Powered By Blogger

miercuri, 31 iulie 2013

TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE - roman - RODICA ELENA LUPU


http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Timpul%20judeca%20si%20plateste%20de%20Stefan%20Dumitrescu%20-%20recenzie.htm

TIMPUL JUDECĂ ŞI PLĂTEŞTE,
SAU UN ROMAN SPECTACULOS ŞI BAROC,
UN ROMAN CARE RĂMÂNE ÎN MEMORIA CITITORULUI

PRIN UNICITATEA ŞI BOGĂŢIA LUI
       Există romane care în primul rând te uimesc şi te intrigă, îţi atrag atenţia într-un mod imperios şi inefabil în acelaşi timp. Un roman care se citeşte greu, datorită densităţii şi bogăţiei semantice a elementelor, simbolurilor, ideilor pe care le conţine, care în timpul lecturii te ţine strâns legat de el, ca să te obsedeze apoi mult timp, este romanul anunţat în titlu, şi asupra căruia ne aplecăm în această cronică literară. Un roman care va rămâne apoi în memoria cititorului prin unicitatea sa, prin calitatea de a fi un roman altfel decât celelalte, chiar dacă la viaţa ta ai o experienţă bogată, ai cunoştinţe vaste despre această specie  Un asemenea roman este romanul doamnei Rodica Elena Lupu, „Timpul judecă şi plăteşte„ (apărut la editura Anamarol, Bucureşti, în anul 2004), un roman baroc, de o complexitate care te impresionează, construit cu o artă infinetizimală, cu un conţinut şi cu o bogăţie de elemente ordonate arhitectural admirabil - gândul te duce la romanul  „Iosif şi fraţii săi”, a lui Thomas Mann).
         Romanul doamnei Rodica Elena Lupu este unul care pune la grea încercare pe orice critic literar. (...) Romanul acesta minunat, ca o biserică uriaşă, ca un templu modern şi arhaic totodată, este asemenea unui pom uriaş care face un munte de poame, ameninţat să se prăbuşească sub propria sa sete de creaţie, sub grămada imensă de roade. Încă un roman valoros, de rezistenţă, al autoarei Rodica Elena Lupu, una dintre cele mai talentate prozatoare contemporane.

                                                                                                       Prof. Ştefan Dumitrescu
Scriitor, dramaturg, critic literar
Biroul de Viitorologie Bucureşti

CÂT MAI E VREME - poezii de RODICA ELENA LUPU




Rodica Elena Lupu si Octavian Paler


Să fac mai întâi o precizare. Dacă nu aş fi citit romanul „Glasul inimii”, unul dintre romanele scrise de Rodica Elena Lupu, roman care m-a fermecat, aş fi declinat fără să ezit invitaţia de a scrie despre poemele sale. Şi nu numai pentru că nu sunt critic literar, dar nu am ieşit din secolul 20 în materie de poezie şi nu pot să exprim decât opinii de diletant. Spun asta pentru că în acest capitol am rămas la René Char, la Henri Michaux şi la Rainer Maria Rilke.


Nu mă supăr, puteţi spune că sunt un demodat. Şi recunosc, citesc foarte rar şi întâmplător poezie. Fac şi eu ce pot, trăiesc în felul meu criza de azi a valorilor. Civilizaţia a reuşit să facă din progres tehnic o cauză fatală a regresului interior, aşa că, azi e mai mul decât o „secetă”.
O apreciez însă prea mult pe Rodica Elena Lupu ca intelectual căruia îi pasă şi iată-mă aşternând pe hârtie câteva gânduri. Am citit aceste poeme şi uşor surprins, şi cu interes, iar nu o dată, ca atunci când am ajuns la „Clipa”, la „Voi trăi”, la „Tainic joc”, la „Comoara tristă”, la „Drum închis”, la „Tainele mării nu se ştiu de pe mal!”, la „Scara cu flori”, la „Toamna”, la „Iubită mamă”, cu o emoţie tulbure.

Chiar dacă nu se mai scrie poezie ca în secolul din care am ieşit, Rodica Elena Lupu scrie cu sufletul, scrie ceea ce simte. Adică scrie româneşte, scrie aşa cum vorbeşte. Spun asta pentru că este ceea ce am simţit citind aceste poeme.
Octavian PALER
Scriitor, jurnalist, editor

Bucureşti, Ianuarie, 2007

O UMBRĂ DIN TRECUT şi GLASUL INIMII - romane de RODICA ELENA LUPU





RODICA ELENA LUPU:
O UMBR{ DIN TRECUT
 „GLASUL INIMII” 
EDITURA ANAMAROL, BUCUREŞTI

Există cărţi pe care în timp ce le citeşti „auzi istoria până departe”, şi ai tot timpul senzaţia că „cineva se uită la tine de sus”. Există cărţi care în timp ce le citeşti te dor. Cărţi pline de suflet şi de conştiinţă rănită. Astfel de cărţi sunt romanele doamnei Rodica Elena Lupu, apărute la editura Anamarol. După lectură am fost profund impresionat, zguduit. (...) recomand din toată inima cititorilor şi criticilor literari, dacă ei există, aceaste cărţi.

Prof. Stefan DUMITRESCU
Scriitor, critic literar
Biroul de Viitorologie, Bucuresti

TOAMNA, emisiune realizata si prezentata de RODICA ELENA LUPU


marți, 30 iulie 2013

VACANŢE, VACANŢE...ROMÂNIE PLAI CU DOR - emisiune realizată şi prezentată de RODICA ELENA LUPU



VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI vol. II


VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI vol. I


VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI vol. I


          Pe vremea când eram student la Facultatea de Filologie din Cluj, apoi redactor la radio Cluj, pe vremea aceea Rodica Elena Lupu avea jumătate din vârsta mea, adică aproape 11 ani şi era tare supărată din cauza unor probleme cu ochii. Rodica era un copil dornic de a cunoaşte cât mai multe. Tocmai urma să facă primul ei drum cu trenul la Bucureşti şi era tare bucuroasă. Încă de atunci avea unele încercări în ale scrisului, versuri, proza scurtă, care cu timpul au devenit cărţile pe care până acum le-a semnat.
Ne-am reântâlnit după zeci de ani în biroul meu din inima Bucureştilor, la Academia de Radio si Televiziune. Dincolo de caracterul oarecum protocolar al întâlnirii noastre, am putut intuit în acest rezervor de experienţe interesante un stil aparte, destul de nespecific culturii noastre psihologice, o femeie aparte, care reprezintă un tip ilustrat de un singur exemplar, ea însăşi. În ziua primei noastre reântâlniri, am vorbit despre cele petrecute în timpul în care nu ne-am mai văzut, aşa cum e firesc. Doar către finalul întâlnirii am aflat că a scris peste douăzeci de cărţi şi pregăteşte apariţia alteia de poeme.
Rodica Elena Lupu mi-a mărturisit că emisiunile mele de televiziune "Drumuri printre amintiri" şi "Drumuri europene", difuzate în perioada 1976-1983, au determinat-o să scrie cele două volume intitulate: “Vacanţe, Vacanţe…Drumuri printre amintiri”, în care prezintă ţările pe care le-a vizitat şi volumul “Vacanţe, Vacanţe…Românie, plai de dor”, care citind-o te face să cunoşti fiecare regiune a ţării noastre. Ca editor al unei publicaţii saptamanale destinate romanilor din SUA, Universul, i-am propus ca în fiecare număr al acestei publicaţii să apară câte un fragment din “Vacanţe, Vacanţe…”, semnat Rodica Elena Lupu iar ea a acceptat cu placere.
Înainte de a pleca mi-a dăruit şase romane şi trei volume în care prezintă locurile vizitate în ţări din Europa şi din România, pe care le-am citit în timp ce imagini însoţeau fiecare frază. Erau multe locuri pe care le-am străbătut şi eu cu piciorul. Mi-a dăruit şi volumul de poezii “Clipa”, care m-a impresionat, iar poezia care şi dă de fapt titlul cărţii este un adevărat mesaj: “clipa nu este har, ci e drum sau hotar”.
Nu sunt critic literar, dar vreau să vă spun că, Rodica Elena Lupu are o vocaţie particulară, aceea a lucrului bine făcut, calitate pe care mulţi dintre cei pe care îi cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Ea, însă, o aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumentele se găsesc în tot ceea ce a expus sau nu în romanele ei, în cărţile de călătorie, în poeziile ei, pe care am avut plăcerea deosebită de a le citi. Investiţiile sale în ceilalţi sunt prudente, nu pentru că firea ei este aşa, ci pentru că simte şi ştie că totdeauna este timp şi loc să dezvolţi contacte umane cât mai apoape de armonie.
Relaţiile publice care au la bază profesia sa de jurist, dintr-un minister, unde îşi desfăşoară activitatea ca şef serviciu, este un important laborator al ideilor şi convingerilor sale. Rodica Elena Lupu este un rafinat observator al lumii în care trăieşte, nu a lumii ca spectacol. Acesta este şi unul dintre secretele reuşitei romanelor:“Timpul judecă şi plăteşte”, ”Glasul inimii”, “Mâna destinului”, “Miracolul vieţii”, “Eterna poveste”, “O umbră din trecut”. Autoarea este implicată, prin însăşi viaţa sa, în discursul despre viaţa altora. Nu surprind nici frazele succinte, cu valoare absolută de aforism, asupra relaţiei dintre necazuri şi bucurii. După cum nici descrierile relaţiilor de complementaritate dintre femeie şi bărbat, scutite de misoginism sau cinism, calea cea mai comună a altora de a expedia subiectul. Excelente sunt şi interpretările vieţii de cuplu iar iubirea este o altă temă întru care glosează particular. Ea iubeşte şi culorile şi plantele, şi vietăţile, dar nu pentru că a fost astfel educată. A descoperit modul de lectură a naturii, incluzând aici şi observaţii despre oameni.
Chiar dacă am fost tentat să-mi ilustrez părerea cu citate din cărţile scrise de Rodica Elena Lupu, am renunţat din motivul, lesne de înţeles, că, cititorul sunt sigur că le va aprecia pentru valoarea lor literară.

Aristide BUHOIU
Bucureşti, iulie 2006


MISTER - roman - RODICA ELENA LUPU




CITIND ÎN TRENUL DE SUCEAVA

De la un timp îmi acopăr o parte din singurătate citind cărţi antrenante, pe care, dacă le-ai început, nu le mai laşi din mână. Nu demult, plecând spre Suceava cu treburi şi, grăbit, uitând să-mi iau ceva de citit în tren, am cumpărat de la un vânzător ambulant o carte care, după titlu, mi-a trezit curiozitatea: Mister. Atunci să-l dezvăluim, mi-am zis, începându-mi lectura. Nu ştiu când s-au topit cele cinci-şase ore până în cetatea de scaun a Muşatinilor. Revăd coperta: autorul cărţii de gen feminin, Rodica Elena Lupu. Carte de vacanţă, mi-am zis, şi de drum lung. Aşa şi este, o carte ce te face să te uimeşti de câte se întâmplă în jurul nostru, cât de bogată şi complexă – cu bune şi rele – e viaţa, ce ne dă şi cât ne ia din ce avem pentru noi.
Romanul Mister – fiindcă, da, e un roman modern, concentrat, aşa cum se poartă la ritmul vieţii de azi, o carte psiho-poliţistă, gândită şi construită excelent. Nu lipsesc iubirile, despărţirile, interesele personale etc., care dau savoare lecturii şi te fac să zici că nu e deloc uşor să trăieşti azi, într-un timp lipsit de orizonturi psihosociale limpezi, îndemnătoare spre adevăr şi frumos. Misterul (din această veritabilă livre de poche), miezul de taină al romanului l-am bănuit dincolo de jumătatea lecturii iar finalul mi l-a confirmat. O carte bună. O carte pentru azi, pentru timpul de azi.
Printre cei care o citiseră înaintea mea pe Rodica Elena Lupu (printre mai mulţi deci) erau două nume ce impuneau: Octavian Paler care îi lăuda poezia ca şi prea-franţuzitul Constantin Frosin (care i-a şi tradus o carte de poeme în graiul lui Baudelaire). Aşadar, autoarea romanului citit era şi poetă, o colegă, deci!...
Da, Rodica Elena Lupu este o scriitoare, o scriitoare care atacă frumos atât poezia cât şi proza; din convingeri estetice o prefer pe romancieră; simplitatea şi clasicitatea versurilor sale mă dezarmează. Totuşi i-am răsfoit câteva culegeri: “Voi trăi...Clipa”, “Autoportret”, “Între anotimpuri”, “Cât mai e vreme”, toate rupte dintr-un prezent şi un trecut frumos idealizat. Mi s-a părut şi este! – mai expresivă în prozele sale, în care analiza psiho-socială cnstituie forţa feminină a scrisului său.
Romanele: “Glasul inimii” (un fel de saga românească), “Mâna destinului”, “Eterna poveste”, “Mister”, ş.a. câteva, denotă talent, o bună cunoaştere a vieţii şi, mai ales, o atentă analiză a relaţiilor interumane. Construcţia prozelor sale este cinematografică, pe un dialog antrenant omenesc, ceea ce se întâmplă şi în recenta-i carte “Dincolo de timp” – Editura Dacoromână – 2012 – care reconfirmă arta scrisului său.
Mai adaug că scriitoarea Rodica Elena Lupu este şi o harnică editoare (conduce Casa de editură ANAMAROL, în care a apărut, între altele şi excelentul roman “Dincolo de bariera tristeţii” semnat de românca Mihaela Arbid Stoica din Liban), editură cu o susţinută producţie de carte; la bogata-i activitate (prea bogată!) se mai adaugă o carte pentru copii, precum şi permanenta-i activitate de om de radio pentru străinătate. Avem, aşadar, în doamna Rodica Elena Lupu un exemplar om cultural de aleasă calitate, atât de necesar timpului de faţă.

