VEȘNICIA CLIPELOR
Am limpezit în lacrimă fierbinte
Gândul de bine, iar cu fir de lună
Dragostea mea brodată în cuvinte
Să te aducă, să fim împreună.
Îneacă-mi răsuflarea cu iubire,
Nu lăsa dorul în amurg să moară
Şi scaldă-mă-n lumina din privire
Şi rătăceşte-mă-n tăceri de seară.
Să arzi în mine ca un foc nestins
Şi în amurg să te îmbeţi de mine,
Iar nopţile să le sfinţeşti în vis
Cu flori de suflet în culori divine.
Acoperă-mă cu iubirea-ţi lină,
Dă-mi veşnicia clipelor vrăjite,
Învăluie-mă-n unda de lumină,
Ascunde-mă în gândul tău, iubite....
Superb!
RăspundețiȘtergereApreciez!
RăspundețiȘtergereCa de fiecare data m-ati incantat!
RăspundețiȘtergereMinunat!
RăspundețiȘtergereDeosebit poem!
RăspundețiȘtergereUn poem minunat!
RăspundețiȘtergereMINUNAT POEM, cu drag si pretuire!
RăspundețiȘtergereVesnicia clipelor...versuri si montaj deosebite!
RăspundețiȘtergereFereastra acestei dimineti s-a deschis cu raze calde din lumina sufletului dumneavoastra, divine versuri emitand trairi nemarginite, pretuind aceasta clipa va multumim infinit! Va imbratisez cu toata inima si dragostea! Zi in culorile fericirii, scumpa si draga mea maestra!
RăspundețiȘtergereSi cu zâmbete şi îmbraţisări pentru tine suflet bun! Cu drag, sa ai o zi cum îţi place!
Ștergere