipsesc iubirile, despărţirile, interesele personale etc., care dau savoare lecturii şi te fac să zici că nu e deloc uşor să trăieşti azi, într-un timp lipsit de orizonturi psihosociale limpezi, îndemnătoare spre adevăr şi frumos. Misterul (din această veritabilă livre de poche), miezul de taină al romanului l-am bănuit dincolo de jumătatea lecturii iar finalul mi l-a confirmat. O carte bună. O carte pentru azi, pentru timpul de azi.

Printre cei care o citiseră înaintea mea pe Rodica Elena Lupu (printre mai mulţi deci) erau două nume ce impuneau: Octavian Paler care îi lăuda poezia ca şi prea-franţuzitul Constantin Frosin (care i-a şi tradus o carte de poeme în graiul lui Baudelaire). Aşadar, autoarea romanului citit era şi poetă, o colegă, deci!...

Da, Rodica Elena Lupu este o scriitoare, o scriitoare care atacă frumos atât poezia cât şi proza; din convingeri estetice o prefer pe romancieră; simplitatea şi clasicitatea versurilor sale mă dezarmează. Totuşi i-am răsfoit câteva culegeri: “Voi trăi...Clipa”, “Autoportret”, “Între anotimpuri”, “Cât mai e vreme”, toate rupte dintr-un prezent şi un trecut frumos idealizat. Mi s-a părut şi este! – mai expresivă în prozele sale, în care analiza psiho-socială cnstituie forţa feminină a scrisului său.

Romanele: “Glasul inimii” (un fel de saga românească), “Mâna destinului”, “Eterna poveste”, “Mister”, ş.a. câteva, denotă talent, o bună cunoaştere a vieţii şi, mai ales, o atentă analiză a relaţiilor interumane. Construcţia prozelor sale este cinematografică, pe un dialog antrenant omenesc, ceea ce se întâmplă şi în recenta-i carte “Dincolo de timp” – Editura Dacoromână – 2012 – care reconfirmă arta scrisului său.

Mai adaug că scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi o harnică editoare (conduce Casa de editură ANAMAROL, în care a apărut, între altele şi excelentul roman “Dincolo de bariera tristeţii” semnat de românca Mihaela Arbid Stoica din Liban), editură cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate (prea bogată!) se mai adaugă o carte pentru copii, precum şi permanenta-i activitate de om de radio pentru străinătate. Avem, aşadar, în doamna Rodica Elena Lupu un exemplar om cultural de aleasă calitate, atât de necesar timpului de faţă.

Radu CÂRNECI

2012, Bucureştiul literar si artistic