Radu CÂRNECI
2012, Bucureştiul literar si artistic

TE VOI IUBI, versuri, montaj RODICA ELENA LUPU





CINCI MINUTE ŞI ATÂT...de RODICA ELENA LUPU





http://www.luceafarul.net/cinci-minute-si-atat


Sunt la Tribunal, dar aşa din curiozitate. Să văd şi eu ce mai e pe aici. Şi văd lume   multă, oameni puţini!


Cum stă oare ea cu el alături? Şi copilul unde ar putea să fie în acest   moment?! Îl aruncă de la unul la altul ca pe o păpuşă de cârpă? Înţeleg însă   că, nici nu s-a pus problema să i-l ia cineva pe copil. Ea l-a vrut şi l-a   obţinut imediat, definitiv şi irevocabil!


Pe ea o cunosc foarte bine, de ani de zile. Ce şi-or fi spus nou? Nici nu m-a   chemat să-i fiu martor. Dar m-aş fi dus?


Îmi povestise că totul a fost foarte scurt. Ce uşor e să-l laşi pe copil fără   tată! Cinci minute şi gata! Noi de o parte şi tu de cealaltă. Cum poţi să-i   împarţi în două identitatea? El e tatăl lui în vecii-vecilor! Şi ce dacă nu   mai e într-un certificat de căsătorie? Hârtii!


Înţeleg că prin unele ţări nu mai vor să se căsătorească la starea civilă. Se   căsătoresc singuri. Se mută împreună, le spun tuturor că sunt împreună şi   apoi le spun tuturor că nu mai sunt împreună. De ce să vină un avocat să se   înfiltreze, să ştie şi să împartă averea lor?


La început nu le-am dat dreptate, dar pe masură ce am înţeles ce-i cu   procesele am trecut de partea lor. Îţi ţine de cald hârtia prin care poţi   demonstra că ai trecut, la un moment dat, pe numele lui sau al ei în unele   cazuri?
Îmi amintesc de un tinerel, ce se îndrăgostise lulea de prietena mea Floarea,   pe care-l chema Raţă. Voia să o ia de nevastă urgent, însă ei nu-i trecea nici prin gând.
-De ce, Florico?! Dacă vrei trec pe numele tău! îi propusese acesta disperat.
-Nu, deocamdată nu sunt pregătită pentru căsătorie, a reuşit ea să-l convingă   şi peste câteva zile nu mai erau împreună.
Mare brânză, domnule Raţă! Dumneata crezi că dacă-ţi schimbi numele eşti mai   bun.Tot o pasăre comună rămâi. A, dacă te chema Lebădă era altceva! Dar nu   cred că pe prietena mea o interesa asta. Ea l-a iubit pe nepotul doctorului   din sat, în adolescenţă! Rupea podelele pe la căminul cultural cu el! Şi cum   avea în copilărie doi obraji bucălaţi, ca două mere Ionathan, de o parte şi   de alta a nasului ei puţin cam mare, ca al bunicii după tată, vă imaginaţi   cum arăta după o învârtită ce dura câteva minute? Dar el fusese dragostea ei!   Nici nu durase cine ştie ce, dar schimbând-o cu altă fată din sat, Florica   devenise geloasă, singura dată în viaţă. De ce? Nu ştiu, că doar nu era rupt   din soare. Asta e părerea mea. Ea însă îl vedea ca pe…, ca pe Făt-Frumos.   Nu-i frumos ce-i frumos, îi frumos ce-ţi place! De gustibus, non disputandum.
Prietena asta a mea era mai mare decât mine cu trei ani şi nu avusese o viaţă   grea în copilărie. Părinţii ei deveniseră mai înstăriţi şi îi îndepliniseră   dorinţele mult mai mult decât ni le-au îndeplinit nouă, mie şi Ninei, sora   mea, părinţii. Mama ei dorea să o vadă profesoară în sat, ca să rămână în   casă. Eu nu! Eu doream să plece din sat, cu orice chip. Dacă ar fi vrut să se   întoarcă mai târziu, foarte bine. Dar nu înainte de a vedea lumea. De a vedea   cât e de mare lumea şi dincolo de munţii Carpaţi şi dincolo de Dunăre şi de   Marea Neagră. Nu departe de noi era satul în care s-a născut Aurel Vlaicu, şi   de ce să nu zboare şi ea?!

ANTOLOGIA ANAMAROL - SCRIPTA MANENT, 2013

luni, 29 iulie 2013

AUTOPORTRET în poezie RODICA ELENA LUPU şi VIRGIL LUPU SFÂRLEA în muzică


POEZIA ÎN FAMILIA NOASTRĂ


MUZICA ÎN FAMILIA NOASTRĂ
VIRGIL LUPU SFÂRLEA 

 a absolvit Cnservatorul de Muzică din Cluj-Napoca, secţia vioară.
Bowling Green State University  masterat la Cincinnati, 
violonist în Orchestra din Toledo,
maestru de concert, profesor-manager-patron  la Terra Community College, 
Toledo, Ohio, USA



duminică, 28 iulie 2013

TINEREŢE FARA BĂTRÂNEŢE, editată de RODICA ELENA LUPU



O carte pe care am editat-o cu placere - Editura ANAMAROL 2013

O poveste care ne+a incantt copilaria, care a aparut cum in versuri, semnata de Adrian Erbiceanu.

LUCKY de RODICA ELENA LUPU


O carte despre artista Lucky Marinescu. 

Cine nu isi aminteste melodia interpretata de ea ASA INCEPE DRAGOSTEA 
sau M-AM NASCUT IN ROMANIA...si multe altele...?




RODIC ELENA LUPU si LUCKY MARINESCU la DDTV


ASA INCEPE DRAGOSTEA şi nimenmi n-a-nceput altfel pe lume....

ALFABETUL POEZIILOR de RODICA ELENA LUPU


O carte pentru cei mici.

Poezii dăruite celor mici.

O carte pentru copiii şi nepoţilor noştri dragi.

SA DESCHIDEM UŞILE DIN NOI, carte editată de RODICA ELENA LUPU



O carte pe care am editat-o cu aleasă pretuire pentru cel care ne-a lăsat slagăre minunate interpretate de Margareta Pâslaru, Anda Călugăreanu, Aurelian Andreescu, a căror linie melodică o semnează Jolt Kerestely, Marius Ţeicu şi altii.

O carte cu versuri si nu numai...semnate de cel care o viata a  fost inima Televiziunii Române, Ovidiu Dumitru cel care semneaza si versurile slagarului COPACUL, melodie interpretata de Aurelian Andreescu. .

NOI VOM FI - versuri si montaj RODICA ELENA LUPU


vineri, 19 iulie 2013

IUBITĂ MAMĂ, versuri, montaj RODICA ELENA LUPU




IUBITĂ MAMĂ
Mamei mele cu toată dragostea

Te-ai dus şi anii au trecut
Plini de dureri şi supărare
Chiar dacă tu mi-ai spus atunci
Că vei veghea a mea cărare.

Nu te-am uitat, nu te-oi uita,
Prin vis te chem iubită mamă
Să te întorci în viaţa mea
Căci fără tine-mi este teamă.

E-atâta răutate-n lume
Nu ştiu pământul cât ne ţine
De-aceea mamă, eu te rog
De sus să te-ngrijeşti de mine...

Nu te-oi uita măicuţa mea
Şi în a mea singurătate
Voi plânge fără să m-auzi

Şi-ţi dau a mele gânduri toate.


Din volumul CÂT MAI E VREME
de Rodica Elena LUPU
Editura ANAMAROL, 2010

luni, 15 iulie 2013

RAMANEM AMANDOI - versuri RODICA ELENA LUPU, muzica MARIUS CRISTI POPA


VISUL MEU versuri RODICA ELENA LUPU, interpretează ANA-MARIA STOICAN, muzica FRANCISC REITER


PROSTIA - din volumul LUME MULTĂ, OAMENI PUŢINI de Rodica Elena LUPU - Editura ANAMAROL, Bucureşti

Nivel de cunoaştere redus?
Da de unde...nu... Nu inseamnă prostie. Eventual ignoranţă. Cât priveşte cultura...
Asta da…da… Ea poate corecta ignoranţa, dar nu şi prostia.

Şi apoi, fără prostie, ne-am plictisi înfiorător.
Nu, nu-i adevărat că stările se definesc doar una în raport cu cealaltă. Iar eu nu confund greşelile cu prostia.

Evident este că, prostia are cauze biologice. Obiectivă şi de neimputat.
Nu e un defect, e mai degrabă un blestem. De imputat e agresivitatea prostiei, dar asta e o altă poveste.
*
Din păcate, n-ai dreptate.
Configuraţia neuronală şi viteza de transmitere a informaţiilor, chestiile astea prozaice care stau la baza gradului de inteligenţă nu se schimbă decât în rău, în timpul vieţii,  dar nu-i nicio problemă.

Iar antonimul prostiei e inteligenţa, nu deşteptăciunea.
Deştept poţi deveni, fiind, în acelaşi timp, prost.
Şi ce n-ar da proştii să fie bănuiţi de intenţia de a deveni astfel… Şi ce n-ar da să fie doar o chestie de "pregătire"... S-ar umple lumea de inteligenţi.

Oricum, eu vorbeam despre prostie, nu despre proşti.
Chiar dacă, practic, prostia nu e de sine stătătoare, e o noţiune independentă şi chiar subiectul unui gând.
Un prost care se plictiseşte e doar un prost obişnuit şi care, în acele momente dă cu pietre după păsări.
*
Proştii sunt neinteresanţi. Prostia, însă, e, uneori, fascinantă.
*
Aşa să fie, dacă vrei tu.
Proştii nu se plictisesc întotdeauna. Mai au şi momente în care îşi găsesc de lucru.
Şi, oricum, mă refeream la prostie, nu la proşti...

*
Dacă doar inteligenţii ar avea voinţă... N-ar fi lumea plină de proşti cu putere de decizie. Şi polemica ar fi bună, dacă ar avea fond.

Atât de rar mai vezi oameni care ştiu... Care pot lupta... Şi care nu se mulţumesc să se aşeze pe marginea drumului, reproşând universului sau oamenilor că: au fost nedrepţi cu ei...

Nici nu ştii cât  mă bucură când oamenii chiar simt ce vreau eu să transmit.

AMURG DE IARNĂ - versuri RODICA ELENA LUPU, muzica si interpretare ELENA CESAR VON SACHSE