VACANŢE, VACANŢE...DRUMURI PRINTRE AMINTIRI vol. I
Pe vremea când eram student la Facultatea de Filologie din Cluj, apoi redactor
la radio Cluj, pe vremea aceea Rodica Elena Lupu avea jumătate din vârsta mea,
adică
aproape 11 ani şi era tare supărată din cauza unor probleme cu ochii. Rodica era
un copil dornic de a cunoaşte cât mai multe. Tocmai urma să facă primul ei drum
cu trenul la Bucureşti şi era tare bucuroasă. Încă de atunci avea unele
încercări în ale scrisului, versuri, proza scurtă, care cu timpul au devenit cărţile
pe care până acum le-a semnat.
Ne-am reântâlnit după
zeci de ani în biroul meu din inima Bucureştilor, la Academia de Radio si
Televiziune. Dincolo de caracterul oarecum protocolar al întâlnirii noastre, am
putut intuit în acest rezervor de experienţe interesante un stil aparte, destul
de nespecific culturii noastre psihologice, o femeie aparte, care reprezintă un
tip ilustrat de un singur exemplar, ea însăşi. În ziua primei noastre
reântâlniri, am vorbit despre cele petrecute în timpul în care nu ne-am mai
văzut, aşa cum e firesc. Doar către finalul întâlnirii am aflat că a scris
peste douăzeci de cărţi şi pregăteşte apariţia alteia de poeme.
Rodica Elena Lupu
mi-a mărturisit că emisiunile mele de televiziune "Drumuri printre
amintiri" şi "Drumuri europene", difuzate în perioada 1976-1983,
au determinat-o să scrie cele două volume intitulate: “Vacanţe, Vacanţe…Drumuri
printre amintiri”, în care prezintă ţările pe care le-a vizitat şi volumul
“Vacanţe, Vacanţe…Românie, plai de dor”, care citind-o te face să cunoşti fiecare
regiune a ţării noastre. Ca editor al unei publicaţii saptamanale destinate
romanilor din SUA, Universul, i-am propus ca în fiecare număr al acestei
publicaţii să apară câte un fragment din “Vacanţe, Vacanţe…”, semnat Rodica
Elena Lupu iar ea a acceptat cu placere.
Înainte de a pleca
mi-a dăruit şase romane şi trei volume în care prezintă locurile vizitate în
ţări din Europa şi din România, pe care le-am citit în timp ce imagini însoţeau
fiecare frază. Erau multe locuri pe care le-am străbătut şi eu cu piciorul.
Mi-a dăruit şi volumul de poezii “Clipa”, care m-a impresionat, iar poezia
care şi dă de fapt titlul cărţii este un adevărat mesaj: “clipa nu este har, ci
e drum sau hotar”.
Nu sunt critic
literar, dar vreau să vă spun că, Rodica Elena Lupu are o vocaţie particulară,
aceea a lucrului bine făcut, calitate pe care mulţi dintre cei pe care îi
cunosc o evidenţiază doar la modul declarativ sau intenţional. Ea, însă, o
aplică sistematic, inclusiv aşteptărilor ei de la oameni. Argumentele se găsesc
în tot ceea ce a expus sau nu în romanele ei, în cărţile de călătorie, în
poeziile ei, pe care am avut plăcerea deosebită de a le citi. Investiţiile sale
în ceilalţi sunt prudente, nu pentru că firea ei este aşa, ci pentru că simte
şi ştie că totdeauna este timp şi loc să dezvolţi contacte umane cât mai apoape
de armonie.
Relaţiile publice
care au la bază profesia sa de jurist, dintr-un minister, unde îşi desfăşoară
activitatea ca şef serviciu, este un important laborator al ideilor şi
convingerilor sale. Rodica Elena Lupu este un rafinat observator al lumii în
care trăieşte, nu a lumii ca spectacol. Acesta este şi unul dintre secretele
reuşitei romanelor:“Timpul judecă şi plăteşte”, ”Glasul inimii”, “Mâna
destinului”, “Miracolul vieţii”, “Eterna poveste”, “O umbră din trecut”.
Autoarea este implicată, prin însăşi viaţa sa, în discursul despre viaţa
altora. Nu surprind nici frazele succinte, cu valoare absolută de aforism,
asupra relaţiei dintre necazuri şi bucurii. După cum nici descrierile
relaţiilor de complementaritate dintre femeie şi bărbat, scutite de misoginism
sau cinism, calea cea mai comună a altora de a expedia subiectul. Excelente
sunt şi interpretările vieţii de cuplu iar iubirea este o altă temă întru care
glosează particular. Ea iubeşte şi culorile şi plantele, şi vietăţile, dar nu
pentru că a fost astfel educată. A descoperit modul de lectură a naturii,
incluzând aici şi observaţii despre oameni.
Chiar dacă am fost
tentat să-mi ilustrez părerea cu citate din cărţile scrise de Rodica Elena
Lupu, am renunţat din motivul, lesne de înţeles, că, cititorul sunt sigur că le
va aprecia pentru valoarea lor literară.
Aristide
BUHOIU
Bucureşti, iulie 2